Fond funciar. Decizia nr. 1079/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1079/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1079/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1079/A/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat apelantul-reclamant T. I. domiciliat în ., jud. V., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE F. F. M. DE J., cu sediul în ., jud. V., C. J. DE F. F. V., cu sediul în V. jud. V., T. Ș., cu domiciliul în M. de J., jud. V., T. V. cu domiciliul în Pitești, cartier T. V., .. P24, ., T. A. cu domiciliul în Pitești, cartier T. V., .. P 24, . și T. A., cu domiciliul în M. de J., jud. V., având ca obiect fond funciar anulare parțială titlu de proprietate - disjungere din dosar nr._, împotriva Sentinței civile nr. 1278/14.05.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 11 noiembrie 2014, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă pentru ca părțile să depună concluzii scrise la dosar s-a amânat pentru astăzi, 18 noiembrie 2014, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1278 din 14.05.2014, Judecătoria V. a admis excepția de fond, peremtorie a autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. Locală M. de J., a respins acțiunea formulată dereclamantul T. I., domiciliat în ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ M. DE J., cu sediul în ., jud. V., C. JUDEȚEANĂ V. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, cu sediul în V. jud. V., T. A., cu domiciliul în Pitești, cartier T. V., .. P 24, ., T. V., cu domiciliul în Pitești, cartier T. V., .. P24, ., T. Ș., cu domiciliul în M. de J., jud. V. și T. A., cu domiciliul în M. de J., jud. V..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
,,Prin emiterea titlului de proprietate nr.1207/_/14.12.1995 a fost reconstituit dreptul de proprietate al petenților pentru întreaga suprafață de teren solicitată, fără a se respecta vechiul amplasament. Soluția instanței s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.14, alin.2 din Legea nr. 18/1991. Totodată s-a reținut că pe vechiul amplasament există eliberate titluri de proprietate pe numele S. E. și G. I..
Prin Decizia nr. 543/R pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost respins recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1930 din data de 25.05.2009 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr. 1520 /333/2008, fiind menținută ca legală și temeinică hotărârea judecătorească.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă în esență regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că orice constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate fi contrazisă prin altă hotărâre.
Hotărârea judecătorească a unei instanțe - pronunțată anterior - se impune cu autoritatea chestiunii prejudiciale în fața unei alte instanțe civile, fiind o manifestare a efectului pozitiv al lucrului judecat, pentru a se evita contraziceri între două hotărâri.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Ceea ce a fost verificat de către judecător cu toate garanțiile, urmare a unei dezbateri contradictorii și cu respectarea dreptului de apărare al părților, nu poate ulterior să fie repus în discuție, cel de-al doilea judecător trebuind să considere ca „dat” conținutul primei hotărâri, pe care va trebui să-și fundamenteze propria hotărâre. Astfel, ceea ce a stabilit deja judecătorul nu poate fi reluat într-un proces ulterior – ceea ce înseamnă imutabilitatea verificării jurisdicționale.
Hotărârea judecătorească este un tot indivizibil, pronunțarea soluției finale fiind precedată de rezolvarea altor aspecte litigioase, fără de care în mod logic, nu s-ar fi ajuns la dezlegarea în fond a pricinii (instanța a analizat anterior condițiile necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului închiriat de către chiriași). Efectele hotărârii se impun datorită caracterului său de act al puterii publice, forța obligatorie a hotărârii rezultând din statutul judecătorului de organ al statului.
Efectele hotărârii sunt obligatorii și părțile trebuie să li se supună, fie aducând la îndeplinire de bunăvoie dispozițiile hotărârii, fie recurgându-se la forța coercitivă a statului. Pentru a se menține stabilitatea juridică și pacea socială, verificarea jurisdicțională care a dus la pronunțarea unei hotărâri se bucură de acea autoritate care asigură imposibilitatea reluării ei în viitor.
Din analiza motivelor de fapt învederate de reclamant raportat la probatoriul administrat în cauză, a motivelor invocate în cele două acțiuni instanța de fond a apreciat că există autoritate de lucru judecat între cele două acțiuni în ceea ce privește constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.1207/1995.
Referitor la identitatea de părți, este evident că în ambele cauze judecata s-a purtat intre același părți având aceeași calitate.
Totodată există identitate de obiect, respectiv în ambele cauze părțile urmăresc valorificarea aceluiași drept subiectiv ce poartă asupra obiectului cererii, respectiv anularea titlului de proprietate.
Referitor la cauza juridică a cererii de chemare în judecată, prima instanță a reținut că ambele demersuri juridice se fundamentează de aspecte de fapt și de drept identice respectiv, împrejurări ce conduc la concluzia necesității de a le reveni o suprafață de teren ( 0,50 ha în cauza pendinte) pe vechiul amplasament, ca urmare a constatării nelegalității eliberării Titlului de proprietate a cărui anulare se cere. Sub acest aspect, actul juridic ce naște dreptul subiectiv pretins - titlul de proprietate - și împrejurările de fapt, ce privesc nereconstituirea pe vechiul amplasament fundamentează acțiunea pendinte, constituind cauza juridică a acțiunii.
Atât timp cât s-a statuat că titlul de proprietate a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii, precum și faptul că reclamantul nu este îndreptățită la reconstituire peste ceea ce s-a statuat anterior hotărârii sus citate și nici nu probează prin prezenta acțiune fapte sau împrejurări noi, fiind dezlegate anterior aspectele litigioase în raporturile dintre părți, excepția este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel T. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Arată apelantul că în mod abuziv, neținand cont ca intre cererea reconvenționala si cererea principală, formulata de Primarul comunei M. de J. exista o legătura indisolubila,ca pentru judecarea unitara a cauzei era necesara soluționarea simultana a cererii principale si a cererii reconvenționale judecătorul dispune disjungerea cauzei, formându-se dosarul nr._ .
Hotărârile prin care au fost respinse cererea de recuzare ca si excepția incompatibilității absolute a judecătorului de caz sunt nelegale ,situație in care solicită desființarea lor, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
A mai arătat apelantul că în dosarul nr._ Primarul comunei M. de J. a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 2699/_ din 22.12.1999 susținând ca fratii T. nu aveau dreptul sa primească teren de la S. E., dosarul fiind soluționat prin admiterea acțiunii, cu motivarea ca nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma lui S. E..
In dosarul nr._, format in urma disjungerii cererii reconvenționale a cerut sa se constate nulitatea parțiala a titlului de proprietate nr. 1207/_ din 14.12.1995, susținând ca nu aveau dreptul sa primească suprafața de 0,50 ha teren in punctul ISCIP, întrucât T. N. (tata apelantului )nu a avut niciodată teren pe acest amplasament.
Principala problema care se pune in aceste dosare nu este legata doar de faptul ca in procesul reconstituirii si restituirii suprafețelor de teren la care avea dreptul a fost respectat sau nu vechiul amplasament a lui T. N. (autorul apelantului) ci a faptului ca înscrierea in titlul de proprietate nr.1207/_ din 14.12.1995 a suprafeței de 0,50 ha teren ca atribuita lui T. N.,in punctual ISCIP este nelegala.
In realitate terenul din zona ISCIP trebuia sa-i fie restituit de pe urma lui S. V. E.(care îl are de la bunicul său S. S., veteran de război, împroprietărit în baza Legii agrare din 1918) si nu de pe urma lui T. N..
