Contestaţie la executare. Decizia nr. 200/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 200/R/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător M. C.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs declarată de către recurenta - contestatoare S. M. A. în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. B..SA și C. B. SA - S. V., împotriva sentinței civile nr. 3857/02.12.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurenta - contestatoare S. M. A., avocat F. D., ce depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă reprezentanții intimatelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; se solicită judecarea cauzei în lipsă; la data de 08-04-2014 recurenta a depus la dosar prin registratura instanței, răspuns la întâmpinarea formulată de C. B. .
S-au verificat actele și lucrările dosarului după care, la solicitarea instanței avocat F. D.pentru recurenta – contestatoare S. M. A., procedează la complinirea lipsei semnăturii de pe cererea de recurs.
La interpelarea instanței av. F. D. arată că nu mai are cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea motivelor de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 3857/02.12.2013, pronunțată de Judecătoria V..
Av. F. A. pentru recurenta – contestatoare S. M. A., solicită admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței pronunțate de prima instanță .
Ca o chestiune prealabilă, arată că a constatat faptul că, minuta scrisă de judecătorul de la fond nu poartă vreo semnătură ,prin urmare nu se cunoaște dacă a fost întocmită de judecător sau de către o altă persoană, acesta fiind un motiv de nulitate a hotărârii.
Arată că s-a invocat lipsa de folosință a C. B. S. V., de a formula cerere de executare silită în lipsa unui mandat dat de către C. B. – sediu principal, ce deține personalitate juridică.
În considerentele sentinței se reține faptul că, acele reglementări interne ale unei societăți pot ține ca izvor de drept, ori acele reglementări nu sunt opozabile părții având în vedere că reglementările interne nu pot fi opuse unei părți în condițiile în care legea prevede în mod clar și special că, în cadrul executărilor silite persoana care formulează acea cerere trebuie să aibă capacitate de folosință și de exercițiu deplină, și de asemenea în cazul în care sunt reprezentate, trebuie să aibă un mandat special dat de către acea persoană.
Față de toate aceste considerente apreciază că cererea formulată de . - S. V., în lipsa mandatului nu putea fi pusă în executare .
Un alt motiv invocat este cel privitor la faptul că, contestatoarea nu a fost înștiințată de modalitatea desfășurării creditului .
Se reține în sentința pronunțată de Jud. V., la filele 196-197, că s-ar fi comunicat contestatoarei faptul că acel contract ar fi ajuns la scadență, fie că sunt întâmpinate o . dificultăți, ori aceste susțineri nu sunt reale.
Se impune a se reține faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra principiului dublei specializări a ipotecii, aspect invocat de către contestatoare, deși instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor și aspectelor invocate de către părți .
Solicită ca instanța să aibă în vedere și criticile privitoare la clauza abuzivă în condițiile în care o . articole din contract sunt contradictorii .
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința pronunțată de prima instanță a fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință a . - S. V., ca fiind neîntemeiată și respinsă cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinsă în art. 2 din contractul de garanție reală imobiliară, ca fiind neîntemeiată.
S-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, ca fiind neîntemeiată.
A fost respinsă contestația la executare formulată de S. M. A., domiciliată în Negrești, .. 15, jud. V. în contradictoriu cu intimatele C. B. SA-S. V., cu sediul în V., ., nr. 75, jud. V. și C. B. SA cu sediul în sector 3, București, Calea V., nr. 13, ca fiind neîntemeiată.
Analizând excepțiile invocate și fondul cauzei, prin prisma probatoriului administrat instanța a reținut următoarele:
În primul rând, instanța a constatat că, raportat datei la care a fost formulată cererea de executare silită (16.01.2013 – pag. 50), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Vechiului cod de procedură civilă (1865), conform prevederilor art. 3 din Legea 76/2012.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a . – S. V. instanța a reținut următoarele:
S. unei bănci, deși nu are personalitate juridică, acționează în temeiul unui mandat legal care include nu numai acordarea dar și recuperarea creditelor, inclusiv formularea de acțiuni și căi de atac.
OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și Statutul C. B. aprobat prin OMF 425/2008 (pag. 230), precum și Regulamentul de organizare și funcționare al unităților teritoriale ale C. B. SA (pag. 231-234 dosar) reprezintă cadrul juridic de delegare de atribuții în limitele stabilite prin reglementările proprii ale băncii.
Conform prevederilor art. 7, pct. 31 din OUG 99/2009 sucursala reprezintă orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară care efectuează în mod direct toate sau unele din activitățile acesteia.
Ordinul 425/2008, în art. 2, pct. 1 prevede că banca își desfășoară activitatea prin sucursale, agenții, reprezentanți sau alte asemenea sedii secundare fără personalitate juridică în țară și în străinătate.
