Fond funciar. Decizia nr. 1242/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1242/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1242/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1242/R/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de recurenții - reclamanți M. M. ȘI B. P. P. "SF.S."cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 16, J. Iași și P. "SF.S." IAȘI, cu sediul în Iași, ., J. Iași, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 1299/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele prin av. F. L., cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 25 dosar, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al patrulea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Av. F. L. învederează că cererea de strămutare a prezentei cauze a fost respinsă și că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar.
Ca și chestiune prealabilă, apărătorul recurentelor solicită ca instanța să observe faptul că din adresa emisă de intimata C. Județeană V., aflată la fila nr. 35 dosar fond, reiese că s-au depus cereri de reconstituire în perioada 1998 -2000 și s-au atașat în acest sens cereri formulate de Epitropia Sfântul S.. Totodată, învederează că la dosar s-a depus sentința civilă nr. 258/2008 iar la pagina 3 din sentință se face mențiunea că P. Sfântul S., recurentă în această cauză, este continuatoare în drepturi a Epitropiei Sf. S., împrejurare care conduce la astfel la acoperirea deficitului juridic dat de lipsa cererilor de reconstituire.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Având cuvântul, av. F. L. pentru recurente arată că instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost tardiv formulată. În acest sens, instanța a avut în vedere cererile recurentelor nr. 4551/31.05.2012 și nr. 9648/16.11.2012, cu privire la care nu au primit nici un răspuns.
Învederează că cererea de chemare în judecată a fost formulată în baza disp. art. 64 alin. 2 din Hotărâre Guvernului nr. 890/2005, întrucât s-a solicitat doar diferența dintre fondul bisericesc dintre suprafața reconstituită și cea înscrisă în procesul – verbal din anul 1948.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reținând că cererea de reconstituire a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, respectiv după data de 30.11.2005. Solicită a se ține cont de faptul că legea fondului funciar conține și dispoziții derogatorii, cum ar fi disp. art. 27 alin. 2 indice 1 unde se menționează că persoanele îndreptățite se pot adresa prefectului prin comisiile de fond funciar, pentru a obține titlul de proprietate. În consecință, cererea de reconstituire are un caracter facultativ, nefiind obligatorie depunerea unei cereri în termenul prevăzut.
Apreciază că cererile de reconstituire au fost formulate în termenul legal în condițiile în care P. Sfântul S., recurentă în această cauză, este continuatoare în drepturi a Epitropiei Sf. S. iar aceasta s-a adresat comisiei în acest sens în termenul prevăzut de lege.
P. aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei la prima instanță pentru a fi judecată pe fond. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin. 1 cod proc.civ., dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 1299 din 13.03.2013 a Judecătoriei V., a fost respinsă cererea formulată de M. M. și B. și P. „ Sf. S.”Iași în contradictoriu cu C. Județeană V. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin sentințele civile nr. 2810/2006 și 2811/2006 pronunțate de Judecătoria V., s-a reconstituit în beneficiul reclamantelor dreptul de proprietate pentru suprafața de 2490,50 ha, respectiv 2744,97 ha teren cu vegetație forestieră pe teritoriul administrativ al județului V.. La baza acestor hotărâri s-a aflat Procesul-verbal din 31.03.1948, act cu care s-a făcut dovada proprietății ( filele 8-20 dosar).
Ulterior, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră indicate de reclamantă, de către Fundația „Epitropia Spitalului Sf. S.” Iași. Cererile au fost respinse de către comisiile locale, apreciindu-se că Fundația „Epitropia Spitalului Sf. S.” Iași nu avea vocație succesorală cu privire la patrimoniul fostei Epitropii Sf. S. din Iași ( filele 55- 64 dosar).
P. a admite cererea reclamantelor, instanța a verificat dacă au formulat cerere de reconstituire, calitatea acestora, termenul în care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar ulterior înscrisurile pe care își întemeiază pretențiile.
În ceea ce le privește pe reclamante, contrar susținerilor pârâtei și chiar a apărărilor reclamantelor, prin adresa nr._/14.11.2011 înregistrată la Instituția Prefectului Județului V. sub nr. 9648/16.11.2011, M. M. și B. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1745,4429 ha ( filele 35-36 dosar) în beneficiul Parohiei Sf. S. din Iași, succesoarea Epitropiei „Sf. S.” din Iași. Prin urmare, exista o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 1745,4429 ha.
