Fond funciar. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 721/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 721/A
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
JudecătorA. I. Z.
GrefierA.-R. V.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă R. F. în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE F. F. BUNEȘTI AVEREȘTI și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR V., împotriva sentinței civile nr. 99 pronunțată la data de 05.02.2014 de Judecătoria Huși, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 17 septembrie 2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 99 pronunțată la data de 05.02.2014 de Judecătoria Huși, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 99 din 05.02.2014 Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta R. F. în contradictoriu cu a pârâta C. L. de F. F. Bunești-Averești pentru aplicarea Lg.18/1991 și C. Județeană de F. F. V. pentru aplicarea Lg.18/1991.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta R. F. în calitate de moștenitoare a defunctului său tată R. I.N. a solicitat instanței să dispună radierea mătușii sale D. N. din anexa 3 poziția 779 la hot.100 din 04.09.1991 a Comisiei Județene de fond funciar V. și obligarea acesteia la eliberarea titlului de proprietate direct pe numele său pentru suprafața de 3,34 ha teren. Reclamanta a justificat interesul promovării acțiunii, prin aceea că are emisă adeverința nr.101 din 28.08.1991 a Comisiei Comunale Bunești-Averești pentru suprafața de 3,34 ha conform anexei 3 poziția 1545.
Cu toate acestea, în aceeași anexă apare la nr.779 mătușa sa D. N. pentru R. I.N. cu aceeași suprafață de 3,34 ha., fapt eronat deoarece doar reclamanta era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Din înscrisurile depuse de reclamantă și de C. L. Bunești-Averești, instanța reține că adeverința de care se prevalează reclamanta nu a fost eliberată cu respectarea dispozițiilor legale și nu are corespondent în anexele de validare,astfel că nu este de natură să aibă consecințe juridice.
Hotărârea Comisiei Județene V. poartă data de 04.09.1991, pe când adeverința prezentată de reclamantă este emisă la data de 28.08.1991 pe baza hotărârii nr.101 din 20.08.1991, anterioară celei emise de C. județeană. Mai mult, în adeverința respectivă s-a consemnat poziția nr.1545 din anexa 3 pentru reclamantă, în condițiile în care anexa 3 figurează doar 785 de poziții.
Mergând la cererea formulată de reclamantă (filele 4,5) rezultă că aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aparținând mamei sale M. M. și tatălui său R. I.P. N., fără a preciza suprafețele pentru fiecare, categoriile de folosință și situarea acestora.
Așadar, în mod corect a procedat C. județeană la respingerea cererii sale așa cum rezultă din anexa 3 poziția 660 în care aceasta apare fără a fi evidențiată suprafața solicitată.
În schimb, mătușa sa D. N. a formulat cerere prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate atât de pe urma tatălui său R. I., a fratelui său, și a numitului D. G..
Așa cum a arătat și C. L. Bunești-Averești, eliberarea adeverinței reclamantei trebuia să se facă în baza Hot.101 din 1991 a Comisiei Județene V., însă în aceasta apare validată o altă persoană la poziția 779 din anexa 3, iar la poziția 660 figurează reclamanta fără nici o suprafață, ceea ce dovedește că adeverința nu are suport legal.
Potrivit art.7 din Hotărârea Guvernului nr.750/1991 privind unele măsuri de intensificare a lucrărilor agricole de toamnă și de aplicare a Legii fondului funciar, s-a prevăzut obligația comisiilor comunale, orășenești și municipale de stabilire a dreptului de proprietate de a elibera în termen de 5 zile adeverințele privind stabilirea dreptului de proprietate fiecărei persoane îndreptățite, cu mențiunea că adeverințele se eliberează numai în cazul în care nu se pot elibera titlurile de proprietate. Rezultă că adeverințele de proprietate sunt eliberate legal de comisiile locale (comunale), pe baza hotărârii comisiei județene prin care au fost validate propunerile de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate și constituie dovada dreptului de proprietate, până la eliberarea titlului de proprietate.
Prin urmare, adeverințele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate, până la emiterea cărora au aceeași forță juridică, iar împreună cu procesele-verbale de punere în posesie fac dovada dreptului de proprietate.
