Plângere contravenţională. Decizia nr. 453/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 453/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 453/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 453/R/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecata cererii de recurs formulate de recurent – reclamant P. S., în contradictoriu cu intimat - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva sentinței civile nr. 184/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravenționala P.V. . nr._ din 20.01.2013.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților
Procedura legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care a relevat faptul că recursul este la al 4-lea termen de judecată; I.P.J. V. a depus CD-ul nr._ din 04.12.2014 cu înregistrarea video a abaterii imputată recurentului; nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Tribunalul constată că I.P.J. V. a depus CD-ul nr._ din 04.12.2014 cu înregistrarea video a abaterii și nemaifiind cereri noi de formulat în recurs și acte de depus la dosar, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și lasă cererea de recurs în pronunțare, după care, conform dispozițiilor art. 256 al.1 Cod pr. civ. s-a trecut la deliberare, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 184 din 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P. S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20.01.2013 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V., pe care l-a menținut.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20.01.2013, încheiat de Serviciul Politiei Rutiere Huși din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V., s-a dispus sancționarea petentului cu o amendă contravențională în sumă de 1050 lei, 5 puncte amendă în valoare de 1050 lei și s-a aplicat măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se în fapt că în data de 20.01.2013, în jurul orelor 12,21 petentul a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare_, pe raza loc. Huși cu viteza de 111 km/h, deși viteza maximă pe acel sector de drum era de 50 km/h și nu avea permisul de conducere.
Conform art. 34 al. 1 din OG nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului – verbal de constatare, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, în cuprinsul procesului verbal fiind făcute toate mențiunile prev. de art. 16 din OG nr. 2/2001, precum și indicarea numelui agentului de poliție, calitatea sa și instituția din care face parte.
Potrivit disp. art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, privind circulația rutieră „limita maximă de viteză în localități este de 50 Km/h”, iar contravenția se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. „e” cu amendă contravențională și cu puncte de penalizare.
Conform art. 102 alin. (3), lit. „e” din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația rutieră „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, constituie contravenție și se sancționează atât cu amendă contravențională, cât și cu aplicarea unui număr de puncte de penalizare.
Din fotografiile atașate la dosarul cauzei se observă că petentul circula cu viteza e 111 km/h pe . mun. Huși, fiind vinovat de nerespectarea vitezei legale.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectiv respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vulic v. Suedia).
Examinând probatoriul administrat în raport de dispozițiile legale incidente, instanța a apreciat că petentul nu a făcut dovada contrarie a faptelor reținute în procesul – verbal, iar el a fost de acord cu mențiunile agentului constatator, precizând că nu are obiecții, așa cum de altfel a și menționat la rubrica „obiecțiuni” din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Întrucât procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină atât asupra situației de fapt, cât și a încadrării în drept, până la proba contrară, probă pe care petentul nu a făcut-o, instanța a respins plângerea formulată de petentul P. S. și a dispus menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 20.01.2013, încheiat de Serviciul Politiei Rutiere Huși din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V., ca fiind legal și temeinic.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P. S. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată că prin sentința civilă nr. 184, pronunțată de Judecătoria Huși la data de 6 martie 2014, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de reclamantul P. S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20.01.2013 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V..
La respingerea plângerii contravenționale, prima instanță nu a avut în vedere la soluționarea cauzei că din întreg materialul probator administrat, respectiv din analizarea planșelor foto depuse la dosarul cauzei de agentul constatator, nu rezultă că ar fi circulat cu viteza de 111 km/h prin municipiul Huși pe .> Menționează că dacă se va analiza cu atenție planșele foto depuse la dosarul cauzei, se va observa și constata în același timp că, într-o singură planșă foto se observă că mașina condusă de acesta a circulat cu viteza de 51 km/h deoarece din restul planșelor foto nu rezultă în nici un moment că a circulat cu viteza de 111 km/h.
Planșele foto depuse la dosarul cauzei, arată că nu sunt concludente în vederea stabilirii vitezei cu care circula, întrucât din analiza acestora, nu se poate desprinde ideea că, ar fi săvârșit această contravenție.
Mai mult decât atât, arată că viteza reținuta in sarcina sa este posibil să fie viteza unui alt autoturism care circula in același timp cu acesta, autoturism care să aibă viteza de 111 km/h si care să fie atribuită din greșeală acestuia.
Pentru a nu exista dubii cu privire la săvârșirea de către acesta a contravenției reținute in sarcina sa, a solicitat în fata instanței de control judiciar, emiterea unei adrese către organul constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V., în vederea depunerii la dosarul cauzei a înregistrării video realizată cu aparatul radar la data când a fost sancționat.
Din aceste considerente, solicită admiterea recursului, desființată hotărârea Judecătoriei Huși și rejudecând cauza să se admită plângerea contravențională așa cum a fost formulată.
Nu și-a întemeiat recursul în drept.
În recurs, s-a administrat proba cu noi înscrisuri, respectiv CD-ul nr._ din 04.12.2014 cu înregistrarea video a abaterii.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., nu a depus întâmpinare în termen legal.
La data de 05 decembrie 2014 la solicitarea instanței prin adresa emisă în data de 03.11.2014, intimatul a depus prin serviciul registratură CD-ul nr._ din 04.12.2014 cu înregistrarea video a abaterii.
Analizând recursul formulat de reclamantul P. S. împotriva sentinței civile nr. P. S. împotriva sentinței civile nr.184 din 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, Tribunalul constată că acesta este nefondat, sentința recurată fiind atât legală, dar și temeinică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând, în mod corect, atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că apelantul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de faptele contravenționale reținute în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
În materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art. 249 Cod de procedură civilă.
În considerentele deciziei, se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă).
Tribunalul reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus).
În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă, atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, Tribunalul reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, Tribunalul apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond, precum și din înregistrarea video depusă de către agentul constatator, reiese în mod clar viteza de 111 km/h este viteza autovehiculului condus de apelantul-petent.
P.-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în plus, în cauza de față existând planșe fotografice care permit stabilirea dincolo de orice dubiu a vinovăției apelantului.
Tribunalul constată, de altfel, că apelantul, la momentul depistării și al încheierii actului sancționator, nici nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, arătând că nu are de formulat obiecțiuni, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa, inclusiv al faptului că a condus autovehiculul pe drumurile publice, fără a avea asupra sa permisul de conducere.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
Declarația consemnată reprezintă o mărturisire spontană efectuată, din punct de vedere temporal, cel mai aproape de săvârșirea faptei, ceea ce conduce la concluzia sincerității acesteia.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din împrejurarea că, este nefiresc ca cineva să se acuze în mod fals de săvârșirea unei fapte, suportând astfel, sancțiunea contravențională.
Instanța are în vedere că, orice persoană responsabilă are obligația de a citi ceea ce semnează și de a semna doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze procesul-verbal, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principale și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge ca nefondat apelul declarat de Ș. V. C. împotriva sentinței civile nr. 22 din 8.01.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge recursul declarat de P. S. împotriva sentinței civile nr.184 din 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huși pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. S. împotriva sentinței civile nr.184 din 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 decembrie 2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | Judecător, E.-G. A. |
Grefier, M. M. |
Redactat - C.A.
Tehnoredactat - M.M.
Ex. 2/04.04.2015
Judecătoria Huși - judecător fond: C. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1110/2014. Tribunalul... | Validare poprire. Sentința nr. 1275/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
