Plângere contravenţională. Decizia nr. 89/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-01-2012 în dosarul nr. 89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 89/R/2012
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul ..cu sediul în Iași, ..B. O.), nr.103, ..E, ., jud.Iași în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, ..19, jud.Iași împotriva sentinței civile nr.788 din 01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.788 din 01.11.2011 a Judecătoriei Huși a fost respinăs plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul social în ., jud. B. cu sediul procesual ales în mun. Iași, ., ., . cu intimata CNADNR - DRDP IAȘI, cu sediul în mun. Iași, .. 19 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/03. 06. 2011.
A fost menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/03. 06. 2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 03.06.2011 întocmit de DRDP Iași - AICI A., aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și D. Naționale din România SA, petenta a fost amendată contravențional cu suma de_ lei prin aplicarea art. 61 alin. 1 lit. „p” din O.G. 43/1997, cu modificările ulterioare privind regimul drumurilor pentru aceea că autovehiculul marca VOLVO, proprietatea societății, cu numărul de înmatriculare_ /_, a intrat în vama A. cu depășire de greutate pe axa II 12,14 față de 11,50 tone,
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. art. 61 lit. p din OG 43/1997, conform căruia constituie contravenție efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admiseprevăzute în anexele nr.2 și 3 la prezenta ordonanță.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului – verbal contestat.
Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art.6 paragraf 2 din Convenție.
Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.
Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate ( cauza Janosevic contra Suediei ).
În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent.Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului – verbal.
În speță, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul art. 1169 C. civil.
Pentru cele ce preced, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petentă este neîntemeiată, fiind respinsă, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Astfel, recurenta a învederat că sentința atacată este nelegală deoarece a menținut procesul verbal de contravenție, deși acesta este lovit de nulitate absolută, respectiv relativă, deoarece cu prilejul încheierii acestuia au fost încălcate prevederile art.16 al.7 din OG nr. 2/2001, organul constatator nedându-i posibilitatea să facă obiecțiuni cu prilejul încheierii procesului verbal, pe care l-a încheiat în lipsa sa, dar si prevederile art. 19 al.1 Cp, deoarece procesul verbal a fost încheiat în lipsa unui martor asistent, deși la încheierea sa nu a fost prezent nici contravenienta.
Apoi, în al doilea rând, recurenta a susținut faptul că sentința recurată este nelegală deoarece a menținut procesul verbal de contravenție, deși acesta este lovit de nulitate absolută, deoarece, cu prilejul încheierii sale au fost încălcate prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001, fapta nefiind descrisă corespunzător de către agentul constatator.
Astfel, agentul constatator a reținut faptul că a circulat pe drumurile naționale dintre „G. P. si ACI A.” având depășită greutatea maximă prevăzută de lege pe axa II, ceea ce în opinia sa constituie o descriere insuficientă a faptei contravenționale reținute în sarcina sa, în măsură a atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
În fine, în al treilea rând, recurenta a susținut că sentința recurată este neîntemeiată deoarece sancțiunea contravențională aplicată, respectiv cea a amenzii în cuantum de 25.000 lei, este prea aspră raportat la gradul de pericol social al faptei, care constă în depășirea masei admise pe axa II cu doar 0,34 tone, sancțiunea adecvată fiind cea a avertismentului.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare .
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurentă, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este parțial întemeiat, sentința recurată fiind neîntemeiată în ceea ce privește sancțiunea principală a amenzii aplicată, respectiv cea a amenzii în cuantum de 25.000 lei, care este prea aspră.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv cel privind nulitatea procesului verbal de sancționare contravențională pe considerentul încălcării prevederilor art. 16 al.7 si 19al.1 din OG nr.2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal fiind încheiat în lipsa contravenientului, dar si a unui martor asistent, instanța de recurs reține faptul că acesta este neîntemeiat.
Într-adevăr, conform prevederilor art. 16 pct.7 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție în cuprinsul căruia agentul constatator nu consemnează obiecțiunile formulate de către contravenient este lovit de nulitate relativă, nu de nulitate absolută( a se vedea în acest sens și Decizia nr. 22/ 19.03.2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație).
Conform prevederilor art. 105 al.2 C., actele lovite de nulitate relativă vor fi declarate nule doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În speță, o asemenea vătămare nu s-a dovedit deoarece prin chiar formularea prezentei plângeri contravenționale recurentul a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare, să aducă la cunoștința instanței obiecțiunile sale legate de cele reținute în actul de constatare, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 19 al.1 din O.g nr. 2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Apoi, conform prevederilor art. 19 al.3 din acelasi act normative în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În speță, se poate observa că procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa contravenitului, dar si a unui martor asistent, contrar prevederilor art. 19al.3 din OG nr.2/2001.
