Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 156/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 156/A
Ședința publică de la 11 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă . prin E. I. în contradictoriu cu intimatul pârât M. D., împotriva sentinței civile nr. 472 pronunțată la data de 05.09.2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen și motivat, iar în cauză se solicită judecarea și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 472 pronunțată la data de 05.09.2014 de Judecătoria V., constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 472 din 05.09.2014, Judecătoria V. a respins cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. “TERMICA” S.A. V., prin Est Consult I.P.U.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În fapt, la data de 28.09.2005, Consiliul local V., prin Hotărârea nr. 76 a dispus ca asociațiile de proprietari să predea către S.C. Termica S.A. situațiile centralizatoare privind datoriile defalcate pe apartamente, ce cuprind facturile de energie termică, reparații la instalațiile termice și cheltuielile de judecată către furnizorul de energie termică pentru încălzire și prepararea apei calde de consum ., furnizorul de energie termică, va factura și încasa individual consumul de energie termică.
Conform art. 3 din aceeași hotărâre, situațiile care urmau a fi predate erau cele privind debitele acumulate până la data de 31.12.2005.
Din lista de plată întocmită de Asociația de Proprietari Podul Înalt în anul 2005 luna octombrie reiese că pârâtul figura la data respectivă cu un debit total de 1863,47 lei (prescris la data prezentei).
P. temeiurile de drept invocate, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului, menționând principiul forței obligatorii a contractelor (art.1270 Cod civil) și pe cel al executării întocmai a obligațiilor de către debitor la cererea creditorului (art.1516 Cod civil).
În aceste condiții, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei relații de natură contractuală cu pârâtul, în sensul depunerii unui contract încheiat cu acesta.
Preluarea datoriilor la energia termică acumulate la asociațiile de proprietari au legitimat . să urmărească obținerea lor direct de la debitori însă nu a generat, în mod tacit, relații contractuale direct cu furnizorul de energie termică, pentru ca aceasta să poată furniza și solicita contravaloarea energiei termice.
Se remarcă astfel că Hotărârea nr.76/28.09.2005 a Consiliului Local V. prevede în mod expres la art.4 că „furnizorul de energie termică (…), . va fi răspunzător pentru facturarea și încasarea individuală a consumului de energie termică (…) furnizată beneficiarilor, după preluarea datoriilor (…). Facturarea și încasarea individuală a consumului de energie termică se face pe baza unei Convenții de facturare individuale, ce face parte integrantă din contractul de furnizare a energiei termice, convenție ce se încheie între furnizorul de energie și fiecare proprietar ”.
Așadar, reclamanta avea obligația de a încheia după preluarea datoriilor contracte/convenții cu pârâtul, acte care ar fi stat la baza raporturilor de prestare servicii în continuare. În lipsa acestora și, având în vedere că fișa contabilă ce emană exclusiv de la prestator nu poate constitui o probă împotriva pârâtului, pretinderea contravalorii energiei termice este nefundamentată juridic, neputând atrage răspunderea contractuală a pârâtului.
În drept, potrivit art. 1026 Cod procedură civilă, procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă este alternativă cu procedura de drept comun. În cadrul acestei proceduri, instanța se pronunță pe baza înscrisurilor și a formularului completat de reclamant, neputând să încuviințeze probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată (art. 1029 alin. 9 Noul Cod de procedură civilă).
Faptul că . încheiat contract cu Asociația de proprietari nu complinește lipsa însușirii debitului. Contractul nr. 1001/2004 nu este încheiat cu pârâtul ci cu o altă persoană. De asemenea, prevederile HCL nr. 76/2005 nu pot fi invocate ca drept înscrisuri pe care debitorul și-a însușit obligația de plată. Totodată nu s-a probat comunicarea facturilor către pârât.
Conform art. 249 Noul Cod de procedură civilă, cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească. În concret, ținând cont de natura cererii, creditorul are obligația de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații. În acest caz, revine debitorului sarcina de a dovedi executarea propriilor sale obligații, respectiv stingerea acestora prin plată.
În aceste condiții, instanța a constatat că prezenta cauză presupune administrarea de probatorii de o complexitate prea ridicată față de caracterul special al procedurii și dat fiind că din probele administrate nu rezultă cu certitudine existența raportului juridic sau întinderea acestuia.
Astfel, având în vedere că reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, nu a făcut dovada existenței unei convenții valabile și executarea propriilor obligații a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamanta ., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
În fapt, la cererea creditoarei . s-a preluat cu protocol procesul-verbal de la asociația de locatari/proprietari in conformitate cu H.C.L 76/2005, debitele acumulate de debitori la acea data, cu acumulare debite după preluare, conform fisei contabile. In motivarea respingerii cererii instanța nu a ținut cont de prevederile art. 24 alin (d) din Legea 114/1996 actualizata in anul 2011, prin care asociațiile de locatari/proprietari încheie contracte si isi asuma obligații in nume propriu sau in numele proprietarilor de apartamente.