A solicitat instanței sa constate ca reprezentanții celor doua comisii de fond funciar pentru a-si acoperi abuzurile comise au încercat sa dovedească ca suprafața de 0,50 ha teren atribuita apelantului în punctul ARIE vine de la S. E. si nu de la tatăl său T. N.. In acest scop C. locala M. de J. întocmește in fals Titlu de proprietate (pretitlul) datat 23.09.1998,in baza căruia pretinde apoi ca a fost întocmit titlul de proprietate nr. 2699/_ datat de 22.12.1999.
In mod abuziv, reprezentanții OCPI V., fără a tine seama ca din actele depuse de C. L. de fond funciar M. de J. si validate de C. Județeană de fond funciar V., rezulta ca in punctul ARIE apelantul si frații săi au fost puși in posesie conform Planului Parcelar si a Schiței Cadastrale cu o suprafața de 0,80 ha teren, ,întocmesc titlul de proprietate nr. 2699/_ datat de 22.12.1999,in care înscriu doar suprafața de 0,50 ha teren.
A invocat expertiza topo Baca I. efectuata in dosarul nr._ al Judecătoriei V., in care la obiectivul nr. 1 se consemnează :conform Registrului agricol 1959-1963, titular T. N., mai sunt înscrise următoarele suprafețe de teren:" Cap.lll B, Identificare pe parcele a terenurilor in posesia gospodăriei, nr. crt.6-La arie, S=0,25 ha-in punctul " La arie" reclamanții dețin 0,80 ha, din care 0,50 ha înscrise in titlul de proprietate nr. 2699/_ din 22.12.1999, de la S. V. E.."
Având in vedere ca expertul topo a studiat actele aflate in arhiva Primăriei M. de J. cat si in arhiva OCPI V.,se poate observa ca se confirma faptul ca autorul apelantului T. N. a avut pe amplasamentul ARIE o suprafața de 0,25 ha teren, ca la momentul efectuării expertizei" reclamanții dețin 0,80 ha teren "si, ca, din cei 0,80 ha teren deținute de apelant și frații săi 0,50 ha teren sunt inscrise in titlul de proprietate nr. 2699/_ din 22.12.1999, de la S. V. E.."
Faptul ca documentația ce a stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr. 2699/1999 a fost întocmita in fals, prin consemnarea faptului ca suprafața de 0,50 ha teren atribuita in punctual ARIE vine de la S. V. E. este confirmat de anularea Titlului(pretitlu) de proprietate datat 23 .09.1998 al Comisiei locale de fond funciar M. de J.,ca emis in fals.
In același timp se dovedește ca reprezentanții comisiei locale de fond funciar recunoșteau, la momentul efectuării expertizei Baca I. ,ca suprafața de 0,80 ha teren pe care o avea apelantul in posesie in punctul ARIE vine de la T. N., desi au inscris-o nelegal, abuziv prin fals in titlul de proprietate nr. 2699/_ din 22.12.1999.
Se mai arată de apelant că prin cererea nr. 904/14.03.1991 depusa la Primăria comunei M. de J., județul V., in baza Legii nr. 18/1991 a solicitat restituirea prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 4,25 ha teren, rămasa moștenire de la T. I.-3,75 ha teren si S. E. -0,50 ha teren.
C. L. de fond funciar a comunei M. de J., județul V., emite pe numele apelantului și a fraților săi, Adeverința de proprietate nr. 397/4.09.1991,in care se consemnează ca i se restituie prin reconstituirea dreptului de proprietate o suprafața de 3,75 ha teren,suprafața înscrisa in registrul agricol al autorului nostru —T. N..
In total in intravilan prin adeverința de proprietate nr. 397/4.09.1991 li se recunoaște dreptul asupra unei suprafate de 1,80 ha teren intravilan.
Prin titlul de proprietate nr. 1207/_ din 14.12.1995 li s – a restituit in intravilan suprafața de 0,90 ha teren .
Continuând ., reprezentanții Comisiei de fond funciar M. de J., întocmesc titlul de proprietate nr. 1207/_ datat 14.12.1995 si titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22.12.1999, susținând in mod mincinos ca suprafața de 0,50 ha teren înscrisa in titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22.12.1999,le-a fost restituita de pe urma lui S. V. E., a doua soția a bunicului S. S.,desi știau ca pe bunica apelantului, a doua soție a lui S. S., se numea S. C(Carli) E. și nu S. V. E..
Întrucât in titlul de proprietate nr.2699/_ datat 22.12.1999,nu a fost completata rubrica autorului de la care moștenitorii primesc terenul, Primarul comunei M. de J., județul V. pentru a face legătura directa intre titlul de proprietate nr. 2699/_ datat de 22.12.1999 si numita S. V. E., a emis, anterior sau concomitent cu titlul de proprietate nr. 2699/_ datat de 22.12.1999, un act denumit Titlu de proprietate datat 23.09.1998,sub semnătura si parafa Comisiei Locale de fond funciar M. de J., in care se consemnează ca suprafața de 0,50 ha teren le-a fost restituita de pe urma lui S. V. E..
In cursul procesului, a prezentat instanței adresele emise de Primăriile comunelor Solesti, Ferești si Văleni, din care rezulta ca S. C. E. nu a avut teren pe raza acestor localități, dovedind astfel ca fiind mincinoase susținerile reclamantului conform cărora S. C. E. ar fi transferat ilegal suprafața de 0,50 ha teren din . administrativa a comunei M. de J..
In același timp prin emiterea celor doua titluri de proprietate, nr. 2699/_ datat 22.12.1999 si nr. 1207/_ datat 14.12.1995,titluri care nu au fost predate in original, (punerea in posesie s-a făcut doar pentru suprafața de 0,80 ha teren, din punctul ARIE, fără insa a se fi întocmit procesul-verbal de punere in posesie tipizat), reprezentanții celor doua comisii de fond funciar s-au pus in situația de a putea susține ca li s-a restituit, prin reconstituirea dreptului de proprietate, întreaga suprafața de teren la care erau îndreptățiți de pe urma lui T. N. si S. V. E..
Aflându-se in prezenta Titlului de proprietate datat 23.09.1998,act semnat de titulari la rubrica "proprietari", C. L. de F. F. M. de J., a susținut in fata instanțelor de judecata si a organelor de urmărire penala, ca acest act tine loc de proces-verbal de punere in posesie,si a fost folosit pentru a dovedi ca suprafața de teren din punctul ARIE ne-a fost atribuita de pe urma lui S. E., nu de pe urma lui T. N., noi dându-ne acceptul la primirea terenului pe un alt amplasament,tocmai prin semnarea titlului de proprietate datat 23 .09.1998.
La acest moment insa, este dovedit ca, Titlul de proprietate datat 23.09.1998 emis de C. L. de F. F. M. de J., este emis în fals.
In rezoluția procurorului nr.1287/11/2/_ din 16.01.2014 data in dosarul nr. 370/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași se consemnează ca in baza Raportului de constatare tehnico-științifica nr._ din 28.03.2012 a IPJ V. se stabilește ca "înscrisul defăimat ca fals si având denumire de Titlu de proprietate,denumit de petenti "pretitlu", nu este semnat la rubrica "proprietar" de titularii T. I. si T. Ș., ci de o alta persoana (probabil P. V.)."