Cu toate acestea, instanța de recurs reține că lipsa unui martor asistent la încheierea procesului verbal de contravenție nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind o nulitate virtuală, relativă, care atrage anularea actului încheiat în asemenea condiții doar dacă sunt întrunite cumulative condițiile prev. de art. 105 al. 2 C., adică doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul contestat si care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Rolul martorului asistent este doar acela de a confirma modalitatea de încheiere a procesului verbal, adică faptul că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului. Cum acest aspect nu s-a contestat de către recurentă, instanța reține că nu există nici o vătămare prin încălcarea prev. art. 19 al.1,2 din O.G nr.2/2001, neimpunându-se anularea procesului verbal.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, respectiv cel privind nelegalitatea sentinței atacate în condițiile în care, în opinia recurentei, procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută deoarece fapta contravențională este insuficient descrisă, tribunalul reține că si acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională nr._ din 03.06.2011 întocmit de DRDP Iași - AICI A., aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și D. Naționale din România SA, petenta a fost amendată contravențional cu suma de_ lei prin aplicarea art. 61 alin. 1 lit. „p” din O.G. 43/1997, cu modificările ulterioare privind regimul drumurilor, constând în aceea că, la data de 3.06.2011, a circulat pe traseul G. P. - A., fiind cântărit în Vama A., cu autovehiculul marca VOLVO, proprietatea societății, cu numărul de înmatriculare_ /_, cu depășire de greutate pe axa II, având o greutate pe această axă de 12,14 față de 11,50 tone.
Pe de altă parte, instanța retine că potrivit prevederilor art.16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină, în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea, datei orei si locului în care a fost săvârșită, precum si cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, printre altele, lipsa mențiunilor privind descrierea faptei atrage nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care se constată și din oficiu.
Rezultă, așadar, potrivit textelor de lege mai sus indicate, că este sancționată cu nulitatea absolută, fără a fi necesară dovedirea vreunei vătămări, lipsa din cuprinsul mențiunilor ce trebuie înserate în procesul verbal de constatare si sancționare contravențională a mențiunilor privind descrierea faptei reținute în sarcina contravenientului.
Analizând procesul verbal contestat prin raportate la legislația incidentă în cauză, tribunalul retine că, deși este adevărat că în procesul verbal contestat agentul constatator a omis a scrie litera „u” în componența cuvântului G., ca și punct de plecare al traseului parcurs în România de autovehiculul cântărit, această eroare materială nu semnifică faptul că fapta contravențională reținută în sarcina recurentei nu este suficient descrisă, în condițiile în care din ansamblul descrierii rezultă faptul că recurenta a fost sancționată contravențional pentru faptul că, la data de 3.06.2011, a efectuat cu autoturismul marca VOLVO, proprietatea societății, cu numărul de înmatriculare_ /_, un transport de mărfuri indivizibile cu depășirea masei maxime admise pe axe, respectiv cu depășirea pe axa II, a greutății maxime admise de 11,50 tone, autovehiculul având 12,14 tone.
In atare condiții, tribunalul învederează că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că din conținutul procesului verbal contestat nu lipsesc mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr. 2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv de recurs, cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale, care este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana recurentei care nu a mai fost sancționată contravențional, Tribunalul reține că acesta este întemeiat, sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 25.000 lei fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social concret relativ scăzut al faptei săvârșite de către recurentă, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurenta a fost sancționată contravențional pentru faptul că, la data de 3.06.2011, a efectuat cu autoturismul marca VOLVO, proprietatea societății, cu numărul de înmatriculare_ /_, un transport de mărfuri indivizibile, pe ruta G. -Vama A. cu depășirea masei maxime admise pe axe, respectiv cu depășirea pe axa II, a greutății maxime admise de 11,50 tone, autovehiculul având 12,14 tone, adică cu depășirea masei maxime admise pe axa II cu 0,34 tone, adică 340 kg.
Pe de altă parte, din aceleași înscrisuri depuse în fața instanței de fond, respectiv din cuprinsul facturii nr._/3.06.2011, rezultă faptul că recurenta a achitata la data de 3.06.2011 suma de 385,28 lei cu titlu de contravaloare tarif de despăgubire pentru transportul agabaritic efectuat.
Totodată, intimata nu a făcut dovada că recurenta a mai fost sancționată contravențional anterior.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 25.000 lei fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
În concluzie, pentru aceleași considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este neîntemeiată sub aspectul sancțiunii principale a amenzii aplicate, care va fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este neîntemeiată, instanța de fond făcând o eronată aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va admite recursul declarat de către ., acesta fiind fondat și, în fond, se va admite, în parte, plîngerea formulată de către aceasta împotriva procesului verbal nr._ încheiat la data de 3.06.2011 de CNADNR.SA- Direcția R. de D. și P. Iași, pe care îl va modifica în parte, în sensul că va fi înlocui sancțiunea amenzii de 25.000 lei cu sancțiunea avertismentului, celelalte dispoziții ale procesului verbal fiind menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de .. cu sediul în loc.B., jud.B., împotriva sentinței civile nr.788 din 01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Huși ,pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petenta .. cu sediul în loc.B., jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 3.06.2011 de CNADNR.SA- Direcția R. de D. și P. Iași, pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 25.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2012.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M./31.01.2012
2ex./31.01.2012
J..fond:B. I.
F.P. 25 Ianuarie 2012
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1275/2014. Tribunalul VASLUI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 109/2012.... → |
|---|
