Plângere contravenţională. Decizia nr. 1202/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1202/R
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent O. V. și pe intimat I. D. R. CONSTRUCȚII N. E., declarat împotriva sentinței civile nr.1747 din 15.04.2013 a Judecătoriei V., având ca obiect-plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata pârâtă Direcția R. Construcții N.-E. Iași, cj.L. M.- cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul pârât O. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Reprezentantul intimatei având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul, în recurs.
Reprezentantul intimatei având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod corect prima instanță nu a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, având în vedere disp.art.26 al.5 din Legea nr.50/1991.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare și trece la deliberare, când:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1747 din 15.04.2013 Judecătoria V. a dispus admiterea în parte a plângerii contravenționale formulată de petentul O. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Construcții V., cu sediul procesual ales la Direcția R. în Construcții N.-E., cu sediul în Iași, ., J. IAȘI.
A modificat procesul-verbal . nr._/18.01.2013 în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate, de la 2.500 lei la 1.000 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 30.01.2013, petentul O. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean în Construcții V., modificarea procesului-verbal . nr._/18.01.2013 în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment, și în subsidiar, reducerea amenzii contravenționale aplicate la minimul legal – 1000 lei.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că nu contestă săvârșirea contravenției și nu deține o autorizație de construcție pentru lucrările efectuate, însă contestă modalitatea în care a fost reținută fapta, respectiv gravitatea faptei. Petentul a mai arătat că a realizat, după demararea lucrărilor, dar înainte de încheierea procesului-verbal, demersurile inițiale necesare obținerii autorizației de construcție – a depus documentația necesară obținerii certificatului de urbanism – și a luat legătura cu un expert în vederea evaluării și expertizării lucrărilor efectuate. Petentul a subliniat că lucrările efectuate nu afectează sub nici o formă structura de rezistență a clădirii, că sunt incidente disp. art. 11 alin. 1 lit. b și f din Legea 50/1991 – lucrări pentru care nu este necesară autorizație de construcție – astfel că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu încălcarea disp. Legii menționate, precum și că nu toți pereții descoperiți la momentul constatării fuseseră sparți de petent, parte din aceștia erau deja sparți la data achiziționării apartamentului, ceea ce atrage o gravitate mai redusă a faptei săvârșite de petent. Petentul a invocat, de asemenea, că la individualizarea sancțiunii nu s-a ținut cont de împrejurările concrete de săvârșire ale faptei.
În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001 și ale Legii 50/1991.
În susținere, au fost atașate înscrisuri (f.4-5).
Plângerea este scutită de taxă de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, învederând, în esență, că în condițiile legii 50/1991, potrivit art. 26 alin. 6, nu se aplică sancțiunea avertismentului, precum și că sancțiunea a fost corect individualizată, petentul recunoaște fapta iar demersurile efectuate anterior datei controlului dar după data începerii lucrărilor nu echivalează cu . a învederat că excepția de la obligativitatea autorizației de construcție privește numai reparațiile la instalațiile interioare, branșamente și racorduri exterioare și nicidecum schimbarea lor în totalitate, că afirmația petentului referitoare la neafectarea structurii de rezistență a clădirii poate fi verificată numai de către un expert tehnic atestat, că prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect un apartament la care s-au efectuat modificări fără autorizație de construcție și fără intabulare, petentul și-a asumat riscurile tranzacției și culpa proprie nu poate fi reținută ca temei de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment sau diminuare a acesteia.
În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001, Legea 50/1991, C.p.c.
Odată cu întâmpinarea, a fost anexată documentația în baza căreia s-a încheiat procesul-verbal(f.11-22).
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul existent, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.01.2013, în localitatea V., un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Județean în Construcții V. a încheiat procesul-verbal . nr._, aplicând petentului o amendă contravențională în cuantum de 2.500 lei și suspendarea lucrărilor efectuate până la obținerea autorizației de construcție pentru cele efectuate, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 26 alin. 1 lit. a din legea 50/1991. S-a consemnat că, la aceeași dată, petentul, în calitate de proprietar al apartamentului situat în V., ., ., a efectuat lucrări de modernizare și recompartimentare prin spargerea unor pereți, schimbarea tâmplăriei interioare și schimbarea instalațiilor electrice, sanitare și termice interioare fără a deține o autorizație de construire valabilă conform Legii 50/1991.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat fără obiețiuni, fiindu-i comunicat un exemplar.
În termen legal, petentul a formulat plângere contravențională.
