Plângere contravenţională. Decizia nr. 1304/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1304/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1304/R
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent C.N.A.D.N.R. - D. R. D. SI P. IAȘI, cu sediul în Iași, ..19, jud.Iași și pe intimat ., LA CABINET DE AVOCAT C. C., cu sediul în Iași, ..15, ., parter, jud.Iași, având ca obiect-plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată că se prezintă pentru intimata petentă . Iași, avocat C. C., lipsă fiind recurenta pârâtă C. Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată; nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Apărătorul intimatei petente, având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în recurs.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
In temeiul disp.art.150 Cod pr.civilă, instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare și trece la deliberare, când:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 427 din 8.05.2013 a Judecătoriei Huși s-a dispus admiterea plângerii formulate de reclamant C.N.A.D.N.R.- Direcția R. de D. și P. Iași, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/7.10.2012 întocmit de C. – DRDP Iași, și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal constatator, înlocuindu-se cu avertisment amenda contravențională.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că prin plângerea contravenționala înregistrată la data de 31.10.2012 pe rolul acestei instanțe sub numărul_, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 07.10.2012 de Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA. prin Direcția R. de D. și P. Iași, exonerarea sa de plata amenzii. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că vehiculul ce-i aparține efectua un transport de marfă din Bulgaria de la S. către Chișinău în Republica M.. Din documentele care însoțeau transportul a reieșit că încărcătura avea o greutate de 21.229,67 kg. (21,_ tone), la data de 04.10.2012 astfel că petenta nu a înțeles cum a ajuns agentul constatator la greutatea înscrisă în procesul-verbal de 12,18 tone pe axă, față de 11,5 tone. Camionul și semiremorca au fost sigilate la plecare din S., astfel că asupra acestuia nu s-a putu interveni pe traseu. Conform calculelor efectuate, petenta putea transporta o încărcătură de 27,34 tone. Dacă se însumează masa proprie a camionului și semiremorcii cu marfa rezultă o masă totală de 37,39 tone. Ulterior cântăririi din vama A., s-a mai efectuat o cântărire la Chișinău, rezultând o masă de 37,52 tone și 38,62 tone cum a rezultat la cântărirea din A.. În mod cert diferența este dată de o eroare imputabilă celor care efectuau cântărirea în vama A. și nu petentei.
În drept, petenta a invocat OG. nr.2/2001, art.274 cod pr. civilă, iar în dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar copie de pe procesul-verbal de constatare a contravenției, bonuri de cântărire, copie factură.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art.36 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 raportat la cele ale art.15 lit. i din Legea nr.146/1997.
De asemenea, instanța a reținut că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării, conform art.31 alin.1 din OG. nr.2/2001.
Agentul constatator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiată. Actul constatator a fost întocmit în temeiul art.41 alin.1 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor (forma sa în vigoare la data săvârșirii și constatării contravenției), pentru efectuarea unui transport de mărfuri, care nu sunt indivizibile
Din punct de vedere al legalității, procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.16, art.19 și ale art.17 OG. 2/2001.
În drept, intimata a invocat prevederile OG.2/2001, ale OG 43/1997 și ale codului de proced. civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.10.2012 de intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.61 al.1 lit.”p” din OG nr.43/1997.
La controlul efectuat în data de 07.10.2012, s-a reținut că, autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ /_ aparținând petentei, a circulat pe traseul G.-A. cu depășirea masei maxime admise pe axa a doua de 12,18 t. față de limitele maxime legale de 11,50 t.
Conform art.61 alin.3 din OG 43/1997, prin actul constatator a fost stabilită în sarcina petentei și obligația de achitare a contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 419,17 lei, cu titlu de despăgubiri datorate administratorului drumului pentru transportul agabaritic efectuat, calculat conform art.III din OG. nr.5/26.11.2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.80 din 31.01.2011.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, admițând că în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, atunci când a stabilit că domeniului contravențional i se aplică regulile existente din domeniul penal. Cum ambele prezumții sunt relative, revine instanței de judecată să determine, pe baza probelor administrate de ambele părți, limita până la care cele două prezumții pot opera.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. În mod corect, potrivit art.19 din OG nr.2/2001, agentul constatator a consemnat imposibilitatea atestării situației de fapt cu un martor.
Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.61 al.1 lit.”p” din OG 31/1997.