Mai trebuie adăugat că în baza adeverințelor de proprietate nu se poate trece la punerea în posesiune a proprietarilor. De altfel, Curtea Supremă de Justiție, în secțiile unite, la pct.2 din Decizia nr.I pronunțată la data de 30.06.1997, a stabilit că adeverința și procesul-verbal de punere în posesiune nu constituie titlu de proprietate.
În temeiul Legii nr.18/1991, procedura reconstituirii dreptului de proprietate se încheie prin eliberarea titlurilor de proprietate și punerea în posesie a proprietarilor.
În cauză nu rezultă că reclamanta ar deține exact suprafața de teren ce i-a fost reconstituită mătușii sale, instanța neavând posibilitatea să verifice acest aspect în lipsa altor probe.
Mai mult, din cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulată de D. N., rezultă că aceasta a solicitat la legea 18, exact aceleași suprafețe de teren ce apar și pe rolul depus de reclamantă pentru tatăl său R. I.N., însă în copia după rol depusă nu apare numele acestuia, iar C. L. a depus o copie dar trunchiată, ceea ce conduce la ideea că acest rol aparține autorului lui R. I.N. și D. N., respectiv R. I.. Din acesta rezultă că la momentul 1956 acesta deținea 2,70 ha teren în . 2,35 ha în alte comune, astfel că nu rezultă clar că acesta deținea pe raza . de 3,34 ha ce i-a fost reconstituită lui D. N..
De altfel, C. L. a solicitat radierea lui D. N. din anexa 3 poziția 662 pentru suprafața de 3,50 ha, solicitare ce a fost respinsă prin Hot. Nr.93 a Comisiei Județene V. la data de 07.02.2012.
Cât privește cererea reclamantei de eliberare a titlului de proprietate direct de către instanță, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată din moment ce atributul Comisiei județene, obligația întocmirii și emiterii titlului de proprietate fiind ulterioară înaintării documentației de către comisia locală, conform art.6 din H.G. nr. 890/2005.
Față de considerentele expuse, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanta R. F. este neîntemeiată și pe cale de consecință a respins-o, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamanta R. F., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Din toate actele dosarului rezultă cu certitudine că singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,34 ha teren de pe urma defunctului R. I. N. este reclamanta, în calitate de fiică și nu D. N., în calitate de soră a defunctului.
În cauză s-au produs dovezi că a sesizat C. L. în condițiile și termenele prevăzute de legea nr. 18/1991, a fost pusă în posesie cu suprafața de 3,34 ha prin individualizarea suprafețelor de teren prin măsurători topografice.
Din procesul-verbal de punere în posesie rezultă faptul reconstituirii, amplasamentului și realizarea practică, deci este în posesia unui titlu juridic privind terenul în litigiu, urmând să-i fie eliberat titlul de proprietate în condițiile legii, în care să fie individualizat concret terenul respectiv (a se vedea procesul-verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 237/13.05.1996 la Primăria comunei Bunești-Averești).
Punerea efectivă în posesie s-a făcut în baza adeverinței de proprietate nr. 101/28.08.1991, din care rezultă că de pe urma defunctului R. I. N. i-a fost reconstituit un drept de proprietate pentru suprafața de 3,34 ha, conform anexei 3, poziția 1545 la Hotărârea nr. 101/1991.
În prezent deține în fapt suprafața de 3,10 ha din total suprafață reconstituită și validată.
Hotărârea instanței de fond de respingere a acțiunii a fost dată cu încălcarea normelor de drept material și anume:
- caracterul imperativ al dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997 de modificare și completare a legii nr. 18/1991, care statuează că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri (D. N. nu era îndreptățită la reconstituirea unui drept de proprietate de pe urma defunctului R. I. N.).
La alineatul 2 al aceluiași text de lege s-a prevăzut că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și alte persoane care justifică un interes legitim.
