Contestaţie la executare. Decizia nr. 290/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 290/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 290/A/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe se află rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul – contestator C. A., domiciliat în mun. V., ., ., ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. V., împotriva sentinței civile nr. 58/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul este motivat, în data de 31.03.2014, apelantul a depus originalul chitanței de plată a taxei de timbru; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele dosarului, când Tribunalul, având în vedere că dosarul se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în baza dispozițiilor art. 238 al.1 raportate la prevederile art. 482 din Noul Cod de procedură civilă estimează durata procesului la un termen de judecată. Verificând din oficiu data introducerii cererii de apel, tribunalul constată că aceasta se situează după împlinirea termenului legal de declarare a apelului prevăzut de art. 650 al.3 N.C.pr.civ., invocă excepția tardivității, pe care o pune în discuție. Având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 411 al.1 pct. teza a II-a Noul Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, pe excepția invocată. Ulterior, conform prevederilor art. 395 Cod procedură civilă, a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 58/14.01.2014 Judecătoria V. a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. A., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR P. V., împotriva Somației nr. 37/_ /_ titlului executoriu nr._ din 29.05.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin Somația nr. 37/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 29.05.2013 a fost notificat contestatorul în vederea achitării sumei de 944 lei reprezentând contribuție de asigurare de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
La baza Titlului executoriu nr._ din 29.05.2013 a stat Decizia de impunere din oficiu nr._ din 07.11.2012 care a fost comunicată contestatorului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 15.11.2012.
Împotriva acestei Decizii contestatorul a introdus acțiune în contencios administrativ care a făcut obiectul dosarului nr._ a Tribunalului V.. Această acțiune a fost respinsă, hotărârea Tribunalului devenind ulterior irevocabilă.
Contestatorul susținea că deși a desfășurat activitate doar în perioada 07.05.2010 – 17.10.2011 sumele solicitate de către intimata sunt aferente unei perioadă mai îndelungate, respectiv 01.01._11. Instanța a constatat că această critică vizează fondul titlului executoriu și nu aspecte formale ale actelor de executare silită. Însă, potrivit art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 în cazul în care titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare se pot formula apărări ce țin de fondul acestuia doar dacă legea nu prevede o cale specială de atac în acest scop. Însă, în ceea ce privește sumele cuprinse în titlul executoriu, acestea au fost stabilite prin Decizia de impunere din oficiu nr._ din 07.11.2012 pentru care legea a stabilit posibilitatea atacării acesteia de către persoana nemulțumită, mai întâi pe cale administrativă și ulterior pe calea instantei de contencios. Așa cum a reținut deja instanța, contestatorul a uzat de aceste căi de atac speciale care însă au fost respinse. Prin urmare, o rediscutare a cuantumului sumelor cuprinse în titlul executoriu nu era posibilă pe calea contestației la executare.
În ceea ce privește aspectele formale ale actelor de executare atacate instanța a constatat că acestea au fost îndeplinite cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, cuprinzând elementele prevăzute de art. 141 și art. 145 din OG nr. 92/2003.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul C. A., solicitând anularea sentinței atacate și pe cale de consecință rejudecând cauza în fond să fie admisă acțiunea prin care a solicitat suspendarea executării silite împotriva Somației nr. 37/_ /_ si a Titlului executoriu nr._ din 29.05.2013, precum și recalcularea debitului conform perioadei de desfășurare a activității.
În motivarea cererii se arată că, odată cu modificarea legislației și preluarea de către ANAF a atribuțiilor de colectare a contribuțiilor pentru asigurările de sănătate și pentru pensii, începând cu 01.07 2012, Casa de Asigurări de Sănătate V. a fost surprinsă "pe picior greșit", fapt care a determinat-o ca într-un mod mai mult decât pompieristic să treacă la calcularea tuturor obligațiilor de plată ale asiguraților pe perioadele de timp anterioare datei de 31.12.2011, emițând somații de plată și titluri executorii la care au adăugat, bineînțeles, și toate accesoriile pentru aceste perioade, fără a mai ține cont de perioada de activitate și de faptul că debitorii nu au fost înștiințați trimestrial despre obligațiile de plată privind asigurările de sănătate.
Deși nicio persoană nu este absolvită de necunoașterea legii, i se pare normal ca și instituțiile să nu fie absolvite de neaplicarea corectă a legilor. Legal ar fi fost ca trimestrial să fie înștiințat printr-un Titlu de creanță că are datorii la fondul asigurărilor de sănătate și numai după neplata acestora să i se emită Titlu executoriu și să fie calculate toate accesoriile.
Titlul de creanță stă la baza emiterii titlului executoriu; nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc creanțe fiscale principale și/sau accesorii) (art. 141 C.p.f).
Titlul de creanță se comunică persoanei obligate la plată și poate fî atacat în condițiile legii (art. 28 C.p.f).
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. (C.p.f. art. 141 alin. (2)].
Având în vedere că înaintea titlului executoriu nu i s-a comunicat nici un titlu de creanță, au fost încălcate prevederile legale referitoare la titlurile de creanță și titlurile executorii.
