Plângere contravenţională. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 142/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 142/R/2013

Ședința publică de la 04 Februarie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE N. P.-F.

Judecător A. C.

Judecător R.-N. O.

Grefier F. P.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, .. 19, jud.Iași în contradictoriu cu intimatul .. cu sediul în . sau idem la cab.av. N. R. cu sediul în V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.869 din 25.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul a fost repus pe rol, recursul este declarat în termen,motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.

S-a reluat cauza la a doua strigare când, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul a fost repus pe rol, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față,

Prin Sentința civilă nr. 869 din 25.02.2012 a Judecătoriei V. a fost admisă plângerea formulată de petenta .. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 12.10.2010, încheiat de C.N.A.N.D.R. –D.R.D.P.Iași care a fost anulat.

A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal nr._ întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Iași la data de 12.10.2010, petenta S.C. „S.” S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 61/1/p din O.G. nr. 43/1997, reținându-se că la data de 12.10.2010, vehiculul_ /_ a circulat pe DN 24 - km 120, Crasna, cu masa totală de 44,60 tone (față de 40 tone admisă) și cu masa pe axa 2-3, de 22,40 tone (față de 19 tone admisă).

Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.

Instanța a apreciat ca neîntemeiată nulitatea actului sancționator invocată de petentă și argumentată de aceasta prin nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16/7 din O.G. 2/2001 (dreptul de a face obiecțiuni), motivat de faptul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16/7 din actul normativ citat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal sancționator (decizia civilă nr. XXII/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), ce poate fi reținută ca atare de instanță doar în cazul în care petenta făcea dovada că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării aspectului menționat.

În ceea ce privește lipsa martorului din conținutul procesului-verbal, instanța a apreciat că în actul constatator al contravenției agentul constatator a făcut mențiunea legală impusă de art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001, situație ce conferă validitate actului constatator.

De asemenea, aspectul invocat de către contestatoare relativ la faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției nu este semnat de către un martor reprezintă un motiv de nulitate relativă care poate fi reținut de instanță ca motiv de anulare a actului constatator doar în cazul în care petenta făcea dovada că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării aspectului menționat. Astfel, chiar dacă procesul-verbal nu a fost semnat și de către un martor, nerespectarea art. 19 din O.G. 2/2001 nu poate cauza nulitatea acestuia întrucât agentul constatator a justificat absența semnăturii martorului, iar petenta nu a demonstrat existența vătămării.

Rolul martorului în sensul art. 19 din O.G. 2/2001 se reduce exclusiv la prerogativele arătate limitativ în acest text legal și anume de a atesta, prin semnătura sa, absența contravenientului de la locul săvârșirii faptei, refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna actul de constatare și nu de a confirma cele înscrise în procesul-verbal.

Instanța nu poate depăși cadrul strict al legii în stabilirea legalității actului supus controlului judiciar, extinzând în mod nejustificat o condiție de validitate peste limitele prevăzute expres de prevederile art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001, care impune ca necesară și suficientă efectuarea mențiunii privind lipsa martorilor, mențiune luată în considerare de către agentul constatator la întocmirea actului constatator.

Prin urmare, martorul indicat de lege nu vizează atestarea unei situații de fapt (respectiv conținutul constitutiv al contravenției) ci simpla atitudine a contravenientului sau absența sa din locul și momentul încheierii procesului-verbal. Aportul informațional pe care îl poate aduce un astfel de martor se răsfrânge exclusiv asupra acestor aspecte și diferă de mijloacele probatorii asupra fondului cauzei.

Este nefondată poziția petentei, privind posibilitatea conducătorului auto în a formula obiecțiuni față de conținutul procesului-verbal întrucât doar persoana juridică - petenta avea dreptul să facă obiecțiuni, să semneze și să primească documente, în cazul în care era de față la locul constatării faptei printr-un reprezentant legal al acesteia, iar nu șoferul care are calitatea de simplu prepus și nu de reprezentant legal în lipsa unui mandat. Așadar, nu a fost încălcat dreptul la apărare obiecțiunile neputând fi consemnate ca urmare a împrejurării obiective a lipsei acesteia de la locul faptei.

Instanța a apreciat însă că, procesul-verbal nu cuprinde o descriere exactă a faptei care reprezintă contravenția din punctul de vedere al C.N.A.D.N.R., lipsa acesteia sau insuficienta descriere, de natură a naște echivocul faptei prezentate, conduce la anularea procesului-verbal.

Bucurându-se de prezumția de legalitate și transformându-se într-un act executoriu, procesul-verbal are un caracter formal. Nerespectarea elementelor formale care trebuie incluse în cuprinsul acestuia conduce automat la nulitatea sa. Caracterul formal al procesului-verbal contravențional reiese din prevederile art. 16 din O.G. 2/2001, care stabilesc informațiile a căror lipsă conduce la anularea procesului-verbal.

Atât art. 16, cât și art. 17 din O.G. 2/2001, acordă o atenție deosebită descrierii faptei săvârșite, singura în măsură să permită o apreciere a legalității acesteia prin raportare la norma presupus a fi încălcată.

Practica judiciară a relevat faptul că nu numai lipsa totală a descrierii faptei este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, dar și insuficienta descriere a acesteia. În acest sens, Tribunalul București a statuat într-o speță, în sensul că:

„Procesul-verbal este nelegal în situația în care fapta reținută este sumar prezentată, în termeni generici și nu se precizează ce anume elemente au determinat agentul constatator să califice marcajele găsite pe sticlele de băuturi alcoolice menționate în procesul-verbal ca fiind necorespunzătoare, astfel că, pe de o parte, contravenientul se află în imposibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanța nu poate realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie”.