In același timp Titlul (pretitlul ) de proprietate datat 23.09.1998 emis de C. L. de F. F. M. de J. este falsificat grosolan, prin ștergerea si adăugirea ultimei cifre de la anul emiteri si înscrierea peste scriptura inițiala a cifrei 5 sau 9. Deci acest act este falsificat la rubrica anul emiteri.
Prin încheierea din 6 iunie 2014 data in dosarul penal nr._ a Judecătoriei V. s-a dispus anularea Titlului de proprietate datat 23.09.1998 emis de C. L. de F. F. M. de J., constatându-se ca acest act este fals.
In atare condiții susținerea reclamantului - Primarul comunei M. de J. - însușita de instanța de fond in motivarea sentinței civile nr.169 din 22 ianuarie 2014 data in dosarul nr._, conform căreia suprafața de 0,50 ha teren atribuita in punctul ARIE, vine de la S. V. E. si nu de la T. Necului, rămâne fără suport.
Este de reținut ca, reclamantul a avut cunoștința, la momentul promovării acțiunii, de concluziile Raportului de constatare tehnico-stiintifica nr._ din 28.03.2012 a IPJ V., constatare făcuta in dosarul nr. 3051/P/2011 a Parchetului de pe langa Judecătoria V.,conform căreia Titlul (pretitlul) de proprietate datat 23.09.1998 ,era semnat in fals .
De asemenea, este de reținut ca apelantul a solicitat instanței de fond sa înlăture susținerea reclamantului ca intre " Titlul (pretitlul ) de proprietate datat 23.09.1998 emis de C. L. de F. F. M. de J. si titlul de proprietate 2699/_ datat 22.12.1999 ar exista o legătura directa arătând ca,in titlul de proprietate 2699/1999 nu este completata rubrica "Cetățeanul"(numele autorului),situație in care susținerea reclamantului ca acest teren i-a fost atribuit de pe urma lui S. V. E. rămânea fără suport in probatoriu.
Prin încheierea din 6 iunie 2014, data in dosarul nr._ Judecătoria V. a admis cererea formulata de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iasi si, in baza art. 548 indice 1 alin 3 lit b din cod proc pen, a dispus anularea înscrisului, titlu de proprietate nr. din 23.09.1998 emis pe numele moștenitorilor defunctei S. V. E. respectiv T. I., T. Ș. si T. G., prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp situata in extravilanul satului Munteni de J., ., județul V., tarlaua 27, .,având ca vecinătăți la NORD-Menghita G., EST, -998/4 /HCA, SUID-mostenitori T. I., T. Ș. si T. G. si la VEST-DN 24."
Mai arată apelantul că prin anularea de către instanța a titlului de proprietate nr. din 23.09.1998, emis pe numele moștenitorilor defunctei S. V. E., respectiv T. I., T. Ș. si T. G.,este înlăturata fără putința de tăgada, susținerea mincinoasa a reprezentanților comisiilor de fond funciar conform căreia suprafața de 0,50 ha teren, atribuita familiei T. in punctul ARIE, ar proveni de la S. V. E..
Dispunând disjungerea cauzei, judecarea separata a acțiunilor care vizau anularea totala a titlul de proprietate nr. 2699/1999 si anularea parțiala a titlului de proprietate nr. 1207/1995, judecătorul s-a pus in situația de a judeca separat doua acțiuni care izvorau una din cealaltă.
Daca nu s-ar fi trecut la disjungerea cauzei si s-ar fi procedat la administrarea probelor admise inițial de instanta( la care a revenit),s-ar fi evitat a se ajunge in situația de a se constata .-dosar penal-ca singurul act prin care Primarul comunei M. de J. a încercat sa dovedească ca suprafața de 0,50 ha teren atribuita familiei T. in punctul ARIE provine de la S. V. E. (care nici măcar nu este bunica apelantului) si care stat la baza motivării sentinței nr. 169/2014 data in dosarul nr._ ,anume, Titlul (pretitlul ) de proprietate datat 23.09.1998, emis de C. L. de F. F. M. de J.,este întocmit in fals.
Pentru a respinge cererea reconvenționala prin care apelantul solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1207/_ datat 14.12.1995 instanța a reținut incidența in cauza a autorității de lucru judecat.
Instanța de fond cade in greșeala în a considera ca un titlu de proprietate prin care este atribuita o suprafața totala de teren, compusa insa din mai multe parcele situate in puncte diferite, trebuie tratat ca un tot unitar.
In realitate fiecare suprafața de teren înscrisa in titlu de proprietate constituie un act juridic de sine stătător,face dovada unui act juridic distinct, deoarece vizează suprafețe de teren diferite ,ale căror atribuire poate fi făcuta in baza unor articole(prevederi legale) diferite, deci având situații juridice diferite si in consecința fiind pasibile, fiecare in parte, sa fie sancționate ca emise cu încălcarea unor prevederi legale.
In speța arată apelantul că este adevărat ca s-a promovat mai multe acțiuni in constatarea nulității absolute a aceluiași titlu de proprietate-1207/_ din 14 decembrie 1995-dar fiecare acțiune a vizat alte suprafețe de teren(deci acțiuni care vizau anularea parțial a actului).
Astfel, prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința nr.1930 din 25 mai 2009 a fost soluționata cererea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1207/_ din 14 decembrie 1995, vizând suprafața de 1,30 ha teren, in sensul radierii mențiunii privind atribuirea in proprietate a suprafețelor de: l ha teren arabil, situate in zona ses și -0,30 ha teren arabil situate in punctual numit Podișul M.,
Se poate constata ca deși suprafețele de teren a căror atribuire se susține ca a fost făcuta cu încălcarea prevederilor imperative ale legii sunt înscrise in același titlu, prin acțiunile promovate s-a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului in sensul radierii unor suprafețe de teren diferite.
In consecința consideră apelantul ca nu se poate susține ca intre cele doua acțiuni exista identitate de obiect.
Consideră apelantul ca reținând ca intre cele doua acțiuni exista identitate de CAUZA fiind incidente prevederile legale vizând autoritatea de lucru judecat,instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinica si esențialmente nelegala.
Mai arată apelantul că instanța, omite în mod voit să redea integral conținutul frazei citate din sentința civilă nr.1930/ 25.05.2009 a Judecătoriei V., fraza citată având următorul cuprins: "Prin emiterea titlului de proprietate nr. 1207/_ datat 14.12.1995 si a titlului de proprietate nr. 2699/_/22.12.1999 a fost reconstituit dreptul de proprietate al petentilor pentru întreaga suprafața de teren solicitata, fără a se respecta vechiul amplasament".
Refuzând sa analizeze ca un tot unitar sentința care a stat la baza reținerii autorității de lucru judecat, adică sa analizeze in acest context atât sentința cat, mai ales,decizia data de instanța de control judiciar, judecătorul fondului se dovedește a fi inconsecvent cu propriile sale susțineri, evitând să analizeze aspectele litigioase soluționate de instanța de control judiciar in susținerea incidenței in cauza a autorității de lucru judecat.