-art. 15 al. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 prevede că în situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate depun cerere mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali se iau în considerare prin excludere, în ordinea de preferință stabilită în cuprinsul acestui articol și în conformitate cu normele dreptului comun;
-instanța de fond nu a făcut o aplicare corectă a prevederilor dreptului comun referitoare la devoluțiunea succesorală, pe cale de consecință Hotărârea comisiei județene nr. 101/4.09.1991, anexa 3, poziția 779 în care figurează înscriși R. I. N. - autor și D. N. - moștenitor cu suprafața de 3,34 ha, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 13 din legea nr. 18/1991, care fixează ordinea de preferință a succesorilor, precum și cu încălcarea dispozițiilor de drept civil referitoare la devoluțiunea succesorală, deci se impunea admiterea acțiunii și modificarea actului juridic.
Hotărârea instanței de fond nu este motivată suficient și aceasta din cauză că instanța nu a adâncit și extins probele în vederea stabilirii exacte și directe a situației de fapt și a drepturilor părților.
În considerentele hotărârii se precizează că „în cauză nu rezultă că reclamanta ar deține exact suprafața de teren ce i-a fost reconstituită mătușii sale, instanța neavând posibilitatea să verifice acest aspect în lipsa altor probe".
Instanța de fond este în eroare și cu privire la capătul de cerere privind eliberarea titlului de proprietate.
Este evident că a chemat în judecată C. L. și C. Județeană V. de aplicare a legii fondului funciar și în aceste condiții nu instanța elibera acest titlu, ci obliga C. Județeană să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren reconstituită, fiind atributul acestei comisii, conform art. 6 din H.G. 890/2005.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 460, 462, 464, 470-472 C. proc. Cov.
Probe: înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică și martori.
Intimata C. locală Bunești-Averești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului.
Din actele depuse la dosar rezultă clar că în mod eronat este reconstituit dreptul de proprietate după autorul R. I. N. moștenitorului D. N., în calitate de soră, iar cererea reclamantei R. F., fiica acestuia, este respinsă.
Instanța greșit a apreciat că, în cauză, nu rezultă că reclamanta ar deține exact suprafața de teren ce i-a fost reconstituită mătușii sale, din aceasta deducându-se că se poate pune în discuție posibilitatea unei duble reconstituiri după autorul R. I. N., ori ce trebuia să rețină instanța era că defunctul R. I. N. a deținut cu titlu de proprietar suprafața de 3,34 ha, iar această suprafață de teren nu poate fi reconstituită la două categorii de moștenitori.
Situația la această dată se prezintă astfel: în anexa validată de C. județeană de fond funciar V., R. F. este înscrisă, însă fără nicio suprafață de teren, dovadă că cererea depusă are mențiunea refuzat, deci nu se poate lua în considerare adeverința eliberată de primărie în anul 1991 și nici suprafața de teren ce a aparținut fratelui R. I. N., fapt ce obligă la eliberarea titlului de proprietar, ceea ce nu este corect și nici legal.
Dacă instanța analiza corect probele depuse la dosar, constata că s-a strecurat o greșeală la momentul analizării celor două cereri de către Comisiile locale și județene de fond funciar, iar soluția era radierea din anexă a numitei D. N. și înscrierea corectă a numitei R. F..
Apelanta R. F. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata C. locală Bunești-Averești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A arătat apelanta că rezultă din actele dosarului faptul că singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,34 ha teren de pe urma defunctului R. I. N. este R. F., în calitate de fiică și nu D. N., în calitate de soră.
Astfel încât, în mod eronat a fost reconstituit un drept de proprietate numitei D. N. pentru suprafața de 3,34 ha teren înscris în baza hotărârii Comisiei județene nr. 101/04.09.1991, Anexa nr. 3, poziția 779.
Suprafața de 3,34 ha nu a fost niciodată în posesia numitei D. N., din actele depuse la dosar rezultând că punerea în posesie s-a făcut pentru R. F., prin procesul-verbal de punere în posesie înregistrat la Primăria comunei Bunești-Averești, sub nr. 237/13.05.1991, care constituie titlu juridic cu referire la această suprafață de teren, privind categoriile de folosință și amplasamentele.
După punerea efectivă în posesie cu această suprafață de teren, titulara R. F. a făcut și acte de dispoziție, respectiv a încheiat pentru unele suprafețe, contracte de arendare. Astfel, cu . fost încheiat contractul înregistrat sub nr. 3293/07.03.2014 pentru suprafața de 0,80 ha, categoria de folosință arabil, extravilan, . nr. 470, punctul Poiana.
