Cereri. Decizia nr. 340/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 340/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 340/A/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii în anulare formulată de contestatorul - pârât S. M. DE URGENȚĂ „E. B.” Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata - reclamantă ., cu sediul ales la S. R. și Asociații din București, ., corp III, ., împotriva ordonanței de plată emise de către Tribunalul V. prin sentința civilă nr. 2122/CA/04.11.2013 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită; în data de 04.04.2014, apelantul a depus concluzii scrise.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 2 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 aprilie 2014, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2122/CA/04.11.2013, Tribunalul V. a admis – în parte – cererea creditoarei S.C.M. E. S.R.L., și, în consecință, a ordonat debitorului S. M. de Urgență E. B. să plătească creditoarei suma de 38.245,67 lei, reprezentând penalități de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
A obligat debitoarea să plătească creditoarei suma de 2.680 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând – 2.480 lei, onorariu apărător, iar 200 lei – contravaloare taxă de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Contractul nr. 97/01.01.2012 încheiat între părți creditoarea . București se obliga să livreze produse farmaceutice și parafarmaceutice, iar debitoarea S. M. de Urgență „E. B.” Bârlad se obliga să plătească pentru produsele livrate sumele menționate pe facturile aferente fiecărei comenzi, în termenele statuate în conținutul contractului.
Art. 8.1. din contract prevede că pentru nerespectarea termenelor de plată, cumpărătorul va achita penalități de întârziere de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere și că valoarea penalităților poate depăși valoarea debitului.
Respectând obligațiile contractuale, creditoarea a livrat produsele și a emis facturile aferente fiecărei comenzi în termenele precizate în contract (perioada 18.05.2012 – 21.12.2012).
Debitoarea a acceptat la plată facturile, dar din motive obiective nu a respectat termenele de achitare a debitelor astfel că la data promovării prezentei acțiuni avea către creditoare de achitat un debit total de 267.486,54 lei și penalități în valoare de 38.245,67 lei, în total suma de 305.732,21 lei.
Pe parcursul judecății debitoarea a făcut dovada că a achitat debitul principal de 267.486,54 lei, rămânând de achitat penalități în sumă de 38.245,67 lei.
Acțiunea creditoarei era întemeiată și dovedită și a fost admisă în parte numai cu privire la plata penalităților de întârziere din următoarele considerente:
Creanța solicitată de creditoare era certă, lichidă și exigibilă așa cum prevăd dispozițiile OUG nr. 119/2007 privind emiterea ordonanței de plată.
Chiar dacă debitul principal a fost achitat cu întârziere, așa cum prevăd dispozițiile art. 8.1 din contract, se percep penalități.
În consecință și acestea erau certe, lichide și exigibile.
Caracterul cert al penalităților este constatat prin facturile fiscale semnate, ștampilate și acceptate de primire la plată de către debitoare și pirn contractul de vânzare-cumpărare nr. 97/2012, iar penalitățile solicitate sunt ca urmare a nerespectării termenelor de achitare a debitului principal.
Caracterul lichid al penalităților rezultă din calculul acestora de la data scadenței, calcul efectuat cu respectarea condițiilor convenite prin contractul nr. 97/2012 (scadența obligației și nr. de zile de întârziere).
Caracterul exigibil rezulta din faptul că termenul de scadență al debitului a fost împlinit așa cum rezultă din anexa centralizatoare în baza dispozițiilor contractuale privitoare la cuantumul penalităților.
Reținând argumentele mai sus prezentare instanța, în baza art. 1013 și 1017 alin. 2 N. Cod pr. civ. raportat la art. 1270 și art. 1516 N Cod pr. civa admis în parte cererea creditoarei S.C. M. E. S.R.L., și a ordonat debitoarei să plătească suma de 38.245,67 lei, reprezentând penalități de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În temeiul art. 453 N cod pr. civ. va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 2.680 lei cheltuieli de judecată reprezentând 2.480 lei onorariu apărător și 200 lei contravaloare taxă de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere în anulare S. M. de Urgenta "E. B." Barlad, pentru următoarele motive:
Contractul nr.97/01.01.2012, în baza căruia a fost pronunțată hotărârea primei instanței, nu îi poate fi opus motivat de faptul că nu a fost însușit de reprezentanții săi legali.
Așa cum a arătat și cu ocazia soluționării fondului cauzei, acest contract nu este înregistrat la S. M. de Urgenta "E. B." Barlad, el neprezentând de altfel nici număr de Înregistrare, si nu este asumat de către cei ale căror semnaturi sunt trecute la sfârșit. Creditoarea . cu obstinație sa il puna la dispoziția unității noastre in original, motiv pentru care consideră că este vorba despre un înscris fals.