Ori, in dosarul de fata nu s-a pus doar problema daca fraților T. li s-a restituit tot terenul la care erau îndreptățiți, ci s-a cerut expres instanței sa stabilească, daca frații T. erau îndreptățiți sa primească teren in punctul ISCIP si in punctul ARIE de la S. E. ori de la T. N., daca restituirea suprafețelor de teren la care aveau dreptul s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, daca in prezenta Titlul (pretitlul) de proprietate datat 23.09.1998, emis de C. L. de F. F. M. de J.,dovedit ca întocmit in fals si anulat de instanța de drept comun, act care a fost folosit in dosarul nr._ pentru a dovedi ca terenul atribuit fraților T., in punctul ARIE vine de la S. V E. si nu de la T. N.,daca s-a dovedit ca frații T. au fost pusi in posesie cu suprafața de 0,80 ha teren in punctul ARIE si ca in mod abuziv li s-a emis titlul de proprietate doar pentru 0,50 ha teren .Ori, la aceste probleme instanța de fond a evitat sa răspundă.
-Consemnează instanța de recurs in motivarea decizie nr. 543/2010 ca "Prima instanța nu a analizat motivul ca actul ar fi fost antedatat, emis pro cauza,in vederea paralizării acțiunii reclamanților din dosarul nr._ de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1891/2002 a numitei Galusca I., pentru ca acest motiv nu se încadrează in niciunul dintre cazurile de nulitate absoluta prevăzute limitativ de art. III din Legea nr. 160/1997,
In lipsa unei soluții definitive cu privire la fals, instanța civila nu poate analiza . constatare nulitate absoluta antedatarea titlului in litigiu."
Arată apelantul că este de domeniul evidentei ca atât instanța de fond cat si instanța de recurs au refuzat sa analizeze si sa se pronunțe asupra pertinentei probelor prin care demonstra ca titlurile de proprietate nr.1207/_ din 14.12.1995 și nr.2699/_ din 22.12.1999, sunt emise in fals, antedatate,ca data înscrisă pe aceste acte, ca data a eliberării lor, nu este certa.
Surprinde ușurința cu care instanța de recurs in decizia nr. 543/2010,înlătură puterea probatorie a adeverinței nr. 869 din 29 iunie 1998, act oficial eliberat de Primăria comunei M. de J., prin care se atestă faptul ca frații T.- în calitate de moștenitori ai lui T. N.- mai aveau dreptul să primească prin reconstituirea dreptului de proprietate suprafața de 1,20 ha teren, aflată în administrarea S C Prodincom SA V., unitate cu capital de stat.
în timp ce înlătură acest act oficial cu motivarea că: „Adeverința nr. 869 din 29 iunie 1998 eliberată reclamanților de Primăria M. de J., prin care se atestă că aceștia mai au de primit suprafața de 1,20 ha teren aflata în administrarea S C Prodincom SA V. nu este suficientă pentru a constata că titlul este antedatat", instanța dă eficiență maximă actului intitulat „Titlului(pretitlu)datat 23 septembrie 1998,falsificat prin adăugirea la anul emiterii 1998, cifra 5 peste cifra 1 sau 9, arătând că acesta dovedește că „reclamanții au fost mulțumiți de amplasamentul din titlu „deoarece unul din moștenitori ar fi semnat un pretitlu".
Mai mult,la acest moment Titlului (pretitlu) datat 23 septembrie 1998 este dovedit ca fiind întocmit in fals si prin falsificarea semnăturilor titularilor (proprietarilor), actul fiind déjà anulat de instanța.
Mai arată apelantul că este inadmisibil ca o instanță să înlăture ca neconcludent un act emanând de la un organ al statului, atâta timp cat acel act nu a fost anulat ca fals. Este subînțeles faptul că eliberarea adeverinței nr. 869/1998 a fost precedată de verificarea evidențelor din Primăria M. de J. și s-a făcut după ce s-a constatat ca frații T. mai au de primit suprafața de 1,20 ha teren.Deci indirect- prin eliberarea adeverinței- se dovedește că la data de 29 iunie 1998 data eliberării adeverinței nr. 869, titlul de proprietate nr. 1207/1995 nu era eliberat.
Solicită apelantul instanței de control judiciar sa constate ca, la acest moment exista probe certe care dovedesc abuzurile comise de cele doua comisii de fond funciar in procesul restituirii către frații T. a terenurilor revendicate in baza Legiii nr. 18/1991, prin nerespectarea regulilor imperative stabilite de lege si de regulamentul de aplicare cat si prin emiterea in fals a unor acte, prin înscrierea in cuprinsul lor a unor împrejurări necorespunzătoare realități sau omisiunea de a consemna împrejurări esențiale.
Deși legile fondului funciar și regulamentele de aplicare a acestor legi recunosc puterea probatorie cu privire la dreptul de proprietate al terenului doar adeverințelor de proprietate(pana la data emiterii titlului) și titlurilor de proprietate,se poate constata ca instanța de recurs în motivarea deciziei nr. 543/2010 a refuzat sa analizeze si se pronunțe asupra probelor clare care demonstrau ca ne aflam in prezenta unui act emis in fals - de o entitate a statului, situație care daca era reținuta ca adevărata ducea la nulitatea absoluta a titlului in baza prevederilor dreptului comun.
Limitarea cadrului procesual la motivele de nulitate absoluta prevăzute de Legea nr. 169/1997 in art. III, si prin aceasta refuzul de a da putere motivelor de nulitate absoluta prevăzute în dreptul comun ( nulitate virtuala) echivalează cu refuzul de a aplica legea-denegare de dreptate.
Totodată instanțele nu au ținut cont de faptul ca legile fondului funciar așa cum au fost modificate stabileau că nu sunt lovite de nulitate absoluta titlurile de proprietate emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 ( a se vedea art. 2 punctul 2 din Legea nr 1/2000), ceea ce însemna, ca per a contrario, titlurile de proprietate emise cu încălcarea prevederilor legale pot face obiectul unei acțiuni în constatarea nulității absolute.
Instanța de recurs a refuzat sa analizeze și sa se pronunțe asupra pertinenței susținerilor făcute in motivarea recursului potrivit cărora titlul de proprietate nr. 1207/1995, a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 35, 36 si 37 din H.G. nr.131/1991, cu privire la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Referindu-se la aceste susțineri, instanța de recurs le respinge ca neîntemeiate, cu motivarea că: „Din înscrisurile depuse în recurs rezultă că nu există procese- verbale de punere în posesie a reclamanților, deoarece comisia la data eliberării titlului nu întocmea întreaga documentație prevăzută de legea fondului funciar".
Consideră apelantul ca instanța de recurs prin decizia nr. 543/2010 a ignorat prevederile legale care stabilesc expres procedura de urmat înainte de înmânarea titlului de proprietate către titular.
Din modul în care a motivat soluția de respingere a recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1930/2009, instanța de recurs dovedește că a înlăturat prevederile legale imperative, dând putere de lege practicilor nelegale ale comisiilor de fond funciar.
Mai arată apelantul că supune atenției instanței de control judiciar si sentința civila nr. 1902/29 mai 2012, rămasa irevocabila prin decizia civila nr.H82/R/30.10.2012,data in dosarul nr._, prin care a fost respinsa acțiunea in constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1207/_ din 14.12.1995, in sensul radierii din acest titlu de proprietate a suprafeței de 0,30 ha teren înscrisa la poziția a III a, punctul "C. Ses" tarlaua 26, .."
