Anulare act. Decizia nr. 637/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 637/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 637/A/2015
Ședința publică de la 19 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel declarată de apelanții – reclamanți M. I. și M. E. I., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. C. în contradictoriu cu intimata - pârâtă R. B. SA și R. B. SA-AGENȚIA B., împotriva sentinței civile nr. 113/ 14.01.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - anulare act anulare clauză abuzivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata R. B. SA consilier juridic U. M., ce depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind apelanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen; se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsa părților;
S-au verificat actele de la dosar după care, la interpelarea instanței consilier juridic U. M. pentru intimata R. B. SA, arată că nu are cereri de formulat, probe de propus și nici excepții de invocat, drept pentru care, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare față de motivele de apel invocate de apelanții M..
Consilier juridic U. M. pentru intimata R. B. SA, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și să se mențină ca fiind temeinică și legală sentința instanței de fond, întrucât în mod corect această instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea specială nr. 193/2000.
Clauzele referitoare la dobânda revizuibilă și la comisionul de procesare în cauză, sunt clauze exprimate în mod clar și inteligibil, pe înțelesul consumatorului mediu, prevăd costul pe care reclamanții și l-au însușit, le-au acceptat prin semnarea contractului de credit, aceștia înțelegând să contracteze creditul la aceste costuri, iar pe de altă parte, banca înțelegând să acorde creditul la aceste costuri, dobânda și comisionul de procesare fiind elemente constitutive ale prețului contractual.
În ceea ce privește negocierea, se apreciază că aceasta a existat, iar apelanții nu au dovedit că ar fi solicitat vreo negociere cu privire la aceste clauze și că banca ar fi refuzat acest lucru.
Reclamanții nu au dovedit un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor și de asemenea nu au dovedit reaua - credință a băncii, aceasta nefiind răsturnată, cu atât mai mult cu cât banca, a înțeles ca în momentele când indicele EURIBOR a crescut, să reducă marja astfel încât să nu împovăreze consumatorul. De la momentul contractării creditului, respectiv 2005 și până în anul 2011, dobânda de 9,5 % a fost constantă, iar din iunie 2011 a cunoscut un trend descendent până în prezent, ajungând chiar până la 7 % față de 9,5% cât era inițial.
S-au depus la dosar hotărâri judecătorești definitive, prin care s-a reținut că aceste clauze referitoare la dobândă și la comisioane din contractele de credit R. B. SA nu sunt abuzive.
Pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare se solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Instanța declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele,
Prin sentința civilă nr.113 din 2015 a Judecătoriei B. au fost respinse excepțiile invocate de pârâta R. B. S.A. privind inadmisibilitatea, lipsa de obiect, de interes și excepția prescripției.
A fost respinse,ca neîntemeiate, cererile formulate de reclamanții: M. I., CNP_ și M. E. I., CNP_, ambii cu domiciliul în B., .,jud.V. și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat C. C., B., ., jud. V., în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A., cu sediul în clădirea SKY Tower, Calea Floreasca, nr.246 C, sector 1 București, J_, CUI_ înscris în registrul bancar cu nr. RB-PJR-40-009/1999 și Agenția B., cu sediul în B., ., jud. V., privind constatare nulitate absolută, anulare clauze abuzive și restituire sume.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul credit nr. RFI_/21.06.2005 s-a încheiat între reclamanți și pârâta sub incidența dispozițiile Legii 193/2000 care transpune prevederile Directivei Consiliului nr.93/13 CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Prin OUG 50/2010, act normativ încheiat ulterior contractului s-a transpus și implementat în legislația națională. Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 .
Cu privire la notificarea reclamanților potrivit OUG 50/2010 instanța a reținut că notificare nr._ din 10.09.2010 fost comunicată reclamantului, prin poștă, cum a rezultat din dovada comunicării prin poștă de la fila 48 dosar și îndeplinește condițiile prevăzute de art.44 din OUG 50/2010, cuprinde semnătura data și cu număr de înregistrare. Prin conținutul ei notificarea a invitat reclamanții să ia cunoștință și să semneze actul adițional la contract care se referă la valoarea comisionului de rambursare anticipată a creditului precum și exprimarea explicită a formulei de calcul a ratei dobânzii, în funcție de indicele de referință public ” Comision de rambursare anticipată: pentru creditele cu dobândă variabilă nu se datorează comision de rambursare anticipată……….”,valoarea ratei dobânzii(RD) pentru creditele cu dobândă revizuibilă, variabilă cu opțiune de dobândă variabilă, se determină, în funcție de moneda în care s-a acordat creditul,după cum urmează:RD=EURIBOR 6 luni+ marja băncii pentru creditele în euro; RD=EURIBOR 6 luni+ marja băncii pentru creditele în lei; RD=EURIBOR 6 luni+ marja băncii pentru creditele în USD sau CHF;
Marja băncii va rămâne fixă și se determină ca diferența între valoarea ratei dobânzii variabile/opțiuni de dobândă variabilă în vigoare la momentul aplicării dispozițiilor OUG 50/2010,valoarea indicelui de referință valabil la același moment.
