Acţiune în constatare. Sentința nr. 806/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 806/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 806/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 806/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Grefier M. C. S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta P. S. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. . obiect acțiune în constatare – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se faptul că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 05 Mai 2015 și care s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise s-a dispus amânarea inițială a pronunțării pentru data de 14 Mai 2015, când instanța, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, a dispus amânarea ulterioară a pronunțării pentru data de azi, 18 Mai 2015, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2014 sub nr._ /2015 reclamanta P. S., în contradictoriu cu pârâta U. A. T. . constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilelor, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani:
- Biserica - construcție cu o suprafața de 74 m.p și terenul pe care se află Clopotnița - construcție cu o suprafața de 8 m.p și terenul pe care se află;
- Cimitirul din curtea bisericii incluzând terenul pe care se află biserica și clopotnița în suprafață totală de 4.000 m.p.;
În fapt, reclamanta arată că P. S. însumează o existență de peste 36 de ani, biserica parohială fiind construită în anul 1978 dupa cum reiese și din Registrul Inventar-Jurnal întocmit de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei în anul 1986
Potrivit acestui Inventar-Jurnal, biserica S. a fost construită în anul 1978 în curtea cimitirului din piatra cioplită de către enoriașii satului, fiind acoperită cu tablă, având suprafața de 74 m.p, reclamanta susținând că termenul de prescripție achizitivă s-a împlinit în anul 2008. Același Inventar-Jurnal cuprinde mențiuni cu privire la clopotnița acoperită cu tablă ca având o suprafața de 8 m.p .
În privința cimitirului se fac mențiuni în Lista de inventariere din 19 decembrie 1967 cât și în Inventarul-Jurnal pe anul 1986, acesta având o existență de peste 47 de ani astfel încât termenul de prescripție achizitivă în privința cimitirului s-a împlinit în anul 1997.
Aceleași documente mai sus menționate cuprind date referitoare la faptul că imobilele revendicate - construcții și teren - erau împrejmuite cu gard la data inventarierii acestora.
Biserica, clopotnița precum și cimitirul mai sus amintite au fost
dintotdeauna în posesia și folosința Parohiei S., posesie pe care o
continuă și astăzi în mod netulburat și sub nume de proprietar, terenul aferent construcțiilor precum și cel aferent cimitirului fiind delimitate și îngrădite cu gard.
P. S. a investit mereu atât în clădirea bisericii, în clopotniță cat și în cimitir, întreținându-le și stapânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără întrerupere și sub nume de proprietar.
Întrucât la vremea edificării acestor construcții, legislația timpului nu presupunea existența unor autorizații de construcții sau a unor cărti funciare, reclamanta arată că nu deține acte de proprietate autentice, ci doar niște acte primare în dovedirea dreptului de proprietate. În acest sens, apreciază că nu poate uza de calea realizării dreptului și de aceea a apelat la procedura prevăzută de art. 35 Cod proc. Civilă.
În prezent, aceste imobile necesită intervenții urgente la structura de rezistență, la ziduri și acoperiș, la gardurile care le împrejmuiesc, lucrări care trebuie să aibă la bază o autorizație de construcție. Pe de altă parte, pentru a elibera aceste autorizații, Primăria Comunei R. îi solicită acte autentice de proprietate.
Întrucât de peste 30 de ani posesia reclamantei asupra acestor clădiri și terenuri este pașnică, efectivă, netulburată și sub nume de proprietar, solicită, conform art. 35 Cod de Proc. Civilă, să se constate că reclamanta este unicul proprietar al imobilelor menționate mai sus.
Reclamanta apreciază valoarea imobilelor ca fiind de 600.000 lei.
În drept, reclamanta își INVOCĂ dispozițiile art. 1890 si următoarele Cod Civ., art. 35 Cod procedura civila.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, arătând că potrivit Registrului Inventar - Jurnal întocmit de Mitropolia Moldovei si Bucovinei, pe anul 1986 reiese că Biserica din satul S. a fost construită în anul 1978, în curtea cimitirului, care, la rândul lui, conform Listei de inventariere nr. V emisă de Episcopia Romanului și Hușilor, figurează din anul 1967.
Mai arată că din documentele depuse de P. S., Clopotnița bisericii figurează ca fiind acoperită cu tablă și cu o suprafață de 8 mp, Biserica, cu o suprafața de 74 mp, iar Cimitirul, incluzând biserica și clopotnița, cu o suprafața totală de 4.000 mp.
Subliniază că, conform pct. III. 10 din Anexa cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cimitirele orășenești și comunale fac parte din domeniul public al U.A.T.-urilor și, potrivit art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, „Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile", insa potrivit art. 3 alin. (4) din aceeași lege se prevede ca „Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
Cimitirul S. a figurat înscris în Anexa 57 cuprinzând Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei R., la pct. 155, cu o suprafață de 0,50 ha, care a fost publicată (Anexa) în Monitorul Oficial al României nr. 633 bis/27 august 2002, însă prin Hotărârea Consiliului local nr. 43/2009, s-a înlocuit anexa respectivă, cimitirul nemaifigurând în domeniul public al comunei R., din anul 2009, iar în această perioadă nu s-a plătit impozitul aferent acestor imobile, așa cum se susține în adresa reclamantului, motivat de simplul fapt că art. 250 pct. 3 și pct. 8 si art. 257 lit. „b" si „c" din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede scutirea de la plata impozitului pe teren și pe clădire a acestor instituții.