Respingând acțiunea instanța a reținut si in acest dosar incidența prevederilor vizând autoritatea de lucru judecat.
Se mai arată de către apelant că supune atenției modul diferit in care cel puțin in opinia separată a unuia dintre judecători este analizata existenta identității de CAUZA.
Este de domeniul evidentei ca in speța care face obiectul dosarului nr._ se solicita anularea titlului de proprietate nr. 1207/_ din 14 .12.1995 pentru nesocotirea prevederilor imperative stabilite de legile fondului funciar dar si pentru faptul ca s-a dovedit ca suprafața de 0,50 ha teren atribuita fraților T. in punctual ISCIP nu provine de la de la T. N., tatăl reclamaților ci de la S. V. E. sau S. C E. cum susțin in mod mincinos reprezentanții celor doua comisii de fond funciar.
Totodată sunt de reținut consemnările făcute in sentința 1182/2012 din opinia separate conform cărora "împrejurările de fapt invocate in prezenta cauza – eliberarea adeverinței de proprietate nr. 397/4.09.1991 si punerea in fapt in posesie asupra suprafeței de 0,80 ha teren in punctul "Arie", conform schiței cadastrale înregistrate la OCPI V., nu au fost invocate in cauza înregistrata sub nr._ si implicit nu au făcut obiectul analizei instanței", care sunt pe deplin aplicabile in cauza de fata.
Nu in ultimul rând se arata in motivarea opiniei separate la decizia nr. 1182/2012 a Tribunalului V. că, instanța, in soluționarea cererii care a format obiectul dosarului nr._, era ținuta de cele stabilite cu putere de lucru judecat, prin sentința civila nr.1930/2008 a Judecătoriei V. rămasă irevocabila prin decizia nr. 543/R din 21.04.2010 a Tribunalului V., cu privire la condițiile eliberării titlului de proprietate nr.1207/_ din 14.12.1995, situația juridica a suprafeței de teren in litigiu,lipsa procesului-verbal de punere in posesie, și nu se mai poate face abstracție și de existenta încheierii din 6 iunie 2014 data in dosarul nr._ ,prin care a fost anulat Titlului (pretitul) de proprietate datat 23 septembrie 1998 .
Consideră apelantul ca instanța trebuia sa respingă excepția autorității de lucru judecat deoarece numai prin judecarea pe fond a capătului de cerere privind anularea parțiala a titlului de proprietate nr. 1207/_ din 14.12.1995, se poate ajunge la constatarea faptului ca suprafața de 0,50 ha teren din punctul ISCIP, inclusa in titlul de proprietate nr.1207/1995, trebuia restituita fraților T. de pe urma lui i S. V. E. sau S. C E., iar suprafața de0,50 ha teren din punctual ARIE inclusa in titlul de proprietate nr. 2699/1999 trebuia restituita fraților T. de pe urma lui T. N.-tata.
Intimatul T. Ș., din ., județul V., prin întâmpinarea formulată a precizat că își însușește apelul formulat de fratele său, T. I..
În considerentele întâmpinării, intimatul a arătat că admiterea acțiunii promovate de primarul comunei M. de J. si anularea titlului de proprietate nr.2699/_ datat 22.12.1999 de către instanța de fond este rezultatul reținerii de către instanța a unei situații de fapt contrare realității,iar prin aplicarea legii la o situație de fapt eronat reținuta s-a ajuns la o soluție netemeinica si nelegala.
Așa cum s-a demonstrat tatăl său T. N. a avut in punctul ARIE o suprafața de 0,25 ha teren. A fost de acord sa primească in punctul ARIE o suprafața de 0,80 ha teren având in vedere ca in conformitate cu datele din registrul agricol al tatălui său avea de primit in intravilan o suprafața de 1,70 ha teren, iar comisia nu le putea da in intravilan decât 0,96 ha teren.
Reprezentanții Comisiei de fond funciar M. de J. întocmesc titlul de proprietate datat 23 septembrie 1998? înscriind in acest titlu suprafața de 0,50 ha teren, ca fiindu-ne atribuita in punctul ARIE, de pe urma lui S. V. E. (bunica fraților T., a doua soție a lui S. S.).
După întocmirea acestui Titlu datat 23 septembrie 1998? reprezentanții Comisiei de fond funciar M. de J. au susținut ca titlu de proprietate nr.2699/_ datat 22.12.1999, este eliberat de pe urma lui S. V. E. .
Este demonstrat prin actele si susținerile făcute de T. I. ca intre titlul de proprietate emis pe numele lui S. E. datat 23 septembrie 1998? si titlu de proprietate nr.2699/_ datat 22.12.1999 nu exista nici o legătura.
Depune alăturat întâmpinării, rezoluția Procurorului general adjunct a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,nr. 1287/_ din 16 ianuarie 2014, din care rezulta ca prin "Raportul de constatare tehnico-științifica" nr._ din 28.05,2012 al IPJ V., fila 62-70 s-a stabilit ca înscrisul defăimat ca fals si având denumirea de T. de Proprietate, din 23.09.1998, denumit de petenți" pretitlul"fila 47, nu este semnat la rubrica "proprietar"de titularii Tighiuci I. si T. Ș." ci de o alta persoana(probabil.... de numitul P. V., fila 70)"
Mai arată intimatul că instanța de fond, reține fără baza in probatoriul de la dosar ca, in baza Pretitlului emis "după numita S. V. E., s-a reconstituit dreptul de proprietate in natura pentru suprafața de 5000 mp teren agricol, in favoarea moștenitorilor părți ( ) acestora fiindu-le eliberat titlul de proprietate comun nr. 2699/_ din 22.12.1999".
Se mai arată de către intimat, că instanța de fond nu a stabilit in mod cert cine este S. V. E.. La acest moment din probele de la dosar rezulta ca S. V. E. nu este una si aceiași persoana cu S. C. E., a doua soție a bunicului fraților T., S. S., deci bunica acestora.
Susține intimatul că este dovedit că el și frații săi aveau dreptul sa primească teren in punctul ARIE,de pe urma tatălui lor T. N., ca susținerile reclamantului conform cărora suprafața de 0,50 ha teren ar fi primit-o de pe urma lui S. E. care ar fi beneficiat de un transfer de teren ilegal din . M. de J. si ca nu a dovedit ca frații T. au calitatea de moștenitori a lui S. E., sunt necorespunzătoare adevărului.
Roagă să se aibă in vedere ca reprezentanții celor doua comisii de fond funciar au înscris in fals in titlul de proprietate nr. 1207/1995 suprafața de 0,50 ha teren ca fiindu-le atribuita in punctul ISCIP, fără a face dovada ca au respectat prevederile Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare si a regulamentelor de aplicare, care ii obligau sa le facă o oferta de atribuire a unei suprafețe de teren pe alt amplasament, decât cel inițial si, numai in cazul in care ar fi fost de acord sa procedeze la înscrierea in titlu a acestei suprafețe.
