Pretenţii. Decizia nr. 542/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 542/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 542/A/2015
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul - reclamant S. M. DE URGENȚĂ E. B. în contradictoriu cu intimații - pârâți Ș. C. și R. O. V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 2778/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect – pretenții, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința pronunțată de prima instanță a fost admisă excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocate de partea responsabilă civilmente.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. M. de Urgență ”E. B.” Bârlad, împotriva pârâtului Ș. C. și a părții responsabile civilmente Asigurătorul R. O. V. I. G. SA București, ca fiind prescrisă.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C.proc.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut că la data de 18.05.2009, ca urmare a unui accident rutier în care a fost implicat pârâtul Ș. C., aflat la volanul autoturismului Hyundai cu numărul de înmatriculare_, au fost vătămați numiții M. A. L. și B. A. A., acest aspect reieșind din Rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de 21.11.2009 - Dosar penal nr. 1912/P/2009.
Aceștia au fost examinați medical și au beneficiat de tratament de specialitate oferit de către C. de Primire Urgențe și de către Secția Chirurgie Generală. Pentru asistența medicală acordată părților vătămate au fost înregistrate cheltuieli de spitalizare în cuantum de 490,89 lei, dovedite prin decont F.O._/18.05.2009 și decont Fișa CPU nr_/18.05.2009.
Având în vedere prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 emisă pentru punerea în aplicare a Noului cod civil care stipulează că „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, instanța reține faptul că în cauza de față, cu privire la prescripția extinctivă, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitore la prescripția extinctivă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1/2014 a statuat că “în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, iar conform art. 3 al. 1 din același decret, termenul prescripției este de 3 ani, care începe să curgă conform art. 7 al. 1, de la data când se naște dreptul la acțiune.
Conform art. 8 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că accidentul rutier a avut loc la data de 18.05.2009, iar cheltuielile de spitalizare în cuantum de 490,89 lei au fost înregistrate la aceeași dată. Așadar, reclamantul S. M. de Urgență ”E. B.” Bârlad a cunoscut paguba la data de 18.05.2009.
Instanța a reținut că reclamantul a atașat la dosar adresa nr. 7649/04.06.2013, prin care a solicitat relații de la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad cu privire la persoana responsabilă de accident. La data de 04.11.2013, prin adresa nr. 3026/04.11.2013, P. a transmis Rezoluția din data de 21.11.2009 - Dosar penal nr. 1912/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a învinuitului Ș. C..
Faptul că reclamantul a făcut demersuri pentru a afla persoana care răspunde de accident la mai mult de patru ani de la data producerii accidentului și de la data cunoașterii pagubei, coroborată cu faptul că exista pe rolul Parchetului o rezoluție din data de 21.11.2009 care arată cine este persoana responsabilă de accident, denotă o stare de pasivitate din partea S. M. de Urgență ”E. B.” Bârlad, care, după cum a rezultat din actele dosarului, cu diligențe minime, ar fi putut afla numele persoanei care răspunde de pagubă încă din data de 21.11.2009.
Instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22.09.2014, la mai mult de cinci ani de la data producerii accidentului și la 4 ani și zece luni de la data la care reclamantul putea cunoaște numele persoanei responsabile de accident, dacă depunea diligențele necesare.
În consecință, având în vedere expirarea termenului de prescripție de 3 ani, precum și faptul că creditorul nu a dovedit împrejurări care să atragă suspendarea sau întreruperea cursului prescripției, intervenite în cadrul termenului de prescripție, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare de către partea responsabilă civilmente, Asiguratorul R. O. V. I. G. SA București și a respins cererea, ca urmare a prescrierii dreptului material la acțiune.
Împotriva acestei soluții s-a declarat apel de către S. M. de Urgență „E. B.” Bârlad, arătând că întâmpinarea înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr._/17.10.2014 depusă în trei exemplare din care un exemplar nu s-a transmis reclamantului pentru a formula răspunsul.
Procesul a fost soluționat fără a se intra în judecata fondului, pronunțându-se o hotărâre nelegală și netemeinică. Potrivit art. 33 din Ordinul nr. 14/2011 asiguratul era obligat să înștiințeze, în cel mai scurt timp, asigurătorul R. cu privire la producerea evenimentului și să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment. Întrucât spitalul nu a avut cunoștință de întocmirea dosarului de daună nu a putut formula cerere în despăgubire pentru acoperirea prejudiciilor. În schimb asigurătorul ar fi putut colabora cu asiguratul și ar fi putut culege toate informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și în Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța în motivarea Hotărârii nr. 2778/13.11.2014 a considerat că spitalul a dat dovadă de pasivitate, or, neîndeplinirea obligațiilor de către asigurat și asigurător R. cu privire repararea prejudiciilor prin dosarul de daună, nu este urmare a manifestării unei indiferențe, a unei pasivități? E ca și cum spitalul așteaptă în fiecare lună să fie notificat pentru plata C.A.S. - ului, a impozitului sau a altor contribuții pe salarii care sunt obligatorii conform legii.
