Anulare act. Decizia nr. 1094/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1094/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 1094/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1094/2012
Ședința publică de la 10 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant D. F., domiciliat în mun. B., ..188, jud. V., în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. A. T. A MUNICIPIULUI B., împotriva sentinței civile nr. 834/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act - anulare clauză prevăzută la art. 4 din contractul de concesiune nr. 15/14.04.1994.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită. Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 3 octombrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 octombrie 2012, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 834/22.03.2012 Judecătoria B. a respins acțiunea, formulată de reclamantul D. F., în contradictoriu cu pârâta U. A. T. a mun. B..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.04.1994 sub nr. 15 a fost încheiat contractul de concesiune între Primăria mun. B. și D. F. prin care prima a cedat în concesiune celui de-al doilea suprafața de 380 m.p. teren proprietatea primăriei mun. B. situat în B., .. 188, în schimbul achitării unei redevențe anuale de 183.600 lei.
Părțile au convenit în art. 4 ca plata redevenței valorice să se facă prin contul Administrației Financiare B. nr._ la Banca Carpatică Română-filiala B.. Neplata sau nepredarea, după caz a redevenței sau executarea cu întârziere a acestei obligații conduce la penalități zilnice de 5 % din suma datorată, iar după 30 de zile întârziere la retragerea concesiunii .
Contractul de concesionare nr. 15/16.04.1994 a fost încheiat în temeiul Legii nr. 50/1991 .
Prin răspunsul la interogatoriul administrat în cauză U. A. T. a mun. B. a arătat că penalitatea de 5% /zi întârziere cuprinsă în Contractul de concesionare încheiat cu reclamantul a fost stabilită în temeiul Metodologiei din 21.11.1990, privind concesionarea, închirierea și locația gestiunii, H.G. nr. 1228/1990 privind aprobarea metodologiei privind concesionarea, închirierea și locația gestiunii. De asemenea, pârâta a recunoscut faptul că penalitatea de la art. 4 era inserată direct în contract și nu a fost supusă negocierii, contractul de concesiune fiind un contract cadru, neexistând posibilitatea negocierii cu privire la clauzele acestuia, însă nu a recunoscut faptul că această dispoziție ar fi fost o greșeală, chiar dacă celelalte contracte de concesionare cuprind o penalitate de 0,3%/zi întârziere, arătând totodată că nu este de acord cu modificarea acesteia în sensul de a introduce o penalitate de 0,1 % / zi întârziere.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și ale HG nr. 1228/1990 condițiile încheierii contractelor de concesionare teren trebuie să fie prevăzute în caietul de sarcini al concesiunii, inclusiv cele privitoare la cuantumul redevenței, la încetarea concesiunii, iar cele referitoare la cuantumul penalităților putând fi stabilite și prin anexă la contractul încheiat, așa cum se prevede în art. 8.3.2. din HG. Nr. 1228/1990 “ Obligația de plata se prevede în caietul de sarcini, iar cuantumul penalităților se prevede în anexa la contract.”
Analizând caietul de sarcini depus la dosarul cauzei, anexă la Hotărârea Consiliului Municipal B. nr. 45/15.07.1993, s-a constatat că acesta respectă dispozițiile cuprinse în HG nr. 1228/1990, referitoare la conținut. În art. 10 se prevede la capitolul „ dispoziții finale” că „ anual prețul concesiunii va suferi modificări în funcție de rata inflației” precum și faptul că „ condițiile prevăzute în caietul de sarcini constituie clauze contractuale” și că „face parte integrantă din contractul de concesionare”
Era reală susținerea reclamantului că în acest caiet de sarcini nu a fost prevăzut cuantumul penalităților, însă acesta era expres stabilit în conținutul contractului de concesionare nr. 15/16.04.1994 în conținutul art. 4 .
Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ. aplicabil la data semnării contractului dintre părți: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Astfel, contractul de concesionare este încheiat de ambele părți contractante, reclamantul a participat la o licitație publică, legală, atât timp cât aceasta nu a fost contestată, a avut cunoștință la acea dată de conținutul caietului de sarcini al licitației în urma căreia a încheiat contractul nr. 15/16.04.1994 și și-a îndeplinit obligațiile de plată a redevenței așa cum au fost stabilite. Faptul că reclamantul nu-și mai poate achita obligațiile de plată a redevenței la termenele convenite nu transformă clauza într-una ilicită, imorală și nici abuzivă.
Dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive nu erau aplicabile în speță, acestea fiind aplicabile doar contractelor încheiate între comercianți și consumatori.
Față de aceste considerente cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs D. F., invocând motive de nelegalitate si de netemeinicie:
In mod greșit, instanța de fond a respins cererea prin care a solicitat anularea clauzei prevăzute in art. 4 din contractul de concesiune nr. 15/16.04.1994.
Este greșita opinia instanței de fond potrivit căreia caietul de sarcini, in baza căruia a fost incheiat contractul de concesiune, respecta dispoztiile HG nr. 1228/1990 cu motivația ca „anual prețul concesiunii va suferi modificări in funcție de rata inflației".
In caietul de sarcini se prevede doar ca prețul concesiunii va fi modificat in funcție de rata inflației, insa nu si cuantumul penalităților pentru fiecare zi intarziere.
Din anul 1994 si pana in anul 1996 inflația a fost in continua creștere si cu toate acestea contractele de concesiune incheiate ulterior de către parata au avut prevăzute o penalitate de 0,3% pentru fiecare zi de intarziere, cu mult mai mica fata de cea de 5% pentru fiecare zi intarziere stabilita in contractul meu.
Caietul de sarcini depus la dosarul cauzei de către parata nu prevede care este cuantumul penalităților, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 1228/1990.
In mod greșit, instanța de fond a stabilit ca atâta timp cat penalitățile au fost stabilite prin contractul de concesiune nu era necesar ca acestea sa fie prevăzute in caietul de sarcini.
Recurentul nu a avut posibilitateasanegociezecuantumul penalitățile. Daca aceste penalități ar fi fost menționate in caietul de sarcini, asa cum prevede HG 1228/1990, probabil ca nu ar mai fi participat la licitație, insa prin semnarea contractului a fost însusită penalitatea.
Clauza, prevăzuta la art. 4 din contractul de concesiune nr. 15/16.04.1994 este nelegala.
Intimatul Municipiul B. a formulat recurs prin care a solicitart respingerea recursului formulat de către D. F., ca neîntemeiat si menținerea Sentinței civile nr. 834/22.03.2012 pronunțata de Judecătoria B. .
În fapt, în data de 14.04.1994, ca urmare a organizării unei licitații, a fost semnat contractul de concesionare nr. 15 între instituția noastră și d-l D. F. cu privire la terenul situat în B., .. 180, jud. V..
Pe durata desfășurării contractului, petentul s-a obligat la plata unei redevențe în valoare de 183.600 lei ROL/an, valoarea acesteia fiind variabilă în funcție de rata inflației, în caz de neplată fiind aplicate penalități de întârziere zilnice de 5% din suma datorată.
Conform fișei individuale reclamantul și-a achitat redevența cu întârziere încă din anul 2005, acumulând penalități iar pentru perioada 2008-2011 acesta nu a mai achitat nici o parte din debitul restant.
Reclamantul a inteles sa conteste prevederile art. 4 din contractul de concesionare, considerându-le abuzive în condițiile în care penalitățile de întârziere prevăzute în contractele de concesionare încheiate ulterior anului 1996, sunt de 0,3%/zi.
În mod corect, instanța de fond a respins cererea reclamantului in temeiul dispozițiilor art. 969 C. Civ. având in vedere faptul ca, reclamantul a participat la licitație si a semnat contractul de concesiune in cunostiinta de cauza, dispozițiile art. 4 fiind inserate atat in caietul de sarcini cat si in contract.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozitiilor legale aplicabile se constată că recursul este întemeiat:
La data de 16.04.1994 sub nr. 15 a fost încheiat contractul de concesiune între Primăria mun. B. și D. F. prin care prima a cedat în concesiune celui de-al doilea suprafața de 380 m.p. teren proprietatea domeniu privat al Unității administrativ teritoriale a mun. B. situat în B., .. 188, în schimbul achitării unei redevențe anuale de 183.600 lei.