În partea finală a notificării se specifică aspectul că nesemnarea actului adițional conținând modificările aduse actului normativ înseamnă acceptarea tacită din partea reclamanților.
Prin urmare, reclamanții au cunoscut semnificația neprezentării lor în ceea ce privește actul adițional cuprinzând redarea explicită în contract a ratei dobânzi în contract cu opțiunea de dobândă variabilă. Susținerea reclamanților că actul adițional nu le este opozabil s-a apreciat că nu este neîntemeiată și a fost respinsă.
Potrivit art.4 din Legea nr. 193/2000:
„ (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexă care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
ANEXA /LISTA - cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive:
“(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care profesionistul are obligația de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul.
Examinând susținerile părților, în baza textelor de mai sus instanța a reținut că la data de 21.06.2005 între părți s-a încheiat contractul de credit nr. RFI_/ 21.06.2005 prin care părțile au convenit contractarea de către reclamanți a unui credit pentru achiziționarea unui imobil în valoare de 12 200 euro cu o perioadă de rambursare 180 luni.
La punctul 3 din contract intitulat costuri au fost prevăzute următoarele:
3.1. „Pentru creditul acordat,împrumutatul datorează băncii o dobândă curentă revizuibilă ,ce se acumulează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza contractului de credit și se calculează prin aplicarea ratei anuale a dobânzii aferente la soldul creditului. În scopul calcului dobânzii se consideră an ul de 360 zile și luna de 30 zile. Dobânda se calculează aplicând formula menționată în „ Condițiile generale de derulare a afacerilor”;
3.3. ”La data încheierii prezentului contract, rata dobânzii curente este de 9,5% pe an. Banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, urmând a se aduce la cunoștință împrumutatului noua rata a dobânzilor în modalitatea menționată în „ Condițiile generale de derulare a afacerilor”;
3.5. „ Pentru procesarea cererii de credit ,împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 2%,calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționat la art.1.2. lit a .Comisionul se va plăti integral,la data tragerii creditului,împrumutatul autorizând banca să rețină automat,din contul său curent,contravaloarea comisionului de procesare.”
Încheierea contractului a fost precedată de prezentarea ofertei de creditare.
Prin urmare, susținerile reclamanților în sensul că nu au cunoscut întinderea prestaților contractuale și clauzele contractuale s-au înlăturat ca neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerea acestora că nu s-au negociat clauzele contractuale, instanța a apreciat că oferta de contractare nu a dat posibilitatea reclamanților să negocieze clauzele contractuale însă au aderat la clauzele deja prezentate de pârâtă.
Singura posibilitate a reclamanților a fost aceea de a adera sau nu la clauzele contractuale.
Față de această situației instanța a analizat îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, necesare pentru a aprecia dacă clauzele contractuale contestate de reclamanți sunt abuzive ,dacă prin clauzele contractuale în ansamblul lor, s-a creat un dezechilibru semnificativ în ceea ce-i privește pe reclamanți,dacă pârâta a acționat cu rea credință la încheierea clauzelor contractuale.
Cu privire la existența unui dezechilibru contractual în detrimentul consumatorului și contrar bune credințe instanța analizând clauzele invocate de reclamanți, raportate la contractul încheiat, în întregul său, a apreciat că beneficiile pe care reclamanții le-au obținut din acest contract nu sunt în dezechilibru cu îndatoririle și obligațiile asumate.
Comisionul de procesare art.3.5. din contract este explicit este exprimat sub formă procent și valoare, s-a prevăzut modalitatea de calcul și că reprezintă un cost al serviciilor prestate de bancă strâns legate de acordarea, monitorizarea și urmărirea creditului cu termen de derulare de 180 zile. Pârâta s-a obligat să presteze un serviciu pentru reclamant în schimbul perceperii unui comision procesare și a unei dobânzi fiecare prevăzând cu torul alt cost. În ceea ce privește procentul de procesare de 2% la suma contractată acesta nu constituie prin el însuți un dezechilibru. În ceea ce privește perceperea acestui comision la data contractării creditului reclamanții au cunoscut acest aspect și că acesta reprezintă costul serviciului parțial efectuat cu privire la procesarea cererii la momentul încasării sumei de către reclamanți acordată cu titlu de credit de nevoi personale.