Decizia de impunere din oficiu a C.A.S. V. i-a fost trimisă în data de 15.11.2012, la un an după suspendarea activității și la 5 luni după preluarea de către A.F.P. V. a atribuțiilor de colectare a contribuțiilor.
La data de 01.07.2012 când C.A.S. V. trebuia să predea situația debitelor la data de 31.12.2011 către A.F.P. V., situația respectivă nu exista deși trecuse jumătate de an de când se încheiase anul fiscal. In această situație s-a trecut la stabilirea debitelor pentru toată perioada anterioară datei de 31.12.2011, adăugându-se și dobânzi, majorări și penalități, fără nicio înștiințare prealabilă, prin titluri de creanță, despre existența debitelor, emițând direct titluri executorii.
Datorită faptului că la data primirii Deciziei de impunere din oficiu (15.11.2012) de la Casa de Asigurări de Sănătate V. era plecat din țară, nu a putut să întreprindă toate demersurile pentru a rezolva această situație, deși a apelat la căile legale, dar nefiind prezent nu a putut să își susțină cauza pentru o justă soluționare a acesteia.
In data de 17.07.2013 a depus la Judecătoria V. contestația la executare care a făcut obiectul Dosarului_ în care a fost pronunțată sentința care face obiectul prezentului apel
Prin cererea formulată la Judecătoria V. a solicitat suspendarea executării silite până la pronunțarea Curții de Apel Iași în recursul din dosarul de judecată cu Casa de Asigurări de Sănătate V., precum și constatarea faptului că debitul a fost calculat pe o perioadă mai mare de timp de cât cea în care mi-am desfășurat activitatea.
După respingerea recursului de către Curtea de apel Iași, a solicitat instanței de judecată sa ia act de faptul că perioada pentru care i-a fost calculat debitul a fost 01.01._11 și că și-a desfășurat activitatea în perioada 07.05._11 conform actelor anexate în copie la dosar. Mai mult decât atât, Casa de Asișurări de Sănătate V. a calculat dobânzi, penalități și majorări și pentru perioada în care nu a desfășurat activitate.
A învederat instanței de judecată faptul că este de acord cu plata debitului calculat corect și fără accesorii, deoarece a formulat acțiunile în termenele legale și în toată această perioadă cauza s-a aflat în lucru la instanțele de judecată.
Prin sentința civilă 58/2014 a Judecătoriei V. s-a reținut faptul că o rediscutare a cuantumului sumelor cuprinse în titlul executoriu nu este posibilă pe calea contestației la executare."", fapt care a condus la respingerea contestației.
Deși privește aceeași sumă de bani, Titlul executoriu emis de Administrația Finanțelor P. a M. V. nu poate fi considerat că este același cu cel al Casei de Asigurări de Sănătate V., deoarece este vorba de două instituții diferite și de date și numere de înregistrare diferite.
In Titlul executoriu emis de A.F.P. V. nu se prevede o cale de atac administrativă, ci numai calea de atac a contestației la instanța judecătorească, fapt pe care l-a făcut în termenul legal.
In drept a invocat dispozițiile:art. 466 - 482 din Noul Cod de Procedură Civilă; Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare; O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de CANA A. si menținerea sentinței civile nr.58 din 14.01.2014 pronunțata de Judecătoria V. ca fiind temeinica si legala.
Verificând din oficiu data introducerii cererii de apel, tribunalul constată că aceasta se situează după împlinirea termenului legal de declarare a apelului prevăzut de art. art. 650 al.3 Noul C.pr.civ și la termenul de judecată din data de 2 aprilie2014 a invocat excepția tardivității cererii de apel, pe care a pus-o în discuție
Analizând cu prioritate excepția invocată, conform art. 248 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 650 alin.3 C.P.C. „hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
În speță, Sentința civilă nr. 58/14.01.2013 a fost comunicată reclamantului C. A. la data de 23.01.2014, fila 67 dosar fond, termenul de declarare a apelului împlinindu-se la data de 03.02.2014. Apelul a fost înregistrat la Judecătoria V. la data de 20.02.2014, peste termenul prevăzut de lege.
Împrejurarea că apelul a fost exercitat în termenul indicat în dispozitivul hotărârii, de 30 de zile de la comunicare nu poate atrage soluția considerării apelului în termen, deoarece potrivit disp. art. 457 alin.2 C.P.C.: „Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”, la aceasta adăugându-se și efectul principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, precum și faptul că legea este cea care acordă calea de atac în termenul aferent, iar nu instanța de judecată. În cauză nu s-a formulat, în acest sens, o cerere de repunere în termen, pentru a aprecia în ce măsură aceasta poate fi admisă în raport de condițiile prevăzute de lege.
Față de dispozițiile art. 185 alin.1 C.P.C., la expirarea termenului de apel, contestatorul a fost decăzut din dreptul de a mai exercita această cale de atac, motiv pentru care tribunalul va admite excepția invocată și va respinge apelul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv apelul formulat de apelantul-contestator C. A. împotriva Sentinței civile nr.58/14.01.2014, pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. A.I.Z./25.04.2014
Tehnoed. E.G.
4 ex./24.04.2014
Judec. Fond. C. O.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1237/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 284/2014. Tribunalul... → |
|---|
