Plângere contravenţională. Decizia nr. 890/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 890/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 890/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 890/R/2012
Ședința publică de la 03 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I. T. DE M. V. cu sediul în V., .. 274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul C. DE C. IVĂNEȘTI cu sediul în Ivănești, jud.V. împotriva sentinței civile nr.1645 din 9.05.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul C. DE C. IVĂNEȘTI, av. A. R. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul I.T.M.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte probleme în cauză, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului.
Av. A. R. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, însă totodată din motivarea acestui recurs apreciază că sunt aplicabile disp. art. 306 al.3 din C.p.c. în sensul că acest recurs ar fi lovit și de nulitate și arată acest lucru având în vedere textul de lege care spune că indicarea greșită motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art.304 C.p.c.
Solicită să se observe că, așa cum își motivează recurenta acest recurs, face trimiterea la L.53/2003 ci face trimitere la Codul de proc.civilă în ansamblul său, fără a indica care anume norme au fost încălcare de către prima instanță precum și la Ordonanța privind regimul juridic al contravențiilor.
Odată cu motivarea recursului, art.304 C.p.c. arată foarte clar care sunt cele 9 cazuri în care se poate promova un recurs pentru că este cunoscut faptul că această cale a recursului este o cale extraordinară de atac, nu este o cale devolutivă în care instanța analizează toate aspectele de fond, ci se raportează doar la hotărârea primei instanțe și la modul cum aceasta a făcut aplicarea sau nu a legii în speța dedusă judecății.
Cu privire la acest aspect apreciază, în principal, că recursul este lovit de nulitate și ca urmare solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere faptul că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în speță. Pe fondul cauzei, într-adevăr, petenta a chemat salariatul la sediul principal al societății în vederea depunerii documentelor contabile și a predării sumelor de bani care le-a realizat în acea zi, salariatul intimatei nu a făcut decât să-și roage soția să supravegheze pentru ca bunurile societății să nu fie sustrase de alte persoane.
Nu se poate vorbi așa cum susține recurenta, în mod nefondat, de o delegare a atribuțiilor de serviciu pentru că aceasta ar presupune o continuitate în timp, de aceea apreciază că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și a interpretat corect aplicarea acestora la speța dedusă judecății, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1645 din 9.05.2012 a Judecătoriei V. s-a dispus admiterea plângerii formulate de reclamantul C. de C. Ivănești împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._/6.12.2011 întocmit de I.T.M.V. și în consecință s-a anulat procesul verbal atacat și totodată sancțiunea aplicată.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional întrucât, în urma unui control efectuat de către inspectorii de muncă la data de 5.12.2011, la magazinul mixt L., a fost găsită numita A. I. desfășurând activitate de vânzător, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
De asemenea, s-a reținut că angajatorul nu a transmis registrul general de evidență salariați, în format electronic în termenul legal prevăzut de art. 4 alin. 1 lit. a din HG 500/2011.
Cele două fapte au fost încadrate în dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 și art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 și sancționate cu o amendă de 10.000 lei și un avertisment.
În urma verificării documentelor solicitate de către intimată s-a mai constatat că lucrătorii petentei nu au fost informați cu privire la riscurile la care sunt expuși la locul de muncă, nu au fost instruiți cu regulile privind securitatea și sănătatea în muncă și nu au fost examinați medical în vederea stabilirii aptitudinilor în muncă.
Aceste fapte au fost încadrate în dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 și sancționate cu avertisment.
Încadrarea juridică este greșită, faptele reprezentând contravențiile prevăzute de art. 20 și13 lit. j din Legea 319/2006, sancționate de art. 39 alin. 4 din aceeași lege.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză că, A. I. găsită de inspectorii de muncă desfășurând activități la magazinul petentei, fără a avea încheiat contract individual de muncă, era de fapt soția angajatului petentei, A. N., care ținea locul acestuia în ziua respectivă, cât timp soțul său era plecat la birourile din Ivănești ale petentei pentru a duce încasările și actele contabile.
Cei doi martori au arătat că obișnuiesc să procedeze în această manieră atunci când sunt clienți în magazin și magazinul nu poate fi închis.
Relevant este însă faptul că martora A. I. nu este plătită de către petentă atunci când ține locul soțului.
Conform art. 10 din Codul muncii, „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații denumită salariu”.
Este deci de esența contractului de muncă existența unei remunerații în favoarea celui care prestează muncă. Dacă munca depusă în favoarea altei persoane este gratuită, nu se poate vorbi de raporturi de muncă în sensul reglementat de Codul muncii și de obligativitatea încheierii unui contract de muncă.
Prin urmare, atât timp cât munca depusă de martora A. I. este ocazională și doar pentru a-și înlocui pe perioade scurte de timp soțul care este angajatul petentei, iar munca ei nu este plătită de către petentă, instanța a reținut că petenta nu avea obligația să-i încheie contractul de muncă și prin urmare, contractul prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 nu există.
Implicit, nu subzistă nici obligația prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 referitoare la comunicarea registrului general de evidență a salariaților și deci nu există nici contravenția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011.
Întrucât celelalte două contravenții prevăzute de Legea 319/2006 nu au fost contestate, instanța nu le-a mai analiza.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.T.M.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod greșit instanța de fond a anulat procesul verbal de contravenție, fapta fiind pe deplin dovedită, iar persoana găsită nu avea contract de muncă pentru acel loc de muncă.
Analizând hotărârea instanței de fond,în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat faptul că, procesul verbal contestat, este legal întocmit, nefiind cauze de nulitate absolută prev. de art. 15-19 din OG.2/2001.
Referitor la temeinicia acestui proces verbal, instanța de fond, în mod corect ,a apreciat că nu se impunea sancționarea contravențională a intimatei pentru neîncheierea unui contract de muncă pentru A. I..
Activitatea prestată de această persoană în cadrul Cooperativei nu era remunerată, ea ținând loc soțului său, care era salariat la aceasta ,pentru o scurtă perioadă de timp până când se întorcea acesta de unde era plecat să ducă încasările și actele contabile.
Prestațiile făcute erau ocazionale, de scurtă durată, fără o importanță deosebită în Cooperativă, care să justifice încheierea unui raport de muncă între acestea.
Din aceste motive, fapta nu constituie contravenția prev. de art. 260 al.1 lit.e din L.53/2003, neputând fi astfel sancționată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod proc.civilă, recursul formulat de I.T.M.V. împotriva sentinței civile nr.1645/9.05.2012 a Judecătoriei V., va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr.1645 din 09 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red.O.R.N.
2ex./13.09.2012
J..fond:P. C.
Tehdact.P.F.
F.P. 07 Septembrie 2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 816/2012. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 990/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