Trebuie de precizat că acest comision nu face parte din categoria prevederilor apreciate de legiuitor ca fiind abuzive în anexa la Legea nr. 193/2000.
În ceea ce privește buna credință aceasta se prezumă. La data încheierii contractului reclamantul a cunoscut prevederile înscrise în art. 3.5 din contract a cunoscut care este destinația sumei prevăzute la acest articol. Susținerea reclamanților că acest comision se percepe lunar este nereală și nu reprezintă o dobândă mascată. S-a prevăzut explicit că acest procent reprezintă cost de procesare și că se percepe integral, la data tragerii creditului. Comisionul de procesare este evidențiat la capitolul „ costuri” din contract.
Cu privire la clauzele cuprinse de asemenea în contract la capitolul - costuri - art.3.1 și 3.3 reclamanții au susținut că aceste clauze sunt abuzive. Analizând condițiile prevăzute în art.4.6 din Legea 193/2000 s-a reținut că inserarea în contract a dobânzii reprezintă costul contractului această clauză nefiind în categoria clauzelor abuzive menționate în anexa la aceeași lege.
Potrivit art.4.5 din Legea 193/2000:
“ (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Din analiza prevederilor contractuale art.3.1 și 3.3. a rezultat că pârâta a prevăzut explicit dobânda, calculul acesteia și faptul că aceasta este revizuibilă în funcție de „ evoluția pieței financiare”.
Această sintagmă „ evoluția pieței financiare” în funcție de care s-a prevăzut o dobândă revizuibilă nu creează prin ea însăși și nici în ansamblul prevederilor contractuale un dezechilibru semnificativ în ceea ce-i privește pe reclamanți. Dobânda revizuibilă afectează deopotrivă părțile contractante în plus sau minus, nu se referă numai la împrumutați.
S-a prevăzut modul de calcul „dobândă curentă revizuibilă “, ce se acumulează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza contractului de credit și se calculează prin aplicarea ratei anuale a dobânzii aferente la soldul creditului. În scopul calcului dobânzii se consideră anul de 360 zile și luna de 30 zile. Dobânda se calculează aplicând formula menționată în „Condițiile generale de derulare a afacerilor ”.
Pârâta a respectat întocmai prevederile contractuale. Nu a dat niciodată valoare criteriului ”evoluția pieței financiare” și acest criteriu a fost înlocuit prin implementarea dispozițiilor OUG 50/2010. Dobânda variabilă de 9,5% a fost constantă în perioada 21.06._11 și din 31.12.2011 a avut o traiectorie descendentă, în prezent fiind de 8,0590%: la 30 iunie 2011 indicele EURIBOR 6 luni crește, însă banca a decis să nu transfere clienților această creștere de indice și reduce marja băncii de la 8,5% le 7,75% formula de calcul a dobânzii fiind EURIBOR 6 luni (1,75%) + marja băncii 7,75%.
Prin urmare, nu s-a creat un dezechilibru semnificativ în ceea ce privește pe reclamanți, pârâta nu a acționat cu rea credință la încheierea clauzelor contractuale. Cererea de constatare și anulare clauzelor abuzive fiind respinsă.
Cu privire la celelalte capete de cerere ca o consecință a respingerii cererii privind constatarea și anularea clauzelor pretins abuzive acestea s-au respins ca neîntemeiate.
În ceea ce privește restituirea sumelor încasate trebuie de precizat că cererea nu este supusă termenului de prescripție de trei ani așa cum a invocat pârâta, excepția prescripției urmând să se respingă ca neîntemeiată. Reclamanții au formulat o astfel de cerere strâns legată de cererea de constatare, anulare clauze abuzive și au solicitat restituirea sumelor și dobânzilor ca o consecință a repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului cu clauzele pretins abuzive.
Cu privire la excepția inadmisibilității și lipsei de obiect trebuie de precizat că reclamantul a apreciat ca fiind abuzive clauzele contractuale nearmonizate cu dispozițiile OUG 50/2010. Emiterea actului adițional la contract care armonizează dispoziția contractuală cu privire la explicarea modului de calcul a dobânzii variabile nu împiedică partea de a solicita instanței analiza sub aspectul caracterului abuziv a dispozițiilor contractuale inițiale și dacă prin această clauză a fost prejudiciat. Excepțiile au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie din următoarele motive:
1. În mod greșit instanța a stabilit ca actul adițional depus la dosarul cauzei a fost acceptat in mod tacit de către reclamanți.