Normele legale conferă prin conținutul un drept pentru spital-parte prejudiciată, în timp ce pentru învinuit/inculpat și asigurător conferă prin conținut, obligații. Identitatea făptuitorului, gradul de vinovăție al acestuia precum și persoana responsabilă pentru prejudiciile înregistrate, sunt cunoscute de către organele de cercetare penală la data producerii evenimentului, iar de către P. la data la care i se prezintă Referatul și dosarul de cercetare penală. Toate acestea nu sunt cunoscute de către spital. Mai mult, unitatea nu cunoaște nici măcar dacă s-a înregistrat plângere penală și dacă s-a întocmit dosar de cercetare penală, și nici de dosarul de daună. Arată că sunt numeroase cazuri când partea vătămată-spitalizată soluționează cauza pe cale amiabilă, fără să mai depună plângere penală.
Datorită faptului că unitatea nu a cunoscut până la data de 04.11.2013 niciun fel de date cu privire la: numele învinuitului; nr. de înmatriculare al vehiculului implicat în accident sau numele asigurătorului unde era încheiată polița R.; nr. dosarului penal și Rezoluția dispusă în dosar. Urmare a adresei spitalului nr. 7649/04.06.2013 la data de 04.11.2013, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad prin adresa nr. 3026/04.11.2013 a transmis Rezoluția din data de 21.11.2009 - dosar penal nr. 1912/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a învinuitului Ș. C..
Începând cu această dată spitalul a cunoscut și cine este vinovat de producerea accidentului. Motivarea Rezoluției de neîncepere a urmării penale a fost în temeiul art.228 alineat 6 raportat la art. 10 litera « d» din C.p.p.
Prin Notificarea nr.6926/18.04.2014 spitalul a încercat recuperarea cheltuielilor de spitalizare de la învinuitul Ș. C.. Nu știe dacă după producerea accidentului, acesta s-a interesat de sănătatea părții vătămate și de cheltuielile înregistrate cu asistența medicală oferită acesteia sau dacă a fost informat de către organele de cercetare penală și de către personalul specializat al asigurătorului R. asupra drepturilor și obligațiilor pe care le are, dar cu siguranță învinuitul Ș. C. a fost surprins de faptul că urmare a întocmirii dosarului de daună, asigurătorul R. nu a achitat toate prejudiciile în numele lui așa cum este legal și a comunicat personal că a înaintat adresa nr. 24/23.04.2014 pentru respectarea obligațiilor pe care le are potrivit normelor legale asigurătorul O. V. I. G. S.A. București.
Arată apelantul că potrivit art. 2528 alin. 1 N,C.civ. prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când spitalul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, în situația dată prescripția începe să curgă de la data de 04.11.2013 când spitalul a cunoscut cel puțin datele de identificare ale învinuitului
In drept, a invocat apelantul prevederile art. 461 (1), art. 470, art. 476(1), art. 480(3) și (5) din Cod de procedură civilă.
Intimata R. O. V. I. G. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect și legal a apreciat instanța de fond ca fiind prescris dreptul material la acțiune având în vedere că reclamantul apelant a făcut demersuri pentru a afla persoana care răspunde de accident la mai mult de 4 ani de la data producerii accidentului și de la data cunoașterii pagubei.
De asemenea, persoana responsabilă putea fi cunoscuta de reclamanta încă din noiembrie 2009, când a fost soluționată cauza prin rezoluția de neînceperea a urmăririi penale, dacă aceasta ar fi depus diligențe pentru a se informa cu privire la persoana vinovată. Faptul că după patru ani de la eveniment reclamanta solicita Parchetului informații cu privire la evenimentul din 2009, informații pe care le primește în 2013 și în baza cărora introduce acțiunea nu face ca termenul de prescripție sa curgă din 2013, ci denota, așa cum justificat apreciază instanța de fond "o stare de pasivitate din partea Spitalului care, cu diligente minime, ar fi putut afla numele persoanei răspunzătoare de paguba."
Referitor la cele afirmate de apelanta cu privire la obligațiile asiguratului și asigurătorului, menționează că societatea intimată nu a fost înștiințată decât în 2014 de către asigurat. Societatea noastră nu a aflat de aceste despăgubiri decât în 2014, neexistând nicio indiferență din partea sa, ci doar, nu putea presupune/prevedea prejudicii și dosare de dauna.