Prin precizările formulate, apelantul T. I. arată că a demonstrat ca intre cele doua titluri de proprietate 2699/1999 si 1207/1995 exista o singura asemănare in ceea ce privește titularii acestora. Deosebirea dintre cele doua titluri, care a creat acesta situație litigioasa, se găsește in aceea ca, in timp ce emitenții celor doua titluri susțin ca suprafața de 0,50 ha teren înscrisa in titlul de proprietate 2699/1999 ca atribuita in punctul ARIE vine de la autor S. E., iar suprafața de 0,50 ha teren înscrisa in titul de proprietate nr. 1207/1995, ca atribuita in punctul ISCIP, vine de la autor T. N., apelantul și frații săi, in calitate de titulari susțin ca suprafața de 0,50 ha teren înscrisa in titlul de proprietate nr.2699/1999 ca atribuita in punctul ARIE vine de la autor T. N., iar suprafața de 0,50 ha teren înscrisa in titul de proprietate nr. 1207/1995, ca atribuita in punctul ISCIP vine de la autor S. E..
În atare situație a solicitat instanței de fond si solicita si pe acesta cale sa stabilească că susținerile paraților nu corespund adevărului.
Mai arată apelantul că scopul pe care îl urmărește prin cererea reconvenționala este acela de a obține recunoașterea din partea instanței a faptului ca suprafața de 0,50 ha teren din punctul ARIE face parte din suprafața de 0,80 ha teren care le-a fost restituita pe acest amplasament si asupra căreia au fost puși efectiv in posesie.
Apelantul reiterează încă odată susținerile din motivele de apel și arată cel care trebuia să demonstreze cine era bunica fraților T. (a doua soție a lui S. S.) era Primarul comunei M. de J. care a susținut în motivarea acțiunii prin care solicita anularea titlului de proprietate nr. 2699/1999, ca terenul atribuit prin acest titlu vine de la S. E., apelantul precizând că a demonstrat ca acest teren vine de la tatăl său T. N.. .
Din punctul de vedere al apelantului nu se poate vorbi ca prin acțiunea de fata urmărește același SCOP cu cel urmărit la momentul promovării acțiunilor care au format obiectul dosarelor nr._ ,nr._ sau_ .Este de subliniat ca situația de fapt si de drept dedusa judecații in dosarul de fata este total diferita fata de cea din dosarele arătate mai sus,chiar si numai din cauza ca la acest moment ne aflam in prezenta unui act, pe care acuzarea l-a folosit si inca il folosește ca proba - Titlul de proprietate datat 23 septemprie 1998? desi acesta a fost anulat de instanța ca fiind emis in fals.
Aflandu-ne in prezenta unei situații de fapt diferite de cea supusa judecații in dosarele enunțate de parat, nu se poate vorbi de existenta in dosarul de fata a aceleiași CAUZE, ca fundament al cererii reconvenționale.
Mai solicită apelantul respingerea excepției lipsei interesului in a introduce cererea reconvenționala.
Solicită să se observe că el a solicitat menținerea in putere a titlului de proprietate nr. 2699/1999, dosar_, demonstrând ca acesta suprafața de teren am primit-o de pe urma tatălui meu T. N.. Mai mult a solicitat sa i se restituie si suprafața de 0,20 ha teren asupra căreia a fost pus in posesie odată cu cei 0,50 ha teren, dar care nu a fost înscris in titlul de proprietate nr. 2699/1999, cu încălcarea legii.
Ori, pentru a obține respectarea dreptului câștigat prin punerea in posesie asupra celor 0,80 ha teren din punctul ARIE si mai ales pentru a obține suprafața de 0,25 ha teren, care i se cuvine in respectarea vechilului amplasament trebuie sa se ajungă la anularea parțiala titlului de proprietate 1207/1995,prin radierea din acest titlu a suprafeței de 0,50 ha teren abuziv înscris in acest titlu ca atribuit in punctul ISCIP, pentru a nu se mai putea susține ca i s-a restituit întreaga suprafața de teren la restituirea căreia a fost îndreptățit.
De altfel pe rolul Tribunalui V. se afla dosarele nr._, nr._ având ca obiect tocmai revizuirea acestor hotărâri la care face trimitere paratul prin întâmpinare.
Intimat C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, motivat de următoarele:
Criticând sentința apelantul susține că încheierea prin care s-a dispus disjungerea este netemeinică și nelegală, judecătorul ar fi fost în incompatibilitate, că soluționarea cererii reconvenționale ar fi depins de soluția dată în dosarul nr._, instanța nu a ținut cont de faptul că a demonstrat că titlurile de proprietate nr. 1207/1995 și 2699/1999 sunt emise în fals, antedatate, nu a constatat abuzurile comisiei locale, lipsa autorității de lucru judecat etc., concluzionând că „instanța a dat dovadă de rea credință judecând altceva decât obiectul cauzei cu care a fost investită".
Se arată de către intimat că prin cererea reconvențională apelantul a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1207/1995 în sensul radierii suprafeței de 0,50 ha din punctul I. și atribuirea suprafeței de 0,30 ha în locația Arie iar diferența de 0,20 ha să rămână în aceeași locație sau în orice altă locație.
între cele două acțiuni, respectiv cea care formează obiectul dosarului nr._ și cererea reconvențională care constituie obiectul prezentului dosar nu există nici o legătură întrucât pretențiile derivă din raporturi juridice diferite.
Obiectul acțiunii din dosarul nr._ îl constituie anularea titlului de proprietate nr. 2699/1999 emis pe numele „moștenitorilor" T. după autor S. E..
Obiectul cererii reconvenționale din dosarul_ îl constituie nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 1207/1995 emis pe numele numiților T. cu titlul de moștenire după autorul T. N..
Potrivit prevederilor legale, pentru persoanele decedate reconstituirea dreptului de proprietate se face pe numele moștenitorilor iar emiterea titlurilor se face după fiecare autor pe numele tuturor moștenitorilor.
Nu au fost și nici nu pot fi emise titluri de proprietate prin care același titlu să conțină suprafețe de teren reconstituite după mai mulți autori.
Arată intimatul că apelantul pretinde, fără a face și dovada, că prin același titlu de proprietate nr. 1207/1995 li s-a retrocedat teren cuvenit cu titlul de moștenire după părinți în care ar fi fost incluse și 0,50 ha cu titlul de moștenire după „bunică". în realitate, prin titlul de proprietate nr. 1207/1995, așa cum rezultă din conținutul documentației care a stat la baza retrocedării și cum au constatat instanțele prin hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, numiților T. li s-a retrocedat 3,75 ha reprezentând întreaga suprafață de teren la care au fost îndreptățiți cu titlu de moștenire după părinți.
Titlul de proprietate nr. 1207/1995 a făcut obiectul mai multor acțiuni prin care numitul T. I. a solicitat anularea parțială în sensul radierii unor suprafețe de teren înscrise în acest titlu motivat de faptul că nu constituie vechiul amplasament. Totodată, prin respectivele acțiuni, a solicitat ca după anularea titlului să-i fie atribuite cele 0,30 ha în locația Arie sub pretext că ar fi fost pus în posesie cu suprafața de 0,80 ha teren în această locație.