Din contra din probele depuse la dosarul cauzei nu rezulta cu claritate daca notificarea din data de 10.09.2010 a fost comunicata reclamanților prin posta.
Chiar si in situația in care ar fi fost comunicata acea notificare, instanța de judecata nu putea considera ca reclamanții au acceptat in mod tacit actul adițional.
Art. 41 din OUG 50/2010 prevede următoarele: "(l)Orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepția situațiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții.
Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită și contractul rămâne neschimbat.
în cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiții, creditorul nu are dreptul a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent. "
Chiar daca a primit consumatorul acea notificare, lipsa unui răspuns din partea acestuia nu poate fi considerata acceptare tacita a noilor modificări.
OUG 50/2010 nu a fost implementata așa cum susține banca, deoarece consumatorul nu si-a exprimat nici o opțiune cu privire la noile clauze si potrivit art. 41 din OUG 50/2010, neexprimarea unei opțiuni din partea consumatorului nu valorează acceptare tacita a noilor clauze.
De asemeni parata se prevalează de art. 95 alin. 5 din OUG 50/2010 susținând ca nesemnarea actelor adiționale de către consumator este considerata acceptare tacita.
Actul adițional depus la dosarul cauzei nu are nici număr, nici data si nu cuprinde nici numele consumatorului din cauza dedusa judecații.
Parata nu a făcut dovada comunicării acestui act adițional. Potrivit art. 95 din OUG 50/2010: „(1) Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligația ca, in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgenta.
Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte adiționale in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta.
Creditorul trebuie sa poată face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.
Se interzice introducerea in actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanța de urgenta. Introducerea in actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanța de urgenta sunt considerate nule de drept. Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerata acceptare tacita. "
Potrivit alin. 3 al acestui art. creditorul trebuie sa facă dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale. Parata nu a făcut dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului.
Pentru toate aceste motive, apreciază ca OUG 50/2010 nu a fost implementat in contractul de credit supus analizei, atât notificarea cu privire la noile clauze, cat si actul adițional nu au produs nici un efect juridic, contractul rămânând neschimbat.
2. In mod greșit instanța a reținut ca reclamanții au cunoscut semnificația neprezentării lor in ceea ce privește actul adițional si ca acel act adițional a fost acceptat in mod tacit.
In motivarea sentinței civile instanța de judecata a reținut ca oferta de contractare nu a dat posibilitatea reclamantului sa negocieze clauzele contractuale insa reclamantul a aderat la clauzele deja prezentate de parata.
Deși instanța de judecata a constatat clauzele contractuale ca nefiind negociate, respinge acțiunea.
In cauza supusa analizei, parata nu a probat negocierea directa si efectiva cu reclamantul a clauzelor contestate, sarcina ce ii revine potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000.
Prezumția relativa instituita de lege nu a fost răsturnata, prin urmare clauzele invocate de către reclamante sunt abuzive, lovite de nulitate absoluta.
In mod greșit instanța a respins acțiunea cu toate ca a reținut caracterul preformulat, standard a contractului încheiat cu reclamantul de către banca.
In mod greșit prima instanța a respins proba cu expertiza tehnica contabila solicitata de reclamanți, motivat de faptul ca nu au fost indicate obiectivele.
Obiectivele expertizei trebuiau stabilite de instanța de judecata conform art. 331, alin. 2 din NCPC: „încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunțe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului și, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. "
Potrivit art. 37 din Ordonanța de Urgenta nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori „ in contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului. "
Conform art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, în principiu, o
clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata
dobânzii în mod unilateral, nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă
în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția
informării imediate a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a
rezilia imediat contractul.
Or, motivul întemeiat prevăzut în contractul supus analizei este acela al „ evoluției pieței financiare", fără prezentarea altor elemente de identificare. Pentru a reține stipularea în contract a unui motiv pentru revizuirea ratei dobânzii este necesară prezentarea unei situații clare, corespunzător descrisă, care să ofere clientului posibilitatea de a cunoaște de la început că, dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța judecătorească să aibă posibilitatea de a realiza un control judiciar adecvat și eficient pentru a conchide în sensul existenței sau inexistenței situației care constituie motiv pentru majorarea dobânzii.