Părțile au convenit în art. 4 ca plata redevenței valorice să se facă prin contul Administrației Financiare B. nr._ la Banca Carpatică Română-filiala B.. Neplata sau nepredarea, după caz a redevenței sau executarea cu întârziere a acestei obligații conduce la penalități zilnice de 5 % din suma datorată, iar după 30 de zile întârziere la retragerea concesiunii .
Contractul de concesionare nr. 15/16.04.1994 a fost încheiat în temeiul Legii nr. 50/1991 .
Clauza prevăzută în art. 4 din contract, referitoare la penalitate, din contractul de concesiune nr. 15 din 14.04.1994, a fost stipulată cu încălcarea prevederilor art. 9 din anexa nr. 5 a HG 1228/1990 pentru că penalitătile pe zi întârziere nu au fost prevăzute în caietul de sarcini, care a stat la baza contractului.
ART. 17 din HG 1228/1990 prevede:
„Contractul de concesiune se încheie cu conținutul prevăzut de art. 27 din Legea nr. 15/1990 și în condițiile precizate de anexa nr. 5 la prezenta metodologie.”
ART. 9 din anexa nr. 5 din HG 1228/1990 prevede:
„Pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin caietul de sarcini și prin contract, părțile datorează penalități în limitele stabilite prin caietul de sarcini.
Daunele se plătesc în măsura în care nu sunt acoperite prin plata penalităților. Forța majora apara de răspundere.”
Din acest ultim articol rezultă că penalitătile trebuie stabilite prin caietul de sarcini.
În continutul caietului de sarcini care a fost aprobat prin HCL B. nr 45 din 15 iulie 1993, care a stat la baza încheierii contractului de concesiune din cauză, nu se prevăd penalităti pentru neachitarea redeventei.
Din continutul caietului de sarcini rezultă că anual pretul concesiunii va suferi modificări în functie de rata inflatiei.
Obligatia prevederii penalitătilor si a daunelor în continutul caietului de sarcini rezultă si din art 8.3.2 din anexa 2 a HG 1228/1990 care reglementează continutul caietului de sarcini.
Art. 8.3.1. din Anexa nr. 2 a HG 1228/1990 prevede: „ În situația în care concesionarul nu respectă obligațiile asumate prin contract ori prevăzute în caietul de sarcini, concesiunea se retrage și contractul se reziliază.
Constatarea nerespectării obligațiilor se face de către organele de control prevăzute în prezentul caiet de sarcini.
8.3.2. În acest caz, concesionarul este ținut a plati penalități și daune. Obligația de plata se prevede în caietul de sarcini, iar cuantumul penalităților se prevede în anexa la contract.”
In consecintă, fată de art. 9 din anexa 5 si de art. 8.3.2. din anexa nr.2 obligatia de achitare a penalităților trebuie prevăzută expres in caietul de sarcini; numai cuantumul penalitătilor se pot indica în contract.
Astfel, clauza din contract prin care se prevede obligatia de plată a penalitătilor de întârziere, fără a fi mentionate în caietul de sarcini este contrară legii.
În cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.P.C.; in temeiul art. 312 C.P.C. se va admite recursul si se va modifica în tot sentinta, în sensul că se admite acțiunea formulată de reclamantul D. F. în si se va anula în parte clauza prevăzută în art. 4, referitoare la penalitate, din contractul de concesiune nr. 15 din 14.04.1994, încheiat între reclamantul D. F. și pârâta U. A. teritorială a municipiului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul D. F. împotriva sentinței civile nr. 834/22.03.2012 a Judecătoriei B. pe care o modifică în tot astfel:
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. F. în contradictoriu cu pârâta U. Administrativă a municipiului B..
Anulează în parte clauza prevăzută în art. 4, referitoare la penalitate, din contractul de concesiune nr. 15 din 14.04.1994, încheiat între reclamantul D. F. și pârâta U. A. teritorială a municipiului B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Octombrie 2012.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, E. G. |
Red. P.I.M.
Tehnored. P.I.M./ G.E.
2 ex./02.11.2012
Judec. Fond. E. G.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1442/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 873/2012. Tribunalul... → |
|---|
