Contestaţie la executare. Decizia nr. 1698/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1698/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1698/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1698/A
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant AGENȚIA JUDEȚEANĂ P. O. FORȚEI DE M. V. în contradictoriu cu intimat PLEȘCO A., împotriva sentinței civile nr.2109 din 28.09.2015 a Judecătoriei V., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; se solicită judecarea cauzei și în lipsă, apel în termen (motivat).
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, s-a solicitat și judecarea cauzei și în lipsă, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2109 pronunțată la data de 28.09.2015 de Judecătoria V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2109 din 28.09.2015 Judecătoria V. a admis contestația formulată de contestatoarea Pleșco A. domiciliată în B., .. 325, ., ., Jud. B. în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru O. Forței de M. V., cu sediul în V., .. 5, Jud. V..
A anulat Decizia nr. 165 din data de 07.07.2014 emisă de intimata Agenția Județeană pentru O. Forței de M. V..
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Contestatoarea Pleșco A. a fost beneficiara indemnizației de șomaj în perioada 08.10.2009 – 08.07.2010.
În urma unui audit având ca obiect verificarea dosarelor din arhiva AJOFM V. – Agenția Locală, s-a constatat că din documentația privind dosarul de șomaj al contestatoarei lipsea adeverința de venit de la Administrația Finanțelor Publice B., unde contestatoarea își avea domiciliul. Intimata apreciind că indemnizația de șomaj a fost încasată în mod necuvenit a emis Decizia nr. 155 din data de 07.07.2014 vederea recuperării sumei de 4.039 lei reprezentând indemnizație de șomaj încasată în mod în perioada 08.10._10.
Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia 10/2014 a suspus dezlegării modul de interpretare al art. 47 alin. 2 din Legea 76/2002, respectiv dacă norma de trimitere anterior menționată se referă la termenul general de prescripție de trei ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 sau la termenul de prescripție de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care a luat naștere dreptul reglementat de art. 131 alin. 1 C. proc. fiscală, dezlegarea dată asupra acestei chestiuni de drept fiind obligatorie.
Astfel, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia anterior menționată general de prescripție legal la care se referă art. 47 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 trebuie interpretată prin trimitere la dispozițiile generale de la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, durata termenului de prescripție a recuperării debitelor constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj fiind de 3 ani.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Articolul 3 alin. 1 din același decret statuează că termenul general de prescripție este de 3 ani, iar art. 12 din același act normativ dispune că, în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Instanța a constatat că pentru recuperarea sumelor solicitate în decizia contestată a intervenit prescripția dreptului material la acțiune astfel încât intimata în mod nelegal a emis decizia nr. 155 din data de 07.07.2014.
Termenul de prescripție a început să curgă de la data fiecărei plăți a indemnizației de șomaj aferente perioadei 08.10.2009 – 08.07.2010 și s-a împlinit la trecerea celor trei ani prevăzuți de dispozițiile legale reținute, 18.10.2012 – 08.07.2013.
Cum decizia a fost emisă la data de 07.07.2014, recuperarea sumelor de la beneficiară nu se mai poate realiza fiind intervenită prescripția dreptului material la acțiune.
P. toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate instanța a admis cererea formulată de contestatoarea Pleșco A. în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru O. Forței de M. V. și, în consecință, a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 155 din data de 07.07.2014 emisă de intimata Agenția Județeană pentru O. Forței de M. V..
De asemenea, instanța a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel Agenția Județeană pentru O. Forței de M., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Termenul de prescripție de 5 ani invocat de contestator nu este un termen general ci unul special reglementat de Codul de Procedură Fiscală în materia executării silite a creanțelor fiscale.
Imputarea sumei a fost emisă pe numele contestatoarei în termenul general de prescripție prin raportare la dispozițiile Codului de Procedură Fiscală.
În conformitate cu prevederile art. 91 alin. 1-2 coroborate cu cele ale art. 22 lit. c) și d) din Codul de procedură fiscală, dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, obligațiile fiscale vizând, pe lângă impozite, taxe, contribuții, și orice alte sume datorate la bugetul general consolidat, precum și accesoriile acestora.
Luând în considerare împrejurarea că măsura dispusă de A.J.O.F.M. V. are ca finalitate recuperarea unor sume datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj, parte integrantă a bugetului general consolidat; dreptul de a recupera sumele s-a născut la data de 01.01.2011, termenul de 5 ani expirând la data de 31.12.2015; decizia A.J.O.F.M. V. nr. 155 a fost emisă pe data de 07.07.2015; raportat la dispozițiile legale enunțate anterior și data emiterii deciziei Camerii de Conturi V. nr. 4/24.02.2014; măsura de recuperare dispusă prin decizia A.J.O.F.M. V. anterior indicată este realizată în termenul general de prescripție legal, care, în speță, este cel reglementat de Codul de procedură fiscală și nu de cel de codul civil.
Dacă se raportează la dispozițiile Codului civil, suma reprezintă plată nedatorată.
În conformitate cu art. 47 din legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizație de șomaj precum și debitele create în condițiile legii, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit, pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care constituie titluri executorii, iar sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiar în termenul legal de prescripție.
Așadar, termenul de prescripție, în condițiile Codului civil, a început să curgă de la data de 05.02.2014, dată la care, prin referatul nr. 1028/05.02.2014, s-au constatat și calculat în seama doamnei Pleșco A. suma contestată, fapt ce a determinat recuperarea sumelor plătite contestatoarei în mod necuvenit.
Prin Decizia nr. 14/RU/22.01.2014, s-a constituit o comisie care a avut drept obiectiv verificarea dosarelor rămase în afara arhivei Agenției Locale Huși, numită Comisia pentru constatarea și calcularea debitelor rezultate din aceste dosare.