Motivul menționat respectiv „evoluția pieței financiare" nu îndeplinește
această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se
poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili,
conform unor criterii obiective, dacă s-a produs, fiind de netăgăduit că piața
financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează. Această
modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în
favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da
posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă
și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit. O astfel de posibilitate
nu este însă prevăzută în contractul de față.
CJCE reamintește in cauzele C-240/98, C244/98, C-243/08, C-484/08 ca in privința posibilității instanței naționale de a aprecia din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze, sistemul de protecție pus in opera de Directiva 93/13/CEE se întemeiază pe ideea ca un consumator se găsește . inferioritate in comparație cu comerciantul in ceea ce privește atât puterea sa de negociere, cat si nivelul de informare, situație care îl face sa adere la condiții prestabilite de comerciant, fără a avea posibilitatea sa exercite o influenta asupra conținutului acestora.
Variația ratei dobânzii așa cum rezulta din clauzele inserate in contractul de credit nr. RFI_/21.06.2005, este dependenta de voința băncii.
Motivul prevăzut in contract, referitor la evoluția pieței financiare, trebuie sa fie clar descris, oferindu-i clientului posibilitatea sa știe de la început daca acea situație se va produce, acesta având libertatea de rezilia contractul.
Referitor la modalitatea de calcul a dobânzii invocă dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si art. 37 din OUG 50/2010.
Art. 37 din OUG 50/2010 precizează: „in contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului. "
F. de aceste dispoziții legale apreciază ca dobânda trebuia perceputa si încasata de către parata după formula EURIBOR la 6 luni +marja fixa, iar instanța poate interveni si modifica rata dobânzii.
Referitor la marja băncii dorim sa arătam faptul ca aceasta nu a fost fixa, ci a suferit modificări. Marja băncii trebuie calculata si reținuta ca fiind cea de la momentul contractării creditului.
In contractul de credit nr. RFI_/21.06.2005 nu este menționata D., dar in graficul de rambursare valoarea D. este de 10,3% .
Potrivit jurisprudenței constante a CJUE, sistemul pus în aplicare prin Directiv
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C 76/10, Pohotovosf s.r.o. împotriva Iveta Korckovskă, prin Ordonanța din 16.11.2010, cu privire la problema dacă menționarea D. în contractul de credit constituie o informație esențială acestui contract și, în consecință, lipsa unei asemenea mențiuni permite să se considere că, în sensul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, clauzele acestui contract nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil, astfel încât clauza privind costul acestui credit va putea să facă obiectul unei aprecieri din partea instanței naționale cu privire la caracterul abuziv în sensul ort. 3 din aceeași directivă.
Curtea arată că ort. 4 din Directiva 87/ 102 (abrogată la data de 12.05.2010 prin Directiva 2008/48, ulterior încheierii contractului de credit din cauză) prevede că contractul de credit trebuie întocmit în scris și că acest document trebuie să cuprindă mențiunea D., precum și condițiile potrivit cărora aceasta din urmă poate fi aplicată. Prin această directivă se prevăd modalitățile de calcul a D. și (se) precizează că trebuie calculată la momentul încheierii contractului.
Ținând cont de faptul ca in contractul de credit nu se menționează ca ar fi incasate alte comisioane, in afara de cel de procesare, plătit in momentul încheierii contractului de credit, consumatorii nu cunosc ce anume intra in calcularea D.. Daca aceștia plătesc doar rata si dobânda, menționarea D. nu este justificata.
Prin urmare, chiar dacă dobânda, D., se include in noțiunea de preț al contractului, ea poate fi analizata sub aspectul caracterului abuziv, dacă nu este redactata în mod clar și inteligibil. Ori in speța, clauza privind D. nu respecta cerințele impuse de Legea 193/2000, nefiind menționata in Contractul de credit nr. RFI_/21.06.2005.
Valoarea creditului este de_ euro, iar valoarea comisionului de rambursare este de 244 euro. Apreciază comisionul de procesare ca fiind un comision perceput abuziv.
In contractul de credit nu se precizează scopul comisionului de procesare, acesta este motivat doar in întâmpinarea formulata de banca. Daca s-ar fi respectat principiul transparentei, scopul si rolul comisionului de procesare, precum si modalitatea de calcul al acestuia ar fi fost precizate in contractul de credit.
Acest comision nu reprezintă altceva decât o dobândă mascata care, pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere si mediului concurențial al băncii, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un doi.