A arătat contestatoarea că toate aceste aspecte o îndreptățesc, o dată în plus să considere ca semnăturile de pe acest contract au fost decupate de pe alte contracte pe care S. le are cu . si apoi făcuta copie, pe care cineva a certificat-o ca fiind conforma cu originalul.
Se observa că cineva a semnat "pentru" Departament Vânzări B.U. manager Hospîtal Netwok L. M. (semnătura indescifrabila fiind făcuta cu "pentru"), iar la reprezentantul D. Chita nu este nici o semnătură). Așadar nu poarta semnătura reprezentantului legal desemnat al societății ..
De aceea, în condițiile art.304-305 C. se impune verificarea înscrisului, întrucât exista indicii ca este un fals, conceput special pentru a fi obligați sa plătească penalități de 10 ori mai mari decât au contractat în realitate cu intimata. Este necesar ca intimata să fie obligată să se prezinte pentru a lua cunoștința de denunțarea înscrisului ca fals, sa depună originalul si sa dea explicațiile necesare, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri invocate la fond, nici n-a fost admisa, dar nici n-a fost respinsa, motiv pentru care solicită anularea ordonanței de plată.
Pe de altă parte, contestatoare consideră că a făcut dovada în cauză că acele medicamente au fost achiziționate în baza altor contracte, depuse în susținerea apărării (de exemplu, contractul înregistrat cu numărul 1149/23.01.2012, aflat la filele 120-126 din dosar, pe fila 122, la clauza 10.2, prin care datorau penalități de 0,01 %, prin prezenta cerere solicitându-li-se penalități de 10 ori mai mari)
În pronunțarea sentinței, s-a avut in vedere doar înscrisul pe care unitatea spitalicească îl denunța ca fiind fals, respectiv contractul care poarta numărul 97/01.01.2012, pe care spitalul nu si-l însușește.
În mod greșit, s-a admis in parte cererea creditoarei ., fără a se analiza probele depuse de contestatoare la dosar si, mai grav, fără să se pronunțe asupra acestora, adică asupra contractelor subsecvente in baza cărora s-au achiziționat medicamente si in baza cărora s-au acumulat debite, dar conform clauzelor cărora ar trebui calculate penalitățile de întârziere.
A mai menționat contestatoarea faptul ca orice contract trebuie sa conțină o valoare, pret/produs si cantitate certa, plus anexa la care se face referire. Anexa 1 la care se face referire la claua nr.4.1 din contractul in cauza nu a fost depusa pentru a dovedi ca medicamentele din facturile restante sunt cele prevăzute in contractul pe care isi temeiaza cererea. În mod greșit a admis instanța cererea atat timp cât nu s-a făcut dovada ca medicamentele a căror plată a fost întârziata au fost achiziționate in baza contractul nr.97/01.01.2012.
Aceasta Anexa 1 nu există, așa cum nu există nici contractul nr.97/01.01.2012. Daca anexa ar fi existat, s-ar fi depus la dosarul cauzei, fiind parte integranta din contract si obligatorie în procesul de dovedire a acțiunii.
În drept, art. 1023 și urm.C..
Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. M. E. S.R.L. a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția tardivității cererii în anulare.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii în anulare si păstrarea Sentinței civile nr. 2122/CA pronunțata de TRIBUNALUL V. in dosarul nr._, ca fiind temeinica si legala, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 930 lei prilejuite de acest proces, in baza art. 453 C..
Din cuprinsul tabelului actualizat denumit "Centralizator privind facturi neachitate", rezultă fără echivoc atât numărul facturilor neonorate la plată, contravaloarea acestora, data scadenta, data finala privind calculul penalităților, numărul de zile de întârziere calculate pentru fiecare factura in parte, procentul penalităților aplicat fiecărei facturi fiscale, precum si cuantumul total al penalităților, fapt ce nu poate fi tăgăduit de către debitoarea-contestatoare.
Contestatoarea susține ca titlul intimatei este reprezentat de contractul de vânzare cumpărare nr. 97/01.01.2012, apreciind ca acesta nu este valabil atâta vreme cat nu a refuzat să îl prezinte „în original".
Debitoarea se afla într-o grava eroare, creanța înregistrata de S. M. de Urgenta "E. B." s-a născut ca urmare a neachitarii facturilor fiscale însușite prin semnătură și ștampilă, la termenele scadente convenite ca urmare a asumării condițiilor contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, generând astfel si penalități calculate in baza art. 8.1 din contractul nr. 97/01.01.2012.