În urma analizei dosarului privind stabilirea dreptului la indemnizație de șomaj pentru doamna Pleșco A., comisia despre care s-a făcut referire mai sus, a constatat că din documentația necesară lipsea un document prevăzut în mod expres de legislația specifică activității instituției noastre: Hotărârea Guvernului nr. 174/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data stabilirii dreptului și, respectiv, Ordinul nr. 85/2002 privind aprobarea Procedurii de primire și de soluționarea a cererilor de loc de muncă sau a indemnizației de șomaj, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj, poate beneficia de indemnizație de șomaj persoana care îndeplinește cumulativ anumite condiții, printre care și cea referitoare la venituri: să nu realizeze venituri sau să realizeze, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare.
Ori, în urma verificării dosarului de indemnizație de șomaj de către o comisie numită în cadrul Agenției Județene pentru O. Forței de M. V., s-a constatat că dosarul nu este complet, lipsind actul numit „adeverință de venit" de la Administrația Finanțelor Publice B., având în vedere faptul că avea domiciliul stabil în mun. B.. Actul de venit existent la dosarul nr. 2884/21.10._ din evidența Agenției Locale Huși este Adeverința de venit pe anul 2010 nr._/19.10.2009, eliberată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Huși.
În încercarea de a dovedi faptul că nu realiza venituri din activități autorizate la data stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj, reclamanta prezintă actul de venit eliberat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în anul 2014: adeverința nr._/18.07.2014, act care, deși atestă inexistența veniturilor autorizate, este mult prea tardiv solicitat, având în vedere că indemnizația de șomaj a fost acordată în perioada 08.10._10.
Acest act, datat 18.07.2014 nu face decât să confirme faptul că nu a fost solicitat la data depunerii documentației de șomaj, reclamanta putând să solicite, pentru a face dovada eliberării actului la timpul respectiv, copie după adeverința de venit eliberată de organele financiare ale județului B. în perioada 08.09._09.
În concluzie, nu s-a respectat condiția privitoare la depunerea documentației integrale în vederea stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj.
În ceea ce privește afirmația contestatoarei că funcționarul Agenției Locale pentru O. Forței de M. Huși i-a înregistrat dosarul nefăcându-i nicio observație, învederează instanțe de judecată că acesta a fost sancționat disciplinar conform legislației speciale referitoare la funcționarul public ( H.G. nr. 1344/2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare), după efectuarea unei cercetări administrative.
La data de 27.11.2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat si menținerea Sentinței civile nr. 2109/2015 a Judecătoriei V. ca temeinica si legala pe considerentul ca instanța de fond in mod corect si legal a reținut in sentința pronunțata ca potrivit art. 47 alin. 2 din Legea 76/2002, termenul in care se recuperează de la beneficiari sumele încasate necuvenit este de 3 ani. De altfel si Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 10/2014 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014 stabilește ca „termenul general de prescripție legal" din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 este termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, respectiv art. 2.517 din Codul civil"
Având in vedere ca suma a fost incasata pana la data de 08.07.2010, potrivit art.47 alin. 2 din Legea 76/2002 putea fi recuperata de către AJOFM V. pana la data de 08.07.2013 si nicidecum la 07.07.2014.
Prin urmare, chiar parata recunoaște ca nu a obținut venituri in 2009, deci a îndeplinit condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj, insa motivul imputării este acela ca nu a depus un act ce nu i-a fost solicitat niciodată, iar in situația in care ar fi depus acest document, instituția nu-1 primea motivat de faptul ca nu este necesar.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata ,prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut in mod corect incidenta deciziei ICCJ 10/2014 prin care s-a stabilit ca „termenul general de prescripție legal” din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 este termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, respectiv art. 2.517 din Codul civil a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014.,,
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților, care constituie titluri executorii, iar conform prevederilor alin. 2 al aceluiași articol sumele prevăzute la alin. (1) se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție legal.
Instanța de fond a constatat, în mod corect că pentru recuperarea sumelor solicitate în decizia contestată a intervenit prescripția dreptului material la acțiune astfel încât intimata în mod nelegal a emis decizia nr. 155 din data de 07.07.2014.
Termenul de prescripție a început să curgă de la data fiecărei plăți a indemnizației de șomaj aferente perioadei 08.10.2009 – 08.07.2010 și s-a împlinit la trecerea celor trei ani prevăzuți de dispozițiile legale reținute, 18.10.2012 – 08.07.2013.
Celelalte motive de apel invocate de către apelanta vizează temeinicia deciziei nr.155/7.07.2014 emisa de apelanta. Aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de fond deoarece aceasta a constatat doar ca s-a prescris dreptul material la acțiune pentru a se solicita c/v indemnizațiilor de șomaj încasate necuvenit.
F. de cele arătate, Tribunalul apreciază ca apelul formulat este neîntemeiat, urmând sa fie respins.
In baza art. 480 al.1 Cd.pr.civ. Tribunalul va păstra sent. civ. nr.2109/2015 a Judecătoriei V..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Agenția Județeană pentru O. Forței de M. împotriva sentinței civile nr.2109/2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. ADINASÎRGHI D. E.
GREFIER,
T. M.
Red. /tehnored A.A
4 ex./ 22.12..2015 Comunicat câte un exemplar apelantei AGENȚIA JUDEȚEANĂ P. O. FORȚEI DE M. V. și intimatei PLEȘCO A.
Judecătoria V. – judecător C. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1669/2015. Tribunalul VASLUI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 37/2016.... → |
|---|