Față de apelul declarat în cauză, intimata pârâtă R. B. SA a formulat ÎNTÂMPINARE prin care a solicitat respingerea cererii de apel si menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legala si temeinica pentru următoarele motive:
Potrivit art.3.1 din contractul de credit nr. RFI_/21.06.2005 încheiat între părți, costul creditului consta in dobânda curenta revizuibila, la data acordării creditului dobânda fiind de 9,5% pe an si comision de procesare de 244 EUR. In perioada 21.06.2006 - iunie 2010, dobânda a fost de 9,5% pe an.
Ca urmare a intrării in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, s-a realizat si armonizarea contractului de credit cu dispozițiile legale imperative cuprinse in O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Împrumutatul nu a denunțat aplicarea O.U.G. nr. 50/2010, astfel ca actul adițional la contractul de credit al clientului a fost considerat acceptat tacit de către acesta pana la data semnării acestuia si si-a produs efectele, in conformitate cu termenii in care a fost formulat, întrucât nici consumatorul si nici banca nu a notificat cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile.
Astfel, ca urmare a intrării in vigoare a O.U.G nr. 50/2010 si banca raportează din iunie 2010 dobânda existenta pe cont la un indice verificabil, respectiv EURIBQR la 6 luni (1%) + 8,5% marja băncii, dobânda păstrându-se la 9,5%.
La 30 iunie 2011 indicele EURIBQR 6 luni creste,insa banca decide sa nu transfere clienților aceasta creștere de indice si astfel reduce marja băncii de la 8,5% la 7,75%, formula de calcul a dobânzii fiind LIBOR CHF 6 luni (1,75%) + marja băncii 7,75%. Ulterior, la fiecare data de actualizare (30iunie/30 decembrie) dobânda s-a modificat in funcție de evoluția indicelui EURIBOR CHF 6 luni (formula de calcul este cea specificata anterior), in cauza înregistrând următoarele valori:
31 decembrie 2011 - 9,42%, respectiv EURIBOR 6 luni (1,67%) + marja băncii 7,75%,
30 iunie 2012 - 8,68%, respectiv EURIBOR 6 luni (0,93%) + marja băncii 7,75%,
31 decembrie 2012 - 8,0680%, respectiv EURIBOR 6 luni (0,3180%) + marja băncii 7,75%,
iunie 2013 - 8,07%, respectiv EURIBOR 6 luni (0,32%) + marja băncii 7,75%,
decembrie 2013 - 8,1430%, respectiv EURIBOR 6 luni (0,3930%) + marja băncii 7,75%,
30 iunie 2014 - 8,0590%, respectiv EURIBOR 6 luni (0,309%) + marja băncii 7,75%.
Așadar, potrivit actului adițional din 2010 (acceptat tacit) dobânda este stabilita in funcție de EURIBOR, care este un indice de referința verificabil, la care se adaugă o marja fixa, care asigura transparenta in relațiile cu clienții si facilitează înțelegerea modificărilor de dobânda ce pot opărea pe parcursul derulării contractului.
Începând cu data de 09.09.2010, clientul M. lonut a fost invitat la unitățile băncii pentru a consulta/semna actul adițional care urma a modifica prevederile contractului de credit conform dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, așa cum rezultă din Notificarea nr._ din 10.09.2010. Împrumutatul reclamant M. lonut nu s-a prezentat sa semneze Actul Adițional întocmit si propus spre semnare de banca, in conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010; in atare situație, actul adițional la Contractul de credit, nesemnat si considerat acceptat tacit de către acesta, iși produce efectele in conformitate cu termenii in care a fost formulat, întrucât nici clientul si nici banca nu au notificat cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile, calculat de la data de 02.01.2011 (data intrării in vigoare a Legii nr. 288/28.12.2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010).
Prin urmare, reclamanții au cunoscut semnificația neprezentării lor in ceea ce privește actul adițional, astfel cum in mod corect a apreciat instanța de fond.
Actul prezentat in instanța nu este decât draft-ul standard de act adițional pentru tipul de produs bancar acordat împrumutatului, rubricile acestuia (număr, data, date împrumutat, s.a) neputand fi completate întrucât împrumutatul nu s-a prezentat la încheierea lui; modificările pe care insa le-a impus OUG 50/2010 si care sunt specificate in draft-ul de act adițional au fost insa aplicate de către Banca in relația contractuala cu clientul.
Prin acest act adițional, Banca nu a făcut propuneri/oferte proprii clientului, nu o propus schimbări ole clauzelor contractuale, ci doar a transpus in contract prevederile obligatorii ale legii.
