Pretenţii. Decizia nr. 32/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 32/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 32/A
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă . prin E. I. în contradictoriu cu intimatul-pârât A. C., împotriva sentinței civile nr.2070 pronunțată la data de 23.09.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă pentru intimatul-pârât A. C., avocat Ț. V., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul V. și aflată la fila nr. 26 din dosar, lipsind reprezentantul apelantei-reclamante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și se solicită judecarea și în lipsă.
Văzând declarația părții că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. (1) Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții pentru a-și susține apărările.
Apărătorul intimatului-pârât A. C., având cuvântul, solicită respingerea apelului. Consideră că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că excepția tardivității acțiunii invocată de către pârât este temeinică, apreciind totodată că judecata nu mai poate continua.
În mod corect instanța de fond a reținut că ultima factură emisă a fost la data de 31.03.2009, că reclamanta avea cunoștință la acel moment cine este pârâtul și valoarea prejudiciului.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța că penalitățile sunt accesorii și urmează soarta debitului principal, iar instanța, tot în mod corect, arată că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele referitoare la prescripția extinctivă, dispoziții cuprinse în Decretul nr. 167/1958.
Deși instanța de fond a respins acțiunea reclamantei prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, apelanta-reclamantă a făcut referire la cu totul alte aspecte care ar privi eventual fondul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform dispozițiilor art. 394 C., declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2070 din 23.09.2015 Judecătoria V. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. V. S.A., cu sediul în V., ., .. V., J_, CUI_, prin administrator judiciar EST CONSULT I. HUȘI, cu sediul în Huși, ..32, jud. V., formulată în contradictoriu cu pârâtul A. C., domiciliat în V., ., ., jud. V., ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Instanța, în conformitate cu art. 248 alin. 1 din Cod procedură civilă, a supus analizei cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimat prin întâmpinare, cu respectarea dispozițiilor art. 205 alin. 2 lit. b Cod procedură civilă.
Instanța a precizat că excepția prescripției se impune a fi analizată prioritar față de excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta din urmă presupunând chiar analizarea fondului.
În fapt, prin HCL a Municipiului V. nr. 76/2005 a fost aprobată predarea de către asociațiile de proprietari a situațiilor centralizatoare privind datoriile pe apartamente către furnizorul de energie termică pentru încălzire și prepararea apei calde de consum S.C. T. V. S.A.
Pe lista de plată din 30.09.2008, pârâtul debranșat era înregistrat cu un total de plată de_,68 lei, din care 5103,60 energie termică, 5959,22 lei penalități, 41,41 lei reparații. Debitul mai include și suma de 9,45 lei cheltuieli de judecată.
În drept, instanța a constatat că reclamanta se întemeiază pe existența unor relații contractuale / fapte juridice ce datează anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Conform art. 6, alin. 4 Noul Cod Civil, prescripțiile (…) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, fără a se distinge cu privire la natura acestor dispoziții: materiale sau de procedură.
Reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract de furnizare a energiei termice nici cu Asociația de proprietari și nici cu pârâtul. De asemenea, nu a făcut dovada preluării de la asociațiile de proprietari a datoriilor pe apartamente, lista de plată neavând o astfel de forță probantă. Nici fișa contabilă nu poate dovedi contrariul având în vedere că acest înscris provine de la reclamantă, nefiind însușit de către pârâți. Mai mult decât atât, fișa include o factură (din 31.10.2008) ce preia o datorie corespondentă listei de plată. Ulterior acestui moment au mai fost emise și alte facturi, deși pe lista de la Asociația de proprietari pârâtul figura ca debranșat.
Sub aspectul îmbogățirii fără justă cauză, în temeiul acestui fapt juridic licit, poate fi antrenată răspunderea civilă a celui care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia, fiind obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Ultima factură pe debit a fost emisă la data de 31.03.2009. De la această dată reclamanta cunoștea cine este pârâtul și valoarea prejudiciului. Penalitățile sunt accesorii și urmează soarta debitului principal în ceea ce privește prescripția
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
În raport de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită, termenul de prescripție fiind, conform art. 3 alin. 1 din același act normativ, de 3 ani, față de data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune era prescris.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, și a respins, ca fiind prescrisă, cererea formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâtul A. C..
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel S.C. T. V. S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Instanța de judecata a respins solicitarea reclamantei motivând ca intre S.C T. V. S.A si intimat nu a existat un contract încheiat direct si ca nu exista nici o alta relație prin care se obliga la plata datoriilor.
Se critică modul in care instanța a judecat cauza astfel este evident faptul ca intimatul a primit servicii de furnizare agent termic prin aceea ca a primit ajutoare de căldura pana in data de 31.03.2009, deci a efectuat cereri adresate firmei de distribuire agent termic pentru a obține subvenții, așa cum este prezentat in fisa contabila.
P. la preluarea debitelor de la asociațiile de locatari conform art. 2 din H.C.L 76/2005 firma distribuitoare agent termic a avut contract de furnizare încheiat cu asociația de locatari astfel la sfârșitul lunii se emiteau facturi cu valoarea totala care se distribuia pe apartamentele din cadrul asociației.
Temeiul legal prin care funcționa distribuirea agentului termic era definita de art.2 alin.(2) din Hotărârea 400/2003 pentru aprobarea si funcționarea asociațiilor de locatari care este forma juridica de organizare si reprezentare a intereselor comune ale proprietarilor aflate . conform art.24 lit. (d) din Regulamentul cadru al asociațiilor de locatari Anexa nr.2 din Legea locuinței nr. 114/1996. Asociația încheie contracte si își asuma in nume propriu sau in numele proprietarilor asociați in interesele legate de clădire.