S-a constatat că prin titlul de proprietate nr. 2699/1999 numiților T. li s-a retrocedat ilegal suprafața de 0,50 ha cu titlul de „moștenire" după S. E., dată la care au ocupat abuziv o suprafață totală de 0,80 ha în loc de 0,50 ha, terenul fiind cuprins și într-un „plan parcelar" neavizat de primărie sau comisia locală, apelantul pretinzând că în baza acestui plan ar fi fost pus în posesie.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat, arată intimatul că o persoană poate fi chemată în judecată în cadrul unei acțiuni având un anumit obiect și o anumită cauză numai o singură dată.
Conform jurisprudenței și a practicii instanțelor pentru a se reține autoritatea de lucru judecat nu este obligatoriu ca în toate acțiunile obiectul să fie formulat în același mod fiind suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit este același.
Mai arată intimatul că apelantul a cerut anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1207/1995 cu scopul de a i se atribui un alt amplasament, de fiecare dată solicitând același amplasament în suprafață de 0,30 ha în locația Arie.
Prin urmare scopul final urmărit prin cererea reconvențională pentru care solicită anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1207/1995 este „eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 0,30 ha teren în punctual Arie".
Se mai arată de către intimat că prin cererea reconvențională apelantul urmărește același scop ca și în dosarele nr._ ,_ ,_, respectiv anularea parțială a titlului pentru suprafața de 0,30 ha în Podișul M. ori 0,50 ha în locația Ș. ISCIP și emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 0,30 ha teren în locația Arie. Este și motivul pentru care instanța de fond a constatat identitatea de obiect.
Un alt element al autorității de lucru judecat îl constituie identitatea de cauză care reprezintă fundamentul pretenției afirmate, respectiv situația de fapt calificată juridic. In toate acțiunile în anulare formulate apelantul a invocat pe de o parte neretrocedarea vechiului amplasament iar pe de altă parte falsificarea, antedatarea, preconstituirea actului, motiv pentru care consideră că titlul este lovit de nulitate.
Nici o instanță nu a confirmat susținerile apelantului.
Invocând încheierea judecătoriei pronunțată în dosarul penal nr._ apelantul arată că „din punctual său de vedere situația de fapt reținută de instanțe este în momentul de față total diferită deoarece s-a dispus anularea pretitlului motivat de faptul că nu conține semnătura numiților T. care ar fi fost falsificată".
Susține intimatul că apelantul și-a însușit titlul de proprietate 2699/1999 care a fost emis având în componența documentației care a stat la baza retrocedării și respectivul pretitlu, defăimat ulterior ca fals și a vândut terenul numitului I. V. așa cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare autentic din anul 2008. Suprafața care a făcut obiectul vânzării - cumpărării a fost însă de 0,80 ha în loc de 0,50 ha, părțile declarând mincinos că pentru diferența de 0,30 ha urmează să primească titlu de proprietate. întrucât nu au primit titlu și pentru diferența de 0,30 ha, motivat de faptul că nu mai erau îndreptățiți, și-au reconsiderat atitudinea cu privire la „legalitatea titlului" încercând prin acțiuni în instanță, susținute prin tot felul de afirmații mincinoase să intre în posesia terenului.
Arată intimatul că excluzând nerecunoașterea semnăturii toate celelalte informații cu privire la semnătura membrilor comisiei locale în funcție la data respectivă, precum și la suprafață, . în pretitlu din anul 1999 „defăimat ca fals" și anulat de către Judecătoria V. corespund datelor înscrise și în titlul de proprietate 2699/1999.
Mai arată intimatul că instanța a stabilit cu certitudine de pe urma cărui autor au fost restituite cele 0,50 ha teren, respectiv numita S. E. ce-a de-a doua soție a bunicului numiților T., decedat în anul 1945.
Se mai arată de către intimat că probatoriul administrat la fondul cauzei, apelantul afirmă că terenul nu i s-a retrocedat cu titlul de moștenire după S. E., cea de-a doua soție a bunicului, întrucât în familia T. au existat două femei cu numele S. E., cu inițiale diferite, în timp ce prin cererea de apel, pag. 9, afirmă că cele 0,50 ha teren din punctul I. provin de la S. E., care îl are de la S. S., „veteran împroprietărit". Conform evidențelor înscrise în registrul agricol din anul 1959 numita S. E., cea de-a doua soție a bunicului apelantului, este unica titulară a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,50 ha teren, situat în alte comune, respectiv .> Apelantul nu a făcut dovada celei de-a doua S. E., nu a prezentat nici un act de stare civilă din care să rezulte existența acesteia, gradul de rudenie, calitatea de moștenitor, dovada că a deținut teren etc.
Un ultim element al autorității de lucru judecat este cel al identității juridice a părților care constituie un fapt evident și care nu este și nici nu poate fi contrazis.
Acțiunea este lipsită de interes întrucât suprafața de 0,20 ha teren din locația revendicată Arie a fost retrocedată numitei Rotbășan în baza unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat. Atât numiții T. cât și numitul I. V. au solicitat anularea titlului de proprietate emis pe numele Rotbășan Z., acțiunile fiind respinse de instanță iar hotărârile judecătorești au intrat de asemenea în puterea lucrului judecat.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Inițial, prin cererea înregistrată sub nr._ , reclamantul C. D. - Primarul Comunei M. de J. a solicitat în contradictoriu cu pârâții T. I., T. Ș., T. A., T. V., T. A., C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, comisia locală M. de J. pentru Stabilirea dreptului de Proprietate Privată asupra a Terenurilor a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 2699/1999 emis pe numele pârâților T. I., T. Ș. și T. G..
Prin cererea reconvențională formulată de la data de 2 iulie 2013, pârâtul T. I. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1207/_ datat 14.12.1995, ( fila 20 dosar fond) în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 0, 50 ha înscrisă în titlu ca atribuită, pe raza administrativă a comunei M. de J., în tarlaua 30, . următoarele vecinătăți –nord HCA 1139/1, Est- V. T., Sud – P 1160 Izlaz Comunal – Est – P. Ghe. I., punctul „ISCIP Ș. „ și eliberării unui nou titlu pentru suprafața de 0, 30 teren în punctul ARIE și a suprafeței de 0, 20 ha teren în punctul Iscip Ș.” sau în orice amplasament care se va găsi liber și restituibil în natură.
La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2013, constatând că prin cererea reconvențională pârâtul urmărește valorificare unui drept subiectiv distinct ce nu are legătură cu dreptul ce se urmărește a fi valorificat prin cererea principală, judecătoria a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar, constituindu-se dosarul nr._ .
Prin întâmpinarea depusă la data de 18 decembrie 2013, pârâta C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor M. de J. a invocat excepția puterii de lucru judecat și lipsa interesului cu motivarea că reclamantul a mai solicitat nulitatea absolută parțială a titlului pentru suprafața de 1 ha înscrisă în locația C. Ș. și 0, 30 ha în locația Podișu M., pentru suprafața existență la locul numit Podișul M., reclamantul solicitând atribuirea în locația numită Arie, iar în prezent solicită ca suprafața de 0, 30 ha să-i fie dezmembrată din cele 0, 50 ha înscrise în locația ISCIP Ș., și cere să-i fie atribuită în locația Arie.
A mai arătat pârâtul prin întâmpinare că documentația care a stat la baza emiterii TP nr. 1207/1995 a fost analizată în repetate rânduri de către instanțe în dosarele nr._ ,_ ,_ a Judecătoriei V..