De altfel, instanța nu ar fi putut reține apărarea reclamantelor, conform căreia nu mai era necesară o nouă cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, din moment ce suprafața solicitată era doar o diferență de teren ce rezulta din Procesul-verbal din 31.03.1948. Ori de câte ori se solicita reconstituirea dreptului de proprietate, persoana îndreptățită era obligată să formuleze cerere, astfel cum rezulta din interpretarea art. 11 din H.G. 890/2005. Era adevărat că potrivit art. 8 al aceluiași act normativ, atunci când, după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezinta dovezi înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se făcea pentru întreaga suprafață dovedită. Nu aceasta era și situația în speța de față. Era vorba despre o nouă cerere, iar suprafețele obținute anterior erau ca efect al pronunțării unor hotărâri judecătorești, reclamantele fiind de mult puse în posesia terenurilor obținute în 2006. De altfel, reclamantele nu au prezentat dovezi noi, ci același înscris avut în vedere la reconstituirea suprafețelor de 2490,50 ha, respectiv 2744,97 ha teren cu vegetație forestieră pe teritoriul administrativ al județului V..
Reclamantele și-au fundamentat în drept cererea de chemare în judecată cu prevederile art. 64 din H.G. nr.890/2005, conform cărora:
„(1) Centrele eparhiale, protoieriile, parohiile, schiturile, mănăstirile, înființate până la data intrării în vigoare a legii, care solicită constituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 29 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, se înscriu în anexa nr. 40.
(2)Diferența de suprafața neatribuită din fondul cultelor religioase, după împroprietărirea unităților de cult, conform art. 29 alin (2) din Legea nr. 1/2000, nemodificată, se reconstituie în forma de proprietate și structura de administrare existente la momentul preluării pădurilor de către stat.
(3)Reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența prevăzută la alin. (2) se face de către comisia județeană competentă. Fondurile vor fi administrate pe baza statutelor și regulamentelor din perioada 1921 - 1945, actualizate cu legislația în vigoare, potrivit art. 29 alin. (3A2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit art. 25 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum și eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale și, respectiv, comisiile județene, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Raportat și la aceste prevederi legale, a rezultat obligativitatea reclamantelor de a formula o nouă cerere pentru diferența de teren solicitată.
La cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Instituția Prefectului Județului V. sub nr. 9648/16.11.2011, pârâta nu a formulat un răspuns, astfel că în mod întemeiat, reclamantele s-au adresat instanței cu prezenta acțiune.
Înainte de a verifica dacă cererea reclamantelor era întemeiată pe fond, instanța a verificat dacă reclamantele aveau calitatea de a formula cererea și dacă au respectat termenele impuse de legile funciare pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1745,4429 ha.
Calitatea reclamantelor a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentințele civile nr. 2810 din 20.01.2006 și 2811 din 26.10.2006 pronunțate de Judecătoria V. ( filele 8-17 dosar).
Conform art. III din Legea 247/2005, termenul legal de depunere a cererilor a fost stabilit până la data de 30 noiembrie 2005. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1745,4429 ha a fost formulată în noiembrie 2011, cu mult peste termenul prevăzut de lege, așadar tardiv.
A rezultat că instanța nu putea primi cererea reclamantelor de obligare a pârâtei să adopte o hotărâre de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1745,4429 ha, întrucât aceasta a fost formulată peste termenul prevăzut de lege. În această situație, nu se mai impunea a se analiza dacă reclamantele erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, în raport de titlul pe care îl invocau, respectiv procesul-verbal din 31.03.1948.
Față de soluționarea primului capăt de cerere, având în vedere că ce-l de-al doilea capăt de cerere aveau caracter accesoriu, se impunea respingerea obligării pârâtei la plata de daune cominatorii până la adoptarea unei hotărâri de către aceasta în beneficiul reclamantelor. În consecință, instanța, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs M. M. și B. în numele și pentru P. Sfântul S. din Iași și P. Sfântul S. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
In fapt, prin sentința civila nr. 1299/13.03.2013, Judecătoria V. a respins cererea prin care a solicitat obligarea Comisiei Județene V. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor sa adopte o hotărâre de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1745,4429 ha, teren cu vegetație forestiera ce reprezintă diferența de fond bisericesc dintre suprafața reconstituita si cea inscrisa in procesul verbal din 31.03.1948.
In motivarea sentinței instanța de fond retine ca a formulat tardiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv peste termenul prevăzut de art. III din Legea nr. 247/2005 -30.1 1.2005.
Consideră ca instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legilor fondului funciar.
Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozițiile art. 64 alin. 2, 3 din H.G. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, cu modificările si completările ulterioare care stipulează:
„Diferența de suprafața neatribuita din fondul cultelor religioase, dupa improprietarirea unităților de cult, conform art. 29 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, nemodificata, se reconstituie in forma de proprietate si structura de administrare existente la momentul preluării pădurilor de către stat.
Reconstituirea dreptului de propritate pentru diferența prevăzuta la alin. 2 se face de către comisia județeană competentă.
Prin urmare, prin H.G 890/2005 s-a stabilit competenta comisiei județene in soluționarea cererilor intemeiate pe art. 64 alin. 2.
Legile fondului funciar conțin si cazuri derogatorii, cand reconstituirea dreptului de proprietate nu este condiționata de depunerea cererii de reconstituire ..
Din interpretarea coroborata a dispozițiilor art. 1 1 alin. 21 si ale art. 27 alin. 21 din Legea 18/1991, republicata, rezulta ca titlul de proprietate ce se emite in favoarea persoanelor care au fost deposedate abuziv de catre Cooperativa Agricola de Producție sau de către stat, fără titlu, are doar un caracter recognitiv, deoarece textul art. 11 alin. 21 reglementează un caz de reconstituire de drept, ope legis, a dreptului de proprietate in favoarea acestor persoane. De asemenea, din modul de redactare a textului art. 27 alin. 21 (persoanele indreptatite vor putea cere Prefectului, prin comisiile de fond funciar titluri de proprietate) rezulta ca cererea de reconstituire are caracter facultativ, reconstituirea dreptului de proprietate nefiind condiționata de depunerea cererii ..
In speța dedusa judecații, reclamanta a depus la Instituția Prefectului - C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor V., cererea nr. 4551/31.05.2012 asupra căreia a revenit prin cererea nr. 9648/16.11.2012 deoarece nu a primit niciun răspuns.
întrucât competența de soluționare aparține comisiei județene solicită sa fie obligată C. Județeană V. sa pronunțe o hotărâre de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestiera in suprafața de 1745,4429 hectare asa cum este defalcata in cererea de chemare in judecata, conform procesului verbal din 31.03.1948.
Apreciaza ca instanța de fond a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului situație ce impune casarea sentinței instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei V..
Necercetarea fondului reprezintă o situație anormala in procesul de administrare a justiției. O atare situație este de natura sa priveze părțile de beneficiul celor doua grade de jurisdicție. Ea se produce in cele mai varii situații. Obligația judecătorului este, in mod firesc, aceea de a soluționa cauza in fondul sau si a pronunța o soluție justa.
In drept își intemeiază recursul pe dispozițiile art. 312.3 C.P.C.
Intimata C. Județeană V. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica recurentei privind greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor legilor fondului funciar în speța dedusă judecății nu este întemeiată, nefiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă.
Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică avându-și corespondent în actele dosarului care au fost analizate judicios de către judecătorul fondului.
Susținerea recurentelor că nu mai era necesară o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate întrucât nu este vorba de o altă suprafață față de cea solicitată în baza legilor fondului funciar anterioare, ci doar despre o diferență de teren la care ar fi îndreptățită potrivit procesului-verbal din 31.03.1948 este contrazisă de dispozițiile cuprinse în art. 11 și 64 din HG.nr.890/2005.
Recurentele nu au prezentat înscrisuri noi față de cele care au fost alăturate cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr.274/2005, astfel încât nu ne aflăm în ipoteza prevăzută la art. 8 din HG. nr. 890/2005.
In aceste condiții, în mod corect s-a constatat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1745,4429 ha a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege (30.11.2005), termen care este de decădere.
P. aceste motive, tribunalul în baza art. 312 C.p.c. va respinge recursul declarat de M. M. și B. în numele și pentru P. Sfântului S. din Iași și P. Sfântul S. Iași, împotriva sentinței civile nr. 1299 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. și va menține sentința recurată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. M. și B. în numele și pentru P. SFÂNTULUI S. din Iași și P. SFÂNTUL S. Iași, împotriva sentinței civile nr. 1299 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 octombrie 2013.
P. Președinte, E. R. I. - aflat în concediu pentru sarcină - Președinte, S. D. E. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red: S.D.E./26.11.2013
Tehnored: R.A./02.12.2013
2ex./02.12.2013.
Judecătoria V.: judecător C. O..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1304/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1237/2013. Tribunalul... → |
|---|