În drept, pârâta își întemeiază apărarea pe dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările si completările ulterioare, Legii nr. 215/2001 privind administrația publica locala, republicata, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând cererea reclamantei în raport de motivele în fapt și în drept invocate, actele dosarului și probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, instanța apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În cauză, raportat la perioada de timp în care se pretinde că s-a început exercitarea posesiei asupra imobilelor pentru care s-a solicitat să se constate că s-a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii, sunt aplicabile dispozițiile din vechiul cod civil cu privire la prescripția achizitivă (uzucapiunea), în concret art. 1890 Cod Civil. Astfel, art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispune că:
” Dispozițiile art. 930-934 din Codul Civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare de la data începerii posesiei.
În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul Civil din 1864.”
Imobilele asupra cărora se pretinde că a intervenit uzucapiunea se află în această din urmă ipoteză.
Odată stabilită legea civilă aplicabilă raportului juridic dedus judecății, instanța este ținută să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, prevăzută de art. 1890 din Codul Civil pentru dobândirea dreptului de proprietate și anume:
1) posesia exercitată asupra bunurilor să fie utilă, în sensul definit de art. 1874 din Codul Civil, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar;
2) posesia să aibă o durată minimă de 30 de ani, indiferent dacă posesorul a fost de bună sau de rea credință.
În speță, reclamanta nu deține acte de proprietate pentru terenul cu destinația de cimitir și construcțiile edificate pe acesta, necunoscându-se modalitatea în care a intrat în posesia terenului.
Potrivit Decretului de Stat nr. 233/1949, în art. 181: ”fiecare parohie are dreptul la un cimitir pentru îngropare”,iar acesta este proprietatea parohiei.
Din declarația martorului audiat în cauză, coroborată cu înscrisul ”Lista de inventariere din 19.12.1967”, întocmită de Episcopia Romanului și Hușilor (fila 9 dosar) rezultă că în anul 1967 Cimitirul satului S., . exista și se afla în folosința bisericii.
Din anul 1967 și până în prezent, P. satului S., organizată potrivit Decretului de Stat nr. 233/1949 pentru aprobarea Statului de Organizare și Funcționare a B.O.R. (în vigoare până la data de 16.01.2008, când prin Hotărârea de Guvern nr. 53/16.01.2008 a fost aprobat un nou statut), a exercitat o posesie continuă și netulburată asupra terenului cu destinația de cimitir.
Termenul de 30 de ani necesar pentru a uzucapa, s-a împlinit în anul 1997, deci anterior apariției Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și a adoptării H.G. nr. 1361/2001 privind atestarea domeniului public al județului V., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor jud. V., prin care cimitirul S. a fost inclus în domeniul public al comunei R., jud. V.. Terenul a fost scos din circuitul civil în perioada 1998-2009, potrivit Legii nr. 213/1998 și a H.G. nr. 1361/2001 – anexa 57, însă această schimbare a regimului juridic al bunului pentru o scurtă perioadă de timp nu afectează dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 de ani.
În ceea ce privește construcțiile biserică și clopotniță, prima atestare documentară datează din anul 1971, iar potrivit înscrisului de la fila 8 dosar, aceste construcții au fost finalizate ”în anul 1978 de către enoriașii satului S., în curtea cimitirului S.”, fiind administrate și folosite de această parohie sub nume de proprietar, începând cu anul 1978 până la zi.
În consecință, tribunalul constată că și în privința construcțiilor reprezentate de biserică și clopotniță, cu suprafețele menționate în schița anexată la raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar G. Anușa, a operat uzucapiunea de 30 de ani și că dreptul de proprietate, ca efect al acestei instituții, a fost dobândit în patrimoniul reclamantei.
Construcția reprezentată de magazia (anexă), identificată de expert la fața locului este o construcție nouă și nu face obiectul uzucapiunii și nici a cererii cu care a fost investită instanța.
Concluzionând, în baza argumentelor prezentate, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta P. S., ., jud. V., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. .> Se va constata existența dreptului de proprietate al reclamantei, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra următoarelor imobile cu suprafața totală de 4.031 m.p. delimitată de punctele de contur 26-1-2-3-4-9-8-5-12-24-25-26 în planșa nr. 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert judiciar G. Anușa (fila 127 dosar), compuse din:
- C1 – biserica în suprafață de 44,00 m.p.
- C3 – clopotnița în suprafață de 12,00 m.p.
- cimitir (2CC) – în suprafață de 3.303 m.p. pe conturul 26-1-2-3-4-9-10-31-30-20-211-25-26;
- suprafața de 728,00 m.p. (1CC) – cu destinația curte construcție.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada, până la închiderea dezbaterilor, că a achitat diferența de onorariu cuvenită expertului judiciar desemnat în cauză și care a efectuat lucrarea de expertiză, instanța o va obliga să achite diferența de onorariu în sumă de 723 lei în contul expertului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. S., ., jud. V., C._, prin reprezentant convențional, în contradictoriu cu U. A. T. ..
Constată existența dreptului de proprietate al reclamantei, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra următoarelor imobile cu suprafața totală de 4.031 m.p. delimitată de punctele de contur 26-1-2-3-4-9-8-5-12-24-25-26 în planșa nr. 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert judiciar G. Anușa (fila 127 dosar), compuse din:
- C1 – biserica în suprafață de 44,00 m.p.
- C3 – clopotnița în suprafață de 12,00 m.p.
- cimitir (2CC) – în suprafață de 3.303 m.p. pe conturul 26-1-2-3-4-9-10-31-30-20-211-25-26;
- suprafața de 728,00 m.p. (1CC) – cu destinația curte construcție.
Obligă reclamanta să achite suma de 723 lei în contul expertului judiciar G. Anușa, desemnat în cauză să efectueze expertiza.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2015.
Președinte, D. E. S. | ||
Grefier, M. C. S. |
red./ tehnored. S.D.E.-26.06.2015
ex. 4/26.06.2015
..07.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 542/2015. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 192/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