Acest contract de arendare a fost încheiat în baza adeverinței de proprietate nr. 101/28.08.1991 eliberată titularei R. F. și a procesului-verbal de punere în posesie înregistrat la Primăria comunei Bunești-Averești sub nr. 237/13.05.1991.
Pe cale de consecință, Hotărârea comisiei județene nr. 101/04.09.1991, Anexa nr. 3, poziția nr. 779 în care figurează înscriși R. I. N. – autor și D. N. – moștenitor, pentru suprafața de 3,34 ha teren, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor de drept civil referitoare la devoluțiunea succesorală.
Examinând actele și lucrările dosarului cauzei, hotărârea instanței de fond în raport de motivele de apel invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
În anul 1991, după apariția legii nr. 18/1991, apelanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut înainte de colectivizare părinților săi, M. M. și R. I.P. N..
Tot în anul 1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și mătuța apelantei, D. N. atât pentru terenul și bunurile cu care aceasta a intrat în CAP și, de asemenea, terenul ce a aparținut părinților săi și a fratelui său, R. I. N..
În urma formulării acestor cereri s-a emis hotărârea nr. 101/4.09.1991, în anexa căreia s-a menționat D. N. cu suprafața de 3,34 ha teren ca moștenitoare a lui R. I. N. la poziția 779, iar la poziția 660 figurează R. F. în calitate de moștenitoare a lui R. I. P. fără nici o suprafață de teren validată. Însă apelantei i s-a eliberat adeverința nr. 101/28.08.1991 pentru suprafața de 3,34 ha teren în calitate de moștenitoare a defunctului R. I. N.. Chiar dacă această adeverință nu ar fi fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum a reținut instanța de fond, acest aspect nu afectează dreptul apelantei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut tatălui său.
Potrivit dispozițiilor Codului civil din 1864, clasa de moștenitori a descendenților înlătură de la moștenire clasa a II-a de moștenitori a colateralilor privilegiați. În concluzie, apelanta era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut tatălui său, și nu sora defunctului.
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada că deține acest teren în posesie. Nici acest aspect nu afectează dreptul reclamantei asupra terenului în litigiu și putea fi verificat de instanță prin administrarea de probe din oficiu. De asemenea, neindicarea în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a amplasamentului terenului nu atrage respingerea reconstituirii.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că terenul în litigiu ar fi aparținut tatălui lui D. N. și a lui R. I. N., ci lui R. I. N., titlul de proprietate fiind eliberat în baza registrului agricol al acestuia.
Prin hotărârea nr. 93/7.02.2012, C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins cererea formulată de C. locală Bunești-Averești de radiere de la poziția 662 din anexa 3 în care este înscrisă D. N. cu suprafața de 3,50 ha, însă motivat de faptul că doar o instanță de judecată are competență să analizeze cui aparține dreptul și nu motivat de faptul că apelanta nu ar fi îndreptățită la terenul în litigiu.
Față de cele arătate și de dispozițiile art. 480 al. 1 C. proc. civ, instanța va admite apelul, va schimba în tot hotărârea instanței de fond conform dispozitivului prezentei hotărâri.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de R. F. împotriva sentinței civile nr. 99/5.02.2014 a Judecătoriei Huși pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta R. F. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Bunești Averești și C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Dispune modificarea hotărârii nr. 101/4.09.1991 emisă de C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în sensul că în anexa 3 a hotărârii să figureze ca persoană îndreptățită în calitate de moștenitoare a defunctului R. I N. reclamanta R. F. și nu numita D. N. pentru suprafața de 3,34 ha teren.
Obligă C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să elibereze titlu de proprietate pe numele reclamantei R. F. în calitate de moștenitoare a defunctului R. I N. pentru suprafața de 3,34 ha teren.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2014.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. M.D.M.
Tehnored. A.V.
2 ex./03.10.2014
Comunicat 3 ex./03.10.2014
Judecătoria Huși– judecător I. C. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 756/2014. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 357/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