Potrivit acestui principiu societatea Termica înțelege ca intre debitor si creditor exista un raport juridic prin asociațiile de locatari, care constituite cadrul de baza legal după care se poate obține recuperarea de la rai platnici a obligațiilor ce le revin. Debitorul a înțeles că serviciile primite de la o societate prestatoare de servicii trebuiesc onorate astfel a rezultat încheierea unui angajament de plata cu nr.794/24.01.2007 prin care se obliga sa plătească debitul acumulat pana la acea data in 70 de rate, dar nu a făcut-o decât foarte rar după cum se poate observa din fisa contabila.
Odată cu primirea citației prin care i se aduce la cunoștința ca este chemat in instanța, debitorul s-a prezentat la sediul societății si a plătit o parte importanta din debitul acumulat, după cum se poate observa din fisa contabila rămânând de plata suma de: 1097,85 Iei, pentru, care mai emitem pretenții.
In considerarea celor anterior enunțate, a arătat apelanta ca S.C. TERMICA V. S.A., in calitate de creditor nu poate fi îngrădit in drepturile sale de a proceda la recuperarea de la rău-platnici a datoriilor acumulate si cere a i se elibera o hotărâre in care sa cuprindă o sentința civila pentru recuperarea debitului de 1097,85 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466-471 NCPC, art. 1270,1272,1170,1164, 1516,1530 din Codul Civil precum si art.1025-1032 din NCPC, art.1345 Cod civil.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, apelanta . a preluat de la Asociația de proprietari „Podul Înalt”, în anul 2005, situațiile centralizatoare privind datoriile defalcate pe apartamente, în privința intimatului reținându-se, conform tabelului depus la fila 11 din dosarul primei instanțe, datoria totală de 1863,47 lei.
Potrivit înscrisului nou depus în apel, la data de 24.01.2007, intimatul a semnat în favoarea apelantei Angajamentul de plată nr.794, prin care a recunoscut că are o datorie totală de 789 lei, din care 598 lei energie termică și 191 lei penalități de întârziere. În acest angajament s-a prevăzut și faptul că el constituie titlu executoriu pentru sumele menționate, precum și pentru sumele care se vor adăuga ulterior.
Conform fișei contabile depuse de apelanta-reclamantă la prima instanță, debitul acumulat de intimatul-pârât în intervalul 30.10.2008 – 30.04.2014 era de 4277,33 lei (1773,29 lei debit principal și 2504,04 lei penalități de întârziere).
Prima instanță a respins însă acțiunea reclamantei motivat de faptul că în cauză, deși s-a solicitat angajarea răspunderii contractuale a pârâtului, prin obligarea sa la plata energiei termice prestate, nu s-a făcut dovada existenței raporturilor juridice contractuale, lipsind astfel fundamentul juridic al plății pretinse.
După pronunțarea sentinței primei instanțe, apelanta-reclamantă a arătat faptul că intimatul-pârât a efectuat o plată parțială, rămânând de achitat suma de 1097,85 lei. În susținerea existenței raporturilor juridice contractuale, apelanta a depus pe de o parte Angajamentul de plată nr.794/24.01.2007, iar pe de altă parte, a invocat existența obligației de plată a energiei electrice de către intimat în virtutea contractului pe care l-a avut încheiat anterior cu Asociația de proprietari.
Raportat la fișa contabilă depusă de apelanta-reclamantă în apel (filele 6-11), imputația acestor plăți a fost efectuată de către creditoarea . asupra sumelor datorate în intervalul 31.07._08, așadar, în sens invers cronologic. S-a atribuit debitul restant de 1097,85 lei facturii din 31.10.2008 (fila 6 din dosarul de apel).
În atare circumstanțe, instanța de apel a invocat, ca și motiv de ordine publică, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În drept, pentru soluționarea apelului și a excepției prescripției dreptului material la acțiune este necesară stabilirea dispozițiilor legale aplicabile și, în principal, a naturii raportului juridic dedus judecății.
În lumina noului înscris depus în apel, respectiv Angajamentul de plată nr.794/24.01.2007, Tribunalul reține că raporturile juridice contractuale dintre părți au fost dovedite pentru debitul solicitat în perioada 30.10.2008 – 30.04.2014.
Angajamentul de plată reprezintă pe de o parte un înscris prin care se recunoaște în mod direct creanța, fiind semnat de către debitor în cunoștință de cauză.