Motivele de nelegalitate invocate de petentă sunt nefondate, deoarece:
În cauză, în mod corect agentul constatator a aplicat sancțiunea petentei încheind procesul-verbal pe numele acesteia .
Susținerile petentei referitoare la faptul că aparatul a înregistrat o eroare nu este întemeiată câtă vreme aparatul de măsurare este verificat periodic din punct de vedere metrologic, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele erori la măsurare.
Apărările petentei nu sunt de natură să o exonereze de răspunderea pentru fapta reținută în procesul-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului-verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale în materia drepturilor omului.
Apărările petentei nu sunt de natură să o exonereze de răspunderea pentru fapta reținută în procesul-verbal.
Vehiculul a fost cântărit în vama A. pentru care s-a emis bonul de cântar, din acesta rezultând că a depășit pe axa a 2-a greutatea admisă cu 680 kg. Faptul că ansamblul vehicul a fost cântărit ulterior în Republica M., după două zile de la reținerea faptei de către agentul constatator în vama A. și pentru care petenta a depus la dosar copie de bonul respectiv (fila12), nu are relevanță în cauză, tocmai din perspectiva că această cântărire efectuată la două zile după control nu are relevanță în ceea ce privește condițiile în care aceasta s-a efectuat, a aparatelor de măsurare folosite.
De asemenea, nici calculele efectuate de petentă în expozeul plângerii nu este relevant, atâta timp cât natura faptei contravenționale reținute nu este dată de depășirea masei totale, ci doar pe o axă, legiuitorul prevăzând expres în textul de lege sancționator această situație.
Aparatul de cântărit utilizat de agentul constatator este conform buletinului de verificare metrologică nr._ din 04.11.2011, care are perioadă de valabilitate un an.
În speță, instanța a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul-verbal ce formează obiectul cauzei.
Instanța a constatat că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art.4 alin.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Deși amenda contravenționala aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege, instanța consideră că la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis să dea suficientă relevanță acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit dispozițiile art.21 alin.3 din OG.nr.2/2001. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Deși pentru contravenția săvârșita legea prevede numai sancțiunea amenzii contravenționale, instanța a reținut că potrivit art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Ca atare, având în vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (așa cum au fost ele reținute de instanță), de modul și mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă(greutatea depășită este relativ redusă), precum și de circumstanțele contravenientei (care este la prima abatere de acest gen), instanța a constatat că plângerea este în parte întemeiată, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator petentei fiind neproporțională cu gradul de pericol social al faptei, drept pentru care a înlocuit-o cu cea a avertismentului.
În temeiul disp. art. 7 din O.G. nr. 2/2001, modificate prin disp. art. I, pct. 3 din OUG nr. 108/2003, instanța a atras atenția petentei prin reprezentant ca pe viitor să respecte întocmai dispozițiile legale.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a admis în parte plângerea formulată de petenta ..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. – DRDP Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod incorect s-a înlocuit cu avertismentul amenda contravențională, fapta fiind gravă, greutatea maximă admisă pe o osie fiind substanțială, existând un pericol social mare.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 C. pr. civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, stabilindu-se în mod corect, că nu sunt cauze de nulitate absolută a acestuia prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001.
Referitor la înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul de instanța de fond, aceasta este posibilă întrucât greutatea maximă admisă pe osie nu a fost depășită cu mult, neexistând un grav pericol social pentru ordinea publică, care să impună o așa drastică sancțiune ca cea aplicată de agentul constatator în procesul verbal.
Astfel, sunt aplicabile în cauză disp. art. 7 din OG. nr. 2/2001, care dau posibilitatea instanțelor de a înlocui, doar pentru anumite cazuri, măsura sancționării contravenționale, în una mai blândă, cu obligația ca pe viitor, contravenientul să respecte dispozițiile legale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de organul constatator C.N.A.D.N.R - Direcția R. de D. și P. Iași, împotriva sentinței civile nr. 427/08.05.2013 a Judecătoriei Huși, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.N.A.D.N.R - Direcția R. de D. și P. Iași împotriva sentinței civile nr. 427/08.05.2013 a Judecătoriei Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2013.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red.O.R.N.
Teh.red.F.M.M.
2 ex./20.11.2013
Jud.fond: A. I-C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1079/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1242/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