Referitor la motivul de apel vizând disjungerea cererii reconvenționale formulate în dosarul nr._ și soluționarea acesteia separat de cererea principală, tribunalul reține că în mod corect a procedat prima instanță la disjungerea celor două cereri, întrucât vizează două titluri de proprietate distincte, cu documentații diferite, chiar dacă au fost emise pe numele acelorași persoane.
Tribunalul apreciază că interesele apelantului nu au fost lezate în nici un fel în apărarea drepturilor sale prin disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală, și soluționarea separată, întrucât ambele cereri au fost supuse controlului judiciar, apelantul având posibilitatea să propună probele pe care le consideră necesare în susținerea cererilor sale.
Întrucât pârâtul intimat a invocat prin întâmpinare excepția puterii de lucru judecat, prima instanță a examinat cu prioritate excepția autorității de lucru judecat în temeiul art. 248 alin. 1 cod de procedură civilă.
Astfel prin . 25 mai 2009, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, menținută prin DC nr. 543/R/2010 a Tribunalul V., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții T. I. și T. Ș. în contradictoriu cu pârâții T. V., T. A., T. A., C. Locală M. de J. și C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor având ca obiect constatarea nulității absolute a TP nr. 1207/1995 în sensul radierii mențiunii privind atribuirea în proprietate a suprafeței de 1 ha teren arabil în zona șes, tarlaua 29, . 0, 30 ha teren atribuit în locul numit Podișu M. și atribuirea suprafeței de 0, 30 ha la locul numit Arie.
Prin . 29.05.2012 pronunțată Judecătoria V. în dosarul nr._, menținută prin DC nr. 1182/R/2012 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere constând în anularea titlului de proprietate nr. 1207/1995 și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții T. I. și T. Ș. în contradictoriu cu pârâții T. V., T. A., T. A., C. Locală M. de J. și C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor având ca obiect constatarea nulității absolute a TP nr. 1207/1995, în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 0, 30 ha teren înscris la punctul C. Ș. ,și obligarea pârâților să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 0, 30 ha teren pe raza administrativă a comunei M. de J. la punctul Arie.
Cu privire la excepția autorității lucrului judecat referitoare la anularea titlului de proprietate nr. 1207/1995, Tribunalul, reține că aceasta este întemeiată, iar instanța de fond a reținut în mod temeinic existența identității de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni.
Autoritate de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală ( care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească a doua judecată) autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente părți, cauză și de obiect, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost analizate anterior anumite aspecte, litigioase, fără posibilitatea de a statua diferit.
Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.
În speța, este îndeplinită condiția triplei identității de părți, cauză și de obiect .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate în cererea reconvențională dar și a sentinței civile nr. 1930 din 25 mai 2009 a Judecătoriei V., respectiv a prin deciziei civile nr. 543/R din 21.04.2010 a Tribunalului V., instanța de apel, reține că există autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității titlului de proprietate nr. 1207/1995 .
În ceea ce privește identitatea de părți, ambele cauze s-a desfășurat între aceleași părți, având aceeași calitate .
Cu privire la obiect, așa după cum s-a statuat în practică dar și în
literatura de specialitate, în sfera noțiunii de obiect se cuprinde nu numai pretenția concretă a reclamantului ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material .
Ori, din analiza celor două acțiuni, rezultă cu certitudine că, dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material este acela referitor la anularea aceluiași titlu de proprietate .
În practica judiciară s-a stabilit că există identitate de obiect, chiar dacă este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același „emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0, 30 ha teren pe raza administrativă a comunei M. de J. la punctul Arie”.
Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.
În speță, fundamentul ambelor cereri este același, în sensul că se întemeiază pe de o parte pe nelegalitatea înscrierii în titlul de proprietate nr. 1207/1995 a unei suprafețe de teren, respectiv în dosarul nr._ , a suprafeței de 0,50 ha în punctul ISCIP Ș., deoarece autorul său T. N. nu a avut niciodată teren în această locație, iar în dosarul nr._, a suprafețelor de 1 ha în tarlaua 29 . 0, 30 din tarlaua 26 deoarece nu s-a respectata vechiul amplasament, iar pe de altă parte în ambele dosare pe punerea în posesie asupra suprafeței de 0, 30 ha în punctul, Arie.
Așa cum s-a statuat și în practica judiciară în materie, cauza juridică a unei cereri este reprezentată de fundamentul juridic al pretenției, de actul sau faptul juridic generator al dreptului, alături de împrejurările de fapt care au determinat promovarea acțiunii.
Din acest punct de vedere, în ambele demersuri juridice împrejurările de fapt și de drept, astfel cum au fost reliefate prin motivarea celor două cereri de chemare în judecată, au fost identice, prin cele două acțiuni apelantul urmărind aceeași finalitate, respectiv aceea de a-i reveni suprafața de teren în suprafață de 0,30 ha, situată în punctul Arie.
Pentru titlurile de proprietate intrate în circuitul civil, constatarea nulității absolute se constată tot potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, dispoziții legale avute în vedere și la pronunțarea sentinței civile nr. 1930 din 25 mai 2009 a Judecătoriei V., respectiv a prin deciziei civile nr. 543/R din 21.04.2010 a Tribunalului V..
Așadar, analiza legalității titlului de proprietate se verifică tot prin prisma motivelor avute deja în vedere, deci, ne aflăm în fața aceleiași cauze a raportului juridic al dreptului pus în discuție .
Astfel prin ., menținută prin DC nr. 543/R/ 2010 s-a stabilit că TP nr. 1207/1995 a fost eliberat cu respectarea principiului neretroactivității legii civile și a dispozițiilor legale în vigoare la data eliberării actului de proprietate.
Instanța de apel, reține de asemenea că, autoritatea de lucru judecat face parte din limitările justificate ale dreptului de acces la o instanță, contribuind la respectarea securității raporturilor juridice și a echității procedurii, așa încât, substanța dreptului reclamanților de a avea acces la o instanță, nu este afectată, în măsura în care instanțele s-a mai pronunțat asupra temeiniciei cererii lor în cadrul primei acțiuni .
În același sens, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat în cauza L. împotriva României că: „ excepția autorității de lucru judecat urmărește un scop legitim dacă vizează să asigure securitatea raporturilor juridice în materie civilă” .
De asemenea, instanța europeană a mai reținut și faptul că: „Dreptul de acces la instanță nu este absolut. El poate permite limitări admise implicit, deoarece el cere prin însăși natura sa o reglementare de către stat. În elaborarea unei asemenea reglementări statele se bucură de o anumită marjă de apreciere…. ( F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998,, paragraful 44 și Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, paragraful 23, CEDH 2001-XII).”
Referitor la celelalte critici înserate în motivele de apel, tribunalul reține că acestea vizează un alt titlu de proprietate respectiv nr. 2699/1999, care face obiectul controlului judiciar în dosarul nr._ .
Pentru toate aceste considerente, apreciind că în mod corect, prima instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și ca efect al admiterii excepției a respins acțiunea reclamantului, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr. 1278 din 14.05.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr. 1278 din 14.05.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 Noiembrie 2014.
Președinte, I. P. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red. M.C./11.12.2014
Tehnored.C.A. 11.12. 2014
4 ex./
Judecător fond: E. M. D.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1110/2014. Tribunalul... → |
|---|