Procesul-verbal are la baza o notă de constatare încheiată la data de 16.01.2013 cu participarea petentului, în care sunt menționate lucrările efectuate de petent, la care s-au atașat planșele foto realizate la fața locului și releveul apartamentului avizat de OJCGC V. sub nr. 2430/13.06.2001(f.15-21).
Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a observat că petentul a recunoscut fapta săvârșită însă a criticat actul sancționator sub aspectul gravității faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
În primul rând, în ceea ce privește capătul principal al plângerii, astfel cum a invocat și intimatul prin întâmpinare, Legea 50/1991, prin art. 26 alin. 6, instituie o excepție de la disp. OG 2/2001, care reglementează ca sancțiuni principale amenda contravențională, avertismentul și prestarea unei activități în folosul comunității - art. 5, prevăzând posibilitatea aplicării unui avertisment chiar și când legea specială nu prevede – art. 7 alin. 3. Astfel, art. 26 alin. 6 stabilește că în condițiile Legii 50/1991, nu se aplică sancțiunea avertisment. Prin urmare, nici instanța, în ipoteza constatării unui grad de pericol social mai redus, față de împrejurările săvârșirii faptei, circumstanțele personale ale contravenientului și urmările faptei, dovedite prin probatoriul administrat în cadrul plângerii contravenționale, nu are prerogativa înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu un avertisment. Legiuitorul a înțeles să modifice textul inițial al Legii 50/1991 prin adăugarea alin. 6 al articolului menționat, considerând că orice faptă contravențională din acest domeniu prezintă un grad de pericol social mai ridicat, astfel că aplicarea unui avertisment nu ar fi suficientă. Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată această solicitare.
În al doilea rând, referitor la solicitarea petentului în sensul reducerii amenzii contravenționale de la 2.500 lei, la 1.000 lei – minimul special prevăzut de legea 50/1991 pentru fapta reținută în sarcina sa, instanța a observat că susținerile petentului privind lipsa obligativității autorizației de construcție și culpa proprietarului anterior în ceea ce privește parte din pereții constatați a fi sparți la data controlului sunt neîntemeiate. Petentul a afirmat necesitatea efectuării lucrărilor de schimbare a instalațiilor electrice, sanitare și termice interioare, precum și a tâmplăriei la apartamentul achiziționat, față de starea avansată de uzură a celor preexistente, acest aspect nu a fost contestat. Însă, contrar interpretării sale, dispozțiile Legii 50/1991 stabilesc clar obligația legală a investitorului și executantului de a obține în prealabil o autorizație de construcție pentru executarea ori desființarea unor lucrări din cele enumerate de art. 3 – relevante sunt lucrările indicate la lit. a. Excepțiile prev. de art. 11 lit. b și f nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care petentul a recunoscut aspectele constatate prin procesul-verbal, în sensul că lucrările de modernizare au inclus schimbarea tâmplăriei interioare și schimbarea instalațiilor aferente apartamentului, nu doar reparații ori înlocuiri de tâmplărie în condițiile lit. b. Așadar, petentul era obligat să obțină autorizație de construcție.
Prin înscrisurile depuse la filele 26-106, petentul a probat că la data de 5.02.2013 a obținut certificat de urbanism pentru .(refuncționalizare) apartament, că a depus la I. documentația aferentă lucrărilor, aceasta fiind restituită potrivit adresei nr. 4634/25.02.2013 față de incidența disp. art. 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991- acordul I. este necesar numai pentru lucrări efectuate ulterior emiterii autorizației de construcție, precum și că a intrat în legalitate anterior datei puse în vedere cu ocazia controlului, obținând autorizație de construcție la data de 6.03.2013(data limită:18.03.2013). Raportul de expertiză tehnică inclus în documentație atestă faptul că modificările aduse apartamentului nu afectează structura de rezistență a imobilului.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională - articol care coroborat cu disp. art. 38(3) din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată -, instanța a considerată că sancțiunea amenzii contravenționale de 1.000 lei este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin potrivit Legii 50/1991.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte, disp. art. 5(5) din OG nr.2/2001 – potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite -, ale art.21(3) din același act normativ – potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se țineseama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere, cu luarea în considerare a împrejurărilor săvârșirii faptei – stabilite ca fiind cele reținute de agentul constatator – atitudinea petentului ulterior încheierii procesului-verbal, acesta respectând termenul de intrare în legalitate și dovedind în cursul judecății că a obținut autorizație de construcție aferentă modificărilor efectuate și prin acestea nu a afectat structura de rezistență a imobilului.