Cu privire la afirmațiile contestatoarei in sensul ca a refuzat "cu obstinație" sa pună la dispoziție acest contract, a arătat intimata că instituția a primit răspunsul său prin care a arătat că acest contract a fost semnat de către persoanele abilitate in exemplare suficiente pentru toate părțile, iar faptul ca debitoarea nu deține acest contract nu poate fi imputata intimatei.
Apreciază intimata că dispozițiile art. 304 - 305 din Codul de procedura civila nu pot fi aplicate in prezenta cauza dat fiind obiectul cauzei - Cerere in anulare ordonanța de plata - procedura reglementata de prevederile art. 1013 si urm. din Noul Cod de procedura civila, fiind o procedura ce trebuie a fi judecata de urgenta.
În aceste condiții, contestatoarea se poate adresa instanței de judecata competanta, pe calea dreptului comun pentru soluționarea diferendelor de ordin administrativ, civil si chiar penal, cu atragerea răspunderii persoanelor ce au fost parte la semnarea acestui contract, considerat a fi fals.
Astfel, prin semnarea si ștampilarea facturilor emise, debitoarea s-a angajat să plătească atât contravaloarea produselor cumpărate, cât și eventualele penalități datorate întârzierii la plată, astfel cum rezulta din facturile fiscale acceptate la plată.
Demersurile efectuate de către debitoare sunt abuzive în condițiile în care existența debitului este de netăgăduit, facturile fiscale emise si acceptate de către debitoare nu au fost achitate, penalitățile fiind calculate conform facturilor fiscale acceptate la plata de către debitoare, prin semnătura si stampila, cu penalități de 0,5% pe zi de întârziere.
A mai arătat intimata că, din punctul său de vedere, creanța este certă certitudinea creanței exista nu numai atunci când este constatată printr-un titlu executoriu, hotărâre judecătoreasca sau efect de comerț (cambie, bilet la ordin sau cec) investite cu formula executorie ori act administrativ (de exemplu, in cazul obligațiilor fiscale), ci si atunci când este constatat printr-un înscris sub semnătura privata, în speță facturile fiscale semnate, stampilate si acceptate la plata de către debitoare.
Creanța are caracter lichid: având un cuantum bine determinat prin însumarea facturilor ajunse la termenul scadent, calculul penalităților fiind efectuat cu respectarea condițiilor prevăzute in facturi si insusite de parti prin semnarea acestora si intrate in puterea legii pârtilor, cu excluderea arbitrariului si subiectivismului.
Creanța este exigibilă întrucât termenul de scadență a fost împlinit - așa cum reiese din cuprinsul facturilor emise, iar pentru faptul ca debitoarea a achitat debitul principal cu foarte mare întârziere, aceasta din urma este ținuta la îndeplinirea exacta a tuturor obligațiilor contractuale asumate de către părțile semnatare ale contractului.
Pe cale de consecința, intimata a solicitat menținerea sentinței atacate având in vedere faptul ca debitul principal a fost achitat peste termenul scadent si numai ca urmare a chemării in judecata, precum si respingerea cererii in anulare formulata de debitoare ca fiind lipsita de temei. Cu cheltuieli de judecată (suma 40 lei acordată prin sentința atacată și 930 lei aferent acestei etape procesuale).
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a reiterat cele arătate în cerere în anulare, precizând că înțeleg să conteste nivelul penalităților care a fost stabilit la 0,1% printr-un contract pe care îl consideră fals.
Prin Încheierea de ședință din data de 05.03.2014, au fost respinse excepția nelegalei timbrări a cererii în anulare, ca rămasă fără obiect, și excepția tardivității, ca neîntemeiată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, admițându-se și parcurgerea procedurii înscrierii în fals cu privire la Contractul nr.97/01.01.2012, intimata nedepunând, până la închiderea dezbaterilor, originalul acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2122/CA/04.11.2013, Tribunalul V. a admis în parte cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea S. M. DE URGENȚĂ E. B. din Bârlad, obligând debitoarea să achite creditoarei suma de 38.245,67 lei reprezentând penalități de întârziere, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii și cheltuieli de judecată în cuantum total de 2680 lei.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că această sumă este datorată pentru achitarea cu întârziere a produselor achiziționate de către debitoare în baza Contractului nr.97/2012 și a facturilor fiscale emise în acest sens.
Față de motivele cererii în anulare invocate de contestatoarea debitoare și de apărările formulate de intimata-creditoare, prezenta instanță apreciază că soluția cuprinsă în Sentința civilă nr.2122/CA/04.11.2013 nu este întemeiată din punct de vedere probator.