Pe de altă parte, angajamentul reprezintă în același timp un contract prin care cele două părți înțeleg să rezolve divergențele apărute ca urmare a derulării unor relații comerciale anterioare iar, în speță, față de clauzele menționate, reprezintă o convenție și cu privire la obligația de prestare a energiei termice și a obligației de plată a ei, în viitor.
Acest contract îndeplinește cerințele de formă și de fond prevăzute de lege pentru valabilitatea lui, iar în condițiile în care nu s-a făcut dovada nulității acestuia, în baza art.969 cod civil anterior (lege aplicabilă față de data semnării angajamentului), are putere de lege între părțile contractante.
În atare condiții, cerința prevăzută în HCL nr.76/2005, prin care . era obligată să încheie convenții individuale cu proprietarii apartamentelor, a fost complinită în prezenta cauză.
În consecință, apelul formulat este fondat.
În continuare, având în vedere că această convenție, prin prisma serviciilor ce urmau/urmează a fi prestate, este una cu executare succesivă, și creanțele constând în plata contravalorii energiei termice preiau acest caracter, situație care atrage așadar scadențe deosebite.
Față de data semnării angajamentului de plată (24.01.2007), legea părților aplicabilă raportului juridic, aplicabile în speță în materie de prescripție extinctivă, sunt prevederile Decretului nr.167/1958.
Având în vedere prevederile art.18 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă (potrivit cărora „instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris”), precum și Decizia nr.1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de soluționare a recursului în interesul legii, prin care instanțele de judecată sunt legitimate să invoce din oficiu prescripția extinctivă cu privire la raporturi juridice născute sub imperiul Vechiului Cod civil și Cod de procedură civilă, Tribunalul a invocat din oficiu acest motiv de ordine publică.
Analizând debitul pretins de apelanta-reclamantă, respectiv cel de 1097,85 lei, astfel cum a fost precizat, Tribunalul constată, așa cum s-a reținut și în situația de fapt, că el a fost atribuit, în urma imputației plății efectuate de apelanta-reclamantă, facturii din 31.10.2008.
Modalitatea în care a avut loc imputația plății rezultă din fișa contabilă a apelantei-reclamante, fișă care face dovada împotriva sa, conform regulilor probatorii aplicabile în materie de înscrisuri. Raportat la prevederile art.1110 și urm. Cod civil din 1864 (aplicabil în cauză față de data nașterii raportului juridic civil), este permis ca imputația plății să fie efectuată de creditor, în situația în care nu este făcută în principal de către debitor (la dosar neexistând vreo dovadă în acest sens); doar în ipoteza în care niciunul dintre ei nu procedează la imputația plății, aceasta urmează a fi făcută, în temeiul art.1113 Cod civil din 1864.
Astfel fiind, cu privire la debitul aferent facturii din 31.10.2008, Tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art.3 alin.(1), ale art.7 alin.(1) și, subsecvent, ale art.1 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, respectiv: „termenul de prescripție este de 3 ani (…)”, „prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune (…)” și „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”.
Constatând că pentru debitul aferent facturii din 31.10.2008, dreptul material la acțiune s-a născut la data emiterii facturii, față de data introducerii acțiunii (27.05.2014), termenul de 3 ani a fost depășit, situație care impune admiterea excepției invocate.
În atare condiții, subsecvent admiterii apelului, se impune anularea hotărârii primei instanțe în conformitate cu prevederile art.480 alin.(6) Cod procedură civilă, motivul de nulitate constând în nesoluționarea cu prioritate a excepției prescripției dreptului material la acțiune, conform art.248 alin.(1) Cod procedură civilă – normă de procedură căreia nu i s-a dat efect, fără culpa primei instanțe.
Ca urmare a rejudecării, Tribunalul va respinge cererea precizată a reclamantei ., ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Față de împrejurarea că în prima instanță cererea reclamantei a fost respinsă pe fond, nu se poate reține încălcarea art.481 Cod procedură civilă, situația apelantului nefiind înrăutățită în propria cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta ..A. împotriva Sentinței civile nr.472/05.09.2014, pronunțată de Judecătoria V., pe care o anulează și, rejudecând cauza:,
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, cu privire la diferența de debit de 1097,85 lei.
Respinge cererea precizată a reclamantei ., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. D. cu privire la suma de 1097,85 lei, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2015.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 17 Februarie 2015
Red. A.I.Z.
Tehnored. A.I.Z./A.V.
4 ex./05.03.2015
Comunicat 2 ex./
Judecătoria V. – Judecător M. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 139/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 167/2015.... → |
|---|