În concluzie, instanța a admis în parte plângerea formulată și a modificat procesul-verbal atacat în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate, de la 2.500 lei, la 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul O. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În primul rând, sub aspectul legalității, recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a respins plângerea contravențională, deși în sarcina sa nu poate fi reținută contravenția prev. de 26al.1lit.a) din Legea nr. 50/1991 deoarece pentru efectuarea lucrărilor, constând în reparații și înlocuire tâmplărie interioară și exterioară, respectiv reparații la instalațiile interioare, la branșamente și racordurile exterioare de orice fel, care nu afectează structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al clădirilor, conform prevederilor art. 11al.1lit.b și f) din Legea nr. 50/1991 nu este necesară eliberarea unei autorizații de construire .
În al doilea rând, sub aspectul temeiniciei, recurentul a susținut faptul că, în mod greșit, nu s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, sancțiunea amenzii fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social al faptei, care este redus în condițiile în care lucrările în cauză nu au afectat structura de rezistență a blocului, nefiind modificați pereții de existență, dar și raportat la persoana contravenientului, care nu a mai fost sancționat contravențional, a recunoscut săvârșirea faptei și a efectuat demersuri pentru obținerea autorizației de construire, care i-a fost eliberată pe parcursul procesului.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., tribunalul constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind întemeiată.
- În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv cel potrivit căruia sentința civilă recurată este nelegală motivat de faptul că pentru efectuarea lucrărilor, constând în reparații și înlocuire tâmplărie interioară și exterioară, respectiv reparații la instalațiile interioare, la branșamente și racordurile exterioare de orice fel, care nu afectează structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al clădirilor, conform prevederilor art. 11al.1lit.b și f) din Legea nr. 50/1991 nu era necesară eliberarea unei autorizații de construire, tribunalul reține că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Prin procesul verbal . nr._, s-a aplicat recurentului o amendă contravențională în cuantum de 2.500 lei, redusă de instanța de fond la 1.000 lei, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991, constând în aceea că, în calitate de proprietar al apartamentului situat în V., ., ., . lucrări de modernizare și recompartimentare prin spargerea unor pereți, schimbarea tâmplăriei interioare și schimbarea instalațiilor electrice, sanitare și termice interioare fără a deține o autorizație de construire valabilă conform Legii 50/1991.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 11 lit.b și f) din Legea nr. 50/1991 se pot executa fără autorizație de construire lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, constând în reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situația în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, cu excepția clădirilor declarate monumente istorice, în condițiile legii; reparații la instalațiile interioare, la branșamentele și racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății, montarea sistemelor locale de încălzire și de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum și montarea aparatelor individuale de climatizare și/sau de contorizare a consumurilor de utilități.
Cum în speță recurentul a fost sancționat contravențional și pentru că a efectuat lucrări de modernizare și recompartimentare prin spargerea unor pereți, a a schimbat instalațiile electrice, sanitare și termice interioare(fiindu-i permis, fără autorizație, doar efectuarea de reparații, nu și înlocuirea acestora), instanța reține faptul că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenție prev. de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, asemenea lucrări neputându-se realiza decât în temeiul unei autorizații de construire.
- În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale, care este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana recurentului care e nu a mai fost sancționată contravențional, Tribunalul reține că acesta este neîntemeiat deoarece, înainte de toate, conform prevederilor art. 26al.6 din Legea nr. 50/1991 în cazul contravențiilor prev. de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/199, prin derogare de la prevederile art. 7al.3 din OG nr.2/2001, nu poate fi aplicată sancțiunea contravențională a avertismentului.
Potrivit prevederilor art. 5 din OG nr.2/2001 sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul și amenda contravențională, iar potrivit prevederilor art. 7al.3 din același act normativ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Conform prevederilor art. 26 al.6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții în cazul contravențiilor prevăzute de prezenta lege nu se aplică sancțiunea avertismentului.
Reține tribunalul că din interpretarea prevederilor legale mai sus arătate rezultă faptul că, spre deosebire de regula generală instituită de prevederile art. 7al.3 din OG nr.2/2001, în cazul contravențiilor incriminate de Legea nr. 50/1991 nu se aplică sancțiunea avertismentului.
D. pentru care, relevă tribunalul faptul că, în mod corect, instanța de fond a respins pe acest considerent cererea recurentului de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În atare condiții, instanța de recurs nu va mai analiza condițiile de temeinicie pentru care recurentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentinta atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de O. V. împotriva sentinței civile nr.1747 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de O. V. împotriva sentinței civile nr.1747 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red.L.M.B.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./05.11.2013
Jud.fond: M.-R.R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 169/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1079/2013. Tribunalul... → |
|---|