Se remarcă astfel că în susținerea cererii sale de obligare a debitoarei la plata debitului principal și a penalităților de întârziere aferente, creditoarea a depus, în copie certificată, Contractul nr.97/2012 (filele 20-24) și un număr de 74 facturi fiscale (filele 25-99). Din Centralizatorul facturilor neachitate întocmit de intimata-creditoare rezultă că o parte din aceste facturi au fost achitate. Pe parcursul judecării cererii de emitere a ordonanței de plată, debitoarea a achitat debitul principal, motivând că ceea ce achită face obiectul unor alte raporturi contractuale. În acest context, intimata-creditoare și-a restrâns cuantumul pretențiile la suma de 38.245,67 lei reprezentând penalități (de 0,1%, calculate conform contractului nr.97/2012)
Potrivit art.8.1 din contractul nr.97/2012, „pentru nerespectarea termenelor de plată, Cumpărătorul va achita penalități de întârziere de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere. Valoarea penalităților poate depăși valoarea debitului”. Conform facturilor depuse, „neplata la termen atrage după sine penalități de 0,5 % pe zi de întârziere. În cazul în care în Contract sau în Anexele la Contract sunt prevăzut termene de plată sau penalități diferite de cele înscrise în prezenta factură, se vor aplica prevederile din Contract sau Anexe”.
Deși intimata-creditoare a depus acest contract în copie certificată (de ea însăși), potrivit art.292 alin.(2) Cod procedură civilă, avea obligația de a deține în instanță originalul. Dispozițiile legale sunt fără echivoc în acest sens: „dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul și, la cerere, să îl prezinte instanței, sub sancțiunea de a nu se ține seama de înscris”.
Procedura înscrierii în fals nu este inadmisibilă în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată în care unica probă admisă este cea cu înscrisuri, motivat de faptul că înscrierea în fals este relaționată probei cu înscrisuri, dispozițiile art.301-308 Cod procedură civilă fiind de altfel cuprinse în secțiunea intitulată Dovada cu înscrisuri.
În prezenta cauză, din cauza neprezentării acestui înscris, nu s-a putut finaliza procedura înscrierii în fals. Potrivit dispozițiilor art.292 alin.(2) Cod procedură civilă anterior enunțate, sancțiunea care intervine este neluarea în seamă a acestui înscris, deci inclusiv a prevederilor legate de datorarea penalităților în procent de 0,1%.
Pe de altă parte, facturile depuse de creditoare în sprijinul cererii sale nu pot fi coroborate cu acest contract, în niciuna dintre ele nefiind menționat Contractul nr.97/2012. Din contră, facturile cuprind mențiunea unor altor contracte intervenite între părți (de ex.Cda 394/03.03.2013, Cda 21/10.05.2013 ș.a.), între acestea existând o relație de colaborare pe bază de acorduri generale cu convenții derivate din acestea.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi făcut dovada că aceste facturi privesc debitul principal solicitat în cauză, în condițiile în care creditoarea a invocat un contract aferent, chiar dacă acesta nu a fost prezentat în original în instanță, nu s-ar putea acorda penalități în procentul prevăzut de facturi (0,5%) întrucât acest fapt ar veni în contradicție atât cu invocarea contractului, cât și cu principiul disponibilității (petitul acțiunii).
Pe de altă parte, având în vedere că, potrivit centralizatorului depus, o parte din aceste facturi au fost achitate (total sau parțial), pentru determinarea cuantumului exact s-ar putea impune efectuarea unei expertize contabile, probă care excedează prezentei proceduri.
În atare condiții, instanța constată că, față de cererea creditoarei, astfel cum a fost precizată cu privire la penalitățile datorate, nu se poate reține caracterul cert și lichid al creanței, aceasta nefiind atestată din punct de vedere probatoriu, așa cum reclamă, pe cale de interpretare, dispozițiile art.662 alin.(2) Cod procedură civilă.
Potrivit art.1013 Cod de procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Neexistând un înscris care să ateste existența creanței pretinse, instanța reține că cererea creditoarei . nu poate fi valorificată prin procedura sumară a ordonanței de plată, sens în care va admite cererea în anulare, va anula Sentința civilă nr.2122/CA/04.11.2013 și va respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata sumei de 38.245,67 lei reprezentând penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea în anulare formulată de S. M. de Urgență ”E. B.” Bârlad împotriva sentinței civile nr. 2122/CA/4.11.2013 a Tribunalului V. pe care o anulează.
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată, astfel cum a fost precizată, formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitorul S. M. de Urgență ”E. B.” Bârlad.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. A.I.Z./16.05.2014
Tehnored. E.G./20.05.2014/4 ex.
Judecător. Fond – A. E. G.
.>
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 43/2014.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 194/2014. Tribunalul... → |
|---|