Apelanta nu face decât sa invoce scuze, deși, daca făcea adresa prin care solicita informații Parchetului in termen nu s-ar mai fi prescris dreptul la acțiune.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 Cod Civil, art. 1 si 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctive.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și conform dispozițiilor art. 477 C.proc.civ., instanța de apel constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, este de necontestat că la data de 18.05.2009 a avut loc un accident de circulație, în care au fost implicați numiții M. A. L. și B. A. A. care au fost internați și au primit îngriji medicale în cadrul Spitalului M. de Urgență „E. B.” Bârlad.
În urma demersurilor făcute de către apelantă la data de 04.06.2013, prin adresa nr. 3026/04.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a înaintat apelantei Rezoluția din data de 21.11.2009 - Dosar penal nr. 1912/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a învinuitului Ș. C..
Din Rezoluția din data de 21.11.2009 rezultă că, urmare a evenimentului rutier din data de 18.05.2009, a fost întocmit dosarul de urmărire penală nr. 1912/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, finalizat prin această rezoluție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul Ș. C., reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen, conform prevederilor art. 10 lit. d C.proc.pen.
În drept, în mod corect a reținut prima instanță aplicabilitatea în cauză a prevederilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011, contrar susținerilor apelantei nefiind aplicabil în cauză art. 2528 N.C.civ.
Astfel, conform art. 8 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 pentru determinarea începutului prescripției extinctive în cazul acțiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită stabilește două momente alternative de la care prescripția poate începe să curgă, respectiv data la care păgubitul a cunoscut paguba și pe cel care răspunde, fie data la care trebuia, după împrejurări, să cunoască aceste elemente.
Or, prima instanța a concluzionat în mod just și prin raportare la actele dosarului că existența pagubei și întinderii acesteia a fost cunoscută de către apelantă la data de 18.05.2009, paguba fiind reprezentată de cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru cele două victime implicate în accident, respectiv de 490,89 lei.
Pe de altă parte, art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede și o altă cerință pentru ca termenul de prescripție să înceapă să curgă, respectiv ca persoana prejudiciată să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască pe autorul fapte ilicite.
Este de necontestat faptul că apelanta a luat cunoștință de faptul că intimatul Ș. C. este autorul faptei prejudiciabile abia la data comunicării Rezoluției nr. 1912/P/2009 de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, respectiv la 04.11.2013.
Cu toate acestea, urmează a aprecia dacă acesta, în funcție de împrejurări, este și momentul la care trebuia să cunoască pe autorul faptei prejudiciabile.
În cauză se constată că Rezoluția nr. 1912/P/2009 din data de 21.11.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost comunicată apelantului ca urmare a demersurilor acestuia din urmă din data de 04.06.2013, la aproximativ 4 ani de la data acordării îngrijirilor medicale.
Însă, nu rezultă din probele propuse și administrate în prezenta cauză de către apelant, dacă anterior acestei date a mai efectuat și alte demersuri pentru identificarea autorului faptei ilicite ce a cauzat vătămarea corporală a celor două persoane pentru care au fost acordate îngrijiri medicale. De asemenea, nu rezultă care au fost motivele temeinice pentru care apelantul nu a efectuat demersuri similare celui din 04.06.2013 în perioada anterioară acestei date.
Faptul că niciunul din intimați nu a înștiințat pe apelant cu privire la întocmirea dosarului de despăgubire nu poate constitui un motiv care justifică pasivitatea acestuia timp aproximativ 4 ani de la dat producerii accidentului de circulație și acordarea îngrijirilor medicale.
Mai mult, contrar susținerilor apelantului, instanța de apel arată că nu există o dispoziție legală care să consacre obligația conducătorului auto vinovat de producerea unui accident de circulație ori a asigurătorului R. de a anunța furnizorul de servicii medicale despre deschiderea unui dosar de daună, prevederile art. 33 din Ordinul CSA nr. 14/2011 neputând fi interpretate în acest sens.
În consecință, față de împrejurările ce rezultă din probele administrate, se constată că apelantul ar fi putut afla identitatea autorului faptei ilicite prejudiciabile cel târziu la data emiterii Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 1912/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, respectiv 21.11.2009, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Ca urmare, termenul de 3 ani pentru prescripția dreptului la acțiune al apelantului pentru recuperarea cheltuielilor cu acordarea de îngrijirilor medicale s-a împlinit la data de 21.11.2012, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
Față de toate aceste considerente, apelul formulat de apelantul S. M. de Urgență „E. B.” Bârlad apare ca nefundat, urmând a fi respins, cu consecința păstrării sentinței civile nr. 2778/13.11.2014 a Judecătoriei Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul S. M. de Urgență „E. B.” Bârlad împotriva sentința civile nr. 2778/13.11.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. C. O. M. V.
Grefier,
A. C.
Red. jud. MC/28.05.2015
5 ex./.>
Judecătoria Bârlad: Jud. E. B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 637/2015. Tribunalul VASLUI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 806/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