Forța obligatorie a contractelor consacrata de art.1270 Cod civil, corelata cu obligația debitorului de executare a obligațiilor proprii cu buna-credinta art.1272 Cod civil, art.1170 cod civil da dreptul creditorului de a cere îndeplinirea exacta a obligațiilor asumate contractual de debitor, precum si dreptul de dezdăunare conform art.l 164, art.l516,art.l530 Cod civil in caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Principiul justului echilibru intre interesele părților unui raport juridic îndreptățești concluzia ca nu poate fi realizata protecția drepturilor invocate de instanța al căror rol este de a proteja furnizorul împotriva riscului de neplata, dându-i posibilitatea de a sancționa reaua - credința a beneficiarilor serviciilor sale.
S.C. T. V. S.A., in calitate de creditor nu poate fi îngrădită in drepturile sale de a proceda la recuperarea de la rai platnici a datoriilor acumulate si cere a i se elibera o hotărâre in care sa cuprindă o sentința civila pentru recuperarea debitului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.466-471 Cod procedura civila, art.1270, art.l 170, art.l 164, art.l516, art.l530, Cod civil, art. 24 din Legea nr.l 14/1996.
Intimatul-pârât A. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic si nefondat.
In mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, considerând ca excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție este temeinica si pe cale de consecință judecata nu mai poate continua având in vedere ca dreptul reclamantei de a mai solicita de la pârât vreo suma cu titlu de debit s-a prescris.
In susținerea acestei excepții absolute s-a solicitat sa se aibă in vedere soluția data in recursul in interesul legii, respectiv Decizia nr. 1/2014 a ICCJ privind prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, soluție ce are caracter obligatoriu si care stipulează printre altele ca "prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât si părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011".
In mod corect instanța de fond a reținut ca ultima factura emisa a fost la data de 31.03.2009, ca reclamanta avea cunoștința la acel moment cine este pârâtul si valoarea prejudiciului. In mod corect instanța retine si ca penalitățile sunt accesorii si urmează soarta debitului principal in ceea ce privește prescripția. La fel de corect instanța arata si dispozițiile legale privitoare la prescripția extinctive incidente in cauza, dispoziții cuprinse in Decretul nr. 167/1958.
La momentul la care reclamanta, actualmente apelanta, a introdus acțiunea sa la Judecătoria V., dreptul acesteia de a mai promova o astfel de acțiune prin care sa solicite o suma de bani, pe care oricum consideră ca nu o datora, era deja prescris de mai mult de 3 ani.
Deși instanța de fond respinge acțiunea reclamantei prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, apelanta-reclamanta face referire la cu totul alte aspecte in motivarea apelului promovat, considerând sentința nelegala, deși chiar motivarea apelului acestora nu are nici o legătura cu legea aplicabila inclusiv caii de atac promovate de aceasta.
Astfel aceasta afirma ca acțiunea ar fi fost respinsa ca urmare a faptului ca intre S.C. T. S.A. si intimat nu a existat un contract încheiat direct si ca nu exista nici o alta relație prin care se obliga la plata datoriilor.
Aceasta afirmație este făcuta doar cu scopul de a încerca sa inducă in eroare instanța de apel, motivele pentru care instanța de judecata a respins acțiunea reclamantei fiind extrem de clare, expuse pe larg in motivarea acesteia.
Mai mult decât atât, întreaga motivare in drept a acestui apel este greșita, având in vedere ca legea aplicabila este legea de la momentul încheierii contractului si nu legea de la momentul promovării acțiunii, așa cum in mod corect retine si instanța de fond in motivarea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
P. cererea de chemare în judecată, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtului A. C. la plata sumei de 14.286,44 lei, reprezentând debit principal, penalități, reparații și cheltuieli poștale. Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 1345-1348 C. civ.
P. întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că debitele solicitate de reclamantă pentru care s-au calculat și penalități de întârziere datează din anii 2008-2009, împlinindu-se astfel termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile decretului nr. 167/1958, chiar dacă la acest moment sunt abrogate ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor noului cod civil, însă termenul de prescripție a început să curgă înainte de . noului cod civil. Potrivit art. 6 al. 4 C. civ., prescripțiile, uzucapiunile și decăderile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Astfel sunt aplicabile și dispozițiile cu privire la invocarea acestei excepții, de către instanță din oficiu sau de către parte.
În aceste condiții, în mod corect, instanța de fond a admis excepția invocată de pârât și a respins acțiunea reclamantei ca prescrisă.
Apelanta nu face în motivele de apel nici un fel de referiri la motivele pentru care s-a respins acțiunea pe excepția invocată, formulând motive de apel pe fondul cauzei care nu au legătură cu cele reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii, aspecte care nu pot fi analizate de instanța de apel având în vedere că, în urma judecării apelului, în mod corect, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 1 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând a păstra hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de S.C. T. V. S.A. împotriva Sentinței civile nr.2070/23.09.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2016.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 14 Ianuarie 2016
Red./tehnored. M.D.M.
2 ex./15.01.2016
Comunicat 3 ex./15.01.2016
Judecătoria V. – judecător A. C. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 22/2016. Tribunalul VASLUI | Anulare act. Decizia nr. 1743/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