Din analiza sumară a procesului-verbal contestat în cauză reiese faptul că acesta nu cuprinde toate datele necesare identificării exacte a faptei presupusă a fi săvârșită.

În procesul-verbal s-a considerat că petenta a încălcat prevederile O.G. 43/1997, prin faptul că a fost depășită masa totală admisă și masa admisă pe axa 2-3.

Deși s-a procedat la cântărirea vehiculului_, avizul de însoțire a mărfii nr._/8.10.2010 anexat ca dovadă a unui transport efectuat, face trimitere la auto_ ce transporta o cantitate de 23.520 kg, subproduse categoria a III-a provenite de la un abator de păsări.

Inserarea mențiunii existenței avizului ce însoțește un transport în procesul-verbal este necesară în condițiile în care un proces-verbal de contravenție trebuie să conțină toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, iar invocarea unor elemente ce nu au legătură cu fapta creează dubiul.

Instanța nu poate aprecia legalitatea sancționării petentei în baza unor mențiuni ce apar ca și contradictorii, inserate în actul atacat prin plângere.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C.N.A.D.N.R.-D.R.D.P.Iași. Susține recurenta prin motivele de recurs că în mod greșit prima instanță a admis plângerea contravențională, considerând că fapta ce constituie contravenție ar fi insuficient descrisă. Fapta contravențională a fost descrisă în mod corespunzător, în cadrul actului constatator fiind specificat în ce a constat depășirea limitelor legale, traseul parcurs de vehicul, data, ora și locul efectuării controlului precum și tipul vehiculului supus controlului.

Singurele prevederi a căror nerespectare conduce cu necesitate la anularea actului constatator sunt cele ale art.17 din OG.nr.2/2001, ori în situația reținută de instanță regimul aplicării este cel al nulităților relative, fapt ce implică probarea producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod.

Petenta-intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Consideră intimata că în mod corect prima instanță, raportat la cele invocate de către petentă în plângere și în urma analizei procesului verbal, reiese că acesta nu cuprinde toate datele necesare identificării exacte a faptei presupusă a fi săvârșită.

In mod corect instanța a apreciat că deși s-a procedat la cântărirea vehiculului_ avizul de însoțire a mărfii anexat face trimitere la un alt autovehicul, un alt transport efectuat de_ .

Nu s-au depus alte acte, nu s-au administrat probe noi în recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și cauza sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod proc.civilă tribunalul consideră că recursul este fondat.

Instanța a analizat legalitatea procesului verbal întocmit de agentul constatator prin prisma nulităților invocate de către petentă în plângere, respectiv cea prevăzută în art.19 din OG.nr.2/2001, întrucât procesul-verbal nu este semnat de un martor chiar dacă procesul verbal nu este semnat de către petentă și cea prevăzută de art.16 alin.7 din OG.nr.2/2001 întrucât la momentul încheierii procesului verbal agentul constatator nu a adus la cunoștință petentului că are dreptul de a face obiecțiuni. In mod just instanța a ajuns la concluzia că lipsa semnăturii martorului poate fi sancționată cu nulitatea relativă și petenta nu a făcut dovada unei vătămări și că nu a fost încălcat dreptul la apărare a petentei prin lipsa mențiunii că poate face obiecțiuni dată fiind lipsa petentei de la locul întocmirii procesului-verbal.

Instanța a analizat legalitatea procesului-verbal și prin prisma altui aspect de legalitate care nu a fost invocat în plângerea petentei și care nu a fost pus în discuția părților conform art. 129 alin.4 Cod proc.civilă.

Instanța reține că procesul verbal nu cuprinde o descriere exactă a faptei care reprezintă contravenție din punct de vedere al agentului constatator fără a preciza ce elemente lipsesc pentru a se putea aprecia că fapta este suficient descrisă.

Raportat la elementele care lipsesc din descrierea faptei se stabilește și regimul juridic al nulității, dacă elementele lipsă sunt dintre cele arătate în art. 17 sancționate cu nulitatea actului și care poate fi constatată și din oficiu sau sunt elemente ce se circumscriu dispozițiilor din art.16, situație în care actul întocmit este anulabil în condițiile nulității relative.

Faptul că în actul constatator a fost menționat un aviz de însoțire a mărfii corespunzător unui alt autovehicul nu prezintă relevanță sub aspectul existenței contravenției întrucât depășirea limitelor legale admise s-a realizat în urma cântăririi vehiculului. Avizul de însoțire a fost menționat ca fiind unul dintre actele prezentate de conducătorul auto.

In acest context tribunalul apreciază că recursul intimatei C.N.A.D.N.R.- D.R.D.P.Iași este întemeiat și urmează a fi admis conform art.312 alin.1 teza a I-a Cod proc.civilă. Sentința atacată va fi modificată în tot în sensul că va fi respinsă plângerea petentei .. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la 12.10.2010 de C.N.A.D.N.R.- D.R.D.P.Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de CNADNR SA – Direcția R. de D. și P. Iași împotriva sentinței civile nr. 869 din 25 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot în sensul că:

Respinge plângerea formulată de petentul . procesului –verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 12 octombrie 2010 de CNADNR SA – DRDP Iași, pe care îl menține.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013.

Pt.Președinte,

N. P.-F.,pensionat,Președinte,S. D. E.

Judecător,

A. C.

Judecător,

R.-N. O.

Grefier,

F. P.

Red.P.F.N.

2ex./27.02.2013

J..fond:G. M.

Tehdact.P.F.

F.P. 05 Februarie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul VASLUI