Conform prevederilor O.U.G. nr. 50/2010, art. 37, Banca a fost obligata sa prezinte clienților o formula de calcul a dobânzii „raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/L/B./rata dobânzii de referința a BNR in funcție
de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata perioada derulării creditului""; in acest sens, Banca a respectat prevederile O.U.G. nr. 50/2010, exprimând in temeiul actului adițional dobânda in funcție de indicele de referința EURIBOR la 6 luni si aplicând marja băncii.
In mod corect instanța de fond a reținut faptul ca (pag.4 din motivare):"...notificarea nr._ din 10.09.2010 a fost comunicata reclamantului, prin posta, cum rezulta din dovada comunicării prin posta de la fila 48 dosar si îndeplinește condițiile prevăzute de art.44 din OUG 50/2010, cuprinde semnătura, data si nr. de înregistrare. "
In mod greșit apelanții susțin ca instanța ar fi trebuit sa stabilească din oficiu obiectivele expertizei in temeiul art.331 alin.(l) NCPC, de vreme ce aceștia nu au prezentat si susținut teza probatorie. Potrivit art.254 alin.(6) NCPC "... părțile nu pot invoca in căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in condițiile legii.".
In mod corect a reținut instanța de fond faptul ca nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții impuse de legiuitor pentru ca o clauza sa fie abuziva, respectiv, lipsa de negociere, dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, reaua credința a creditorului.
Apelul este neîntemeiat.
Contrar susținerilor apelanților, soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică avându–și corespondent în actele dosarului care au fost judicios analizate de către prima instanță.
Clauzele considerate de către apelanți ca fiind abuzive virează costul total al creditului astfel cum este definit de art. 1 din Directiv 82/102, în vigoare la data semnării convenției de credit între părțile din prezenta cauză. Astfel, potrivit acestei directive „costul total al creditului înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda și alte taxe pe care consumatorul trebuie să le plătească pentru credit”, definiție reluată și extinsă de Directiva 2008/48 –art. 3 lit. g. Deși în principiu, clauzele care vizează obiectul principal al contractului( prețul contractului) nu pot face obiectul examinării cu privire la caracterul lor abuziv sau nu, CJCE, în jurisprudența sa, a stabilit, că anumite clauze care permit, în anumite condiții, creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii, nu fac parte din „obiectul principal al creditului” și pot face obiectul examinării de către instanța națională cu privire la calificarea sau nu ca fiind abuzivă, în funcție de „ natura, economia generală, stipulațiile contractelor vizate, precum și contextul juridic și factual în care se înscriu acestea”. (Hotărârea Curții din 26.02.2010 C- 43/ 13 M. împotriva . ).
Din această perspectivă, în mod corect prima instanță a analizat pe fond calificarea sau nu ca fiind abuzivă a clauzelor din contract invocate de apelanți, în primul rând din perspectiva legislației interne în vigoare la data semnării convenției de credit și care a transpus legislația comunitară în domeniul contractelor de credit, iar în al doilea rând și din perspectiva legislației care a fost adoptată ulterior în materie de creditare și care a fost de imediată aplicare, inclusiv contractelor aflate în derulare.
Potrivit legislației interne ( art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000), pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: a). clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator; b). această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.
Clauzele invocate de reclamanți ca fiind abuzive nu îndeplinesc cumulativ aceste cerințe.
În speță, contractul de credit cu nr. RFI_/21.06.2005 este unul de adeziune, cu clauze standard preformulate ( lucru care nu este interzis de legislația internă, cu condiția ca beneficiarul că fie în prealabil bine informat), în privința căruia nu s-a făcut dovada negocierii clauzelor, dovadă care îi incumba pârâtei, în calitate de profesionist, conform art. 4 alin. 3 din Legea 193/2000, însă nicio probă concludentă în acest sens nu a fost administrată de intimată. D. urmare, se impune a se reține în prezenta cauză că nu a existat o negociere prealabilă între bancă și consumator a clauzelor contractuale în ansamblu sau în parte.
Negocierea uneia sau a tuturor clauzelor contractuale presupune discutarea, posibilitatea de a modifica, de a adăuga, de a complini, de a elimina, prevederi contractuale în funcție de interesele fiecărei părți, redactarea clauzelor contractuale prin ajungerea la un acord între părți.
Cu toate acestea, pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă nu este suficient doar să se constate că nu a existat o negociere reală între consumator și profesionist, ci acesta trebuie să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, cerință care nu este îndeplinită în speță.
Astfel, clauzele înscrise în art. 3.1, 3.3 și 3. 5 sunt redactate într-un limbaj clar și accesibil, s-a prevăzut modul de calcul al dobânzii( mod de calcul care se raportează la criterii obiective), precum și destinația încasării, modul de calcul și condițiile de plată ale comisionului de procesare de 2 %, comision care s-a achitat integral de către apelanți în deplină cunoștință de cauză la data tragerii creditului și doar o singură dată.
Apelanții au susținut că motivul înserat la art. 3.3 în contract, în baza căruia creditorul are dreptul să modifice rata dobânzii ar fi unul neclar, incert și imprevizibil pentru consumator, care excede controlului lor, dar și a unei instanțe de judecată în cazul în care aceasta ar fi sesizată cu vreun litigiu între părți, susținere care nu este întemeiată și care nu mai este în primul rând de actualitate.
Sintagma „ evoluția pieței financiare”, în funcție de care banca își rezervă dreptul de a ajusta în mod unilateral dobânda, comunicând în prealabil împrumutatului care este noua rată a dobânzii, nu se circumscrie noțiunii de clauză abuzivă, interzisă a fi inserată în contractele de credit, enumerată în anexa la Legea nr. 193/2000 ( art. 1 lit. a, în forma în vigoare la data semnării).
În primul rând, piața financiară este guvernată de indicii bursieri pentru principalele valute, dar și pentru moneda națională, informații care sunt publice și pot fi înțelese și de către un neprofesionist.
În al doilea rând, instanța reține că acest criteriu general de modificare al dobânzii în funcție de evoluția pieței financiare, nu i-a afectat practic financiar niciodată pe apelanții – reclamanți întrucât de la data semnării contractului și până la data implementării OUG 50/30.08.2010, această dobândă variabilă în cuantum de 9, 5 % asumată de împrumutați nu a fost modificată, rămânând constantă până la data de 31.12.2011, când aceasta a scăzut la 9,42%, apoi la 8,68 %.
În vederea aplicării dispozițiilor OUG nr. 50/2010 ( de imediată aplicare, după . convenției de credit din speță, banca i-a notificat pe apelanți prin adresa nr._/10.09.2011, să se prezinte la sediul băncii pentru a semna actul adițional la contract și care viza valoarea comisionului de rambursare anticipată și exprimarea explicită a formulei de calcul a ratei dobânzii, în funcție de moneda în care a fost acordat creditul, în cazul de față EURIBOR la 6 luni plus marja băncii. Prin aceeași notificare, li s-a adus la cunoștință că nesemnarea actului adițional impus de actul normativ, înseamnă acceptare tacită. Notificarea a fost trimisă,prin poștă reclamanților.
OUG nr. 50/2010, în forma după . statuat în art. 95 următoarele:
(1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.
(4) Se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.
(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerată acceptare tacită.
În speță, intimata a făcut dovada că și-a îndeplinit obligațiile impuse de textul de lege, însă apelanții nu s-au prezentat la bancă pentru a semnat acest act adițional, împrejurare care echivalează cu o acceptare tacită, așa cum în mod corect s-a apărat creditorul.
Susținerile apelanților că actul adițional propus de bancă nu a produs în privința lor nici un efect juridic și că nu le este opozabil este infirmată de textul de lege citat.
Potrivit art. II din Legea nr. 288/2010, de aprobare cu modificări a OUG nr. 50/2010:
„(1) Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți.
(2) Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, actul adițional nesemnat de către reclamanți a fost considerat acceptat tacit întrucât ei nu au notificat banca, în sens contrar, iar în prezent clauza de la punctul 3.3 a fost înlocuită cu noua formulată de calcul al dobânzii.
În ceea ce privește comisionul de procesare de 2 % prevăzut de art. 3.5 din contract, tribunalul constată că acesta a fost perceput o singură dată la momentul acordării creditului, nu era interzis prin lege la acel moment, iar modul de calcul și scopul pentru care a fost perceput de către bancă au fost stabilite în mod clar și fără echivoc în contract, pe înțelesul consumatorului care l-a acceptat și achitat, astfel încât clauza care l-a reglementat nu are caracter abuziv.
În lumina acestor considerente, tribunalul în baza art. 480 (1) Cod pr. civilă va respinge apelul și va păstra sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de M. I. și M. E. I. împotriva sentinței civile nr.113 din 2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red jud. SDE/26.06.2015
6 ex./ ..07.2015
Judecător fond: Rădița I., Judecătoria B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 151/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 542/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|