Conform prevederilor din cap.II, pct. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților teritoriale ale C. B. conducerea sucursalelor este asigurată de director. Acesta reprezintă banca și unitățile pe care le coordonează în relațiile cu terții în limitele competențelor atribuite prin Regulament și au drept de semnătură. În cap. II, pct. 1, secțiunea „ responsabilități”, la lit. c se arată că directorul sucursalei reprezintă banca în relațiile cu terții în plan local, conform competențelor. Prin urmare, chiar dacă cererea de executare silită (pag. 50) nu cuprinde formularea „C. B. SA – prin S. V.”, dreptul acordat persoanelor împuternicite prin reglementările interne proprii face ca cererea să aparțină însăși persoanei juridice.
În consecință, instanța a respins excepția lipsei capacității de folosință a C. B. SA – S. V., ca fiind neîntemeiată.
Dispozițiile din art. 2 din contractul de garanție reală imobiliară nr. 580/3.07.2009 nu sunt abuzive pentru că nu creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Caracterul abuziv se analizează având în vedere mai multe criterii, în funcție de împrejurările fiecărei spețe ( Hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza 137/2008).
În cauză, banca era îndreptățită să-și ia garanții în ceea ce privește restituirea integrală a creditului acordat. Mențiunea din art. 2 din contractul de garanție reală imobiliară nr. 580/3.07.2009 precum că „ipoteca constituită prin prezentul contract garantează plata și îndeplinirea în întregime a obligațiilor în baza contractului de credit nr. 44/22.06.2006, cu modificările ulterioare prin acte adiționale, până la concurența sumei principale împrumutate de 750.000 lei plus dobânzile, dobânzile majorate, costurile și spezele bancare” nu este una abuzivă.
Față de acest ansamblu de circumstanțe s-a apreciat că nu s-a creat vreun dezechilibru între bancă, pe de o parte și garanții ipotecari, pe de altă parte.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei din art. 2 din contractul 580/2009.
S-a reținut că sunt total neîntemeiate susținerile contestatoarei referitoare la faptul că potrivit art. 1 din contractul 580/2009 ipoteca s-a constituit doar pentru suma de 150.000 lei. În art. 1 din contractul de garanție reală imobiliară se arată foarte clar că este vorba de un plafon de 750.000 lei, plus dobânzile, dobânzile majorate, costurile și spezele aferente.
A rezultat fără echivoc atât din art. 1 cât și din art. 2 din contractul de garanție reală imobiliară nr. 580/3.07.2009 că S. A. a garantat cu imobilul teren plata întregii sume împrumutate de . și anume 750.ooo lei. Este de remarcat faptul că contractul de garanție reală imobiliară 580/2009 este doar un accesoriu al contractului de credit 44/2006 (așa cum a fost modificat prin acte adiționale). Valoarea contractului 44/2006 este de 750.000 lei.
Banca a suplimentat în mod repetat linia de credit acordată clientului ., având în vedere suma inițială de 300.000 lei, ajungând în final până la 750.000 lei. Au fost constituite garanții, inclusiv ipoteca constituită de S. M. A., toate aceste garanții privind plafonul de credit în sumă de 750.000 lei. Este motivul pentru care creanța solicitată de bancă (de 1.107.931,63 lei) poate depăși suma de 150.000 lei. Din moment ce întreg creditul de 750.000 lei a devenit scadent anticipat, creanța solicitată în sumă de 1.147.931,26 lei are caracter cert.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită imobiliară a reținut că această excepție este neîntemeiată. Dreptul creditoarei de a cerere executarea silită s-a născut la data de 28.XII.2012 când creditul pentru care S. A. M. a garantat a fost declarat exigibil anticipat. La data de 16.01.2013 creditoarea a declanșat procedura executării silite, deci, în termenul de trei ani de prescripție și nu peste acest termen. În consecință, instanța a respins excepția prescripției ca fiind neîntemeiată.
S-a reținut că nu sunt întemeiate susținerile contestatoarei referitoare la faptul că nu i s-a adus la cunoștință că debitoarea . restanțe. Conform înscrisului aflat la pag. 198 dosar contestatoarea a fost înștiințată de creditoare că există restanțe la credit.
S-a apreciat că nu sunt întemeiate susținerile contestatoarei conform cu care executorul judecătoresc ar fi extins garanția reală imobiliară la o garanție personală. Din niciunul dintre actele de executare emise nu rezultă împrejurarea că executorul judecătoresc ar fi executat silit vreun un alt bun al contestatoarei în afară, bineînțeles, de terenul ce a făcut obiectul contractului de garanție reală imobiliară 580/2009.
Având în vedere toate considerentele expuse instanța a respins contestația la executare formulată ca fiind neîntemeiată. Instanța a respins, de asemenea, excepțiile invocate de contestatoare precum și cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinsă în art. 2 din contractul de garanție imobiliară nr. 580/2009.
Contestatoarea S. A. M. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3857/2013 de pe rolul Judecătoriei V., sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În fapt, prin contestația formulată s-a solicitat instanței să dispună anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 297/2013 în temeiul contractului de credit nr. 44/12.06.2006 încheiat între intimată și . și a contractului de garanție reală imobiliară nr. 580/03.07.2009 încheiat între intimată și S. M. A., iar în susținerea acțiunii s-a invocat:
excepția lipsei capacității de folosința a . - S. V., respectiv excepția lipsei calității de reprezentant al . S. V. în a formula cerere de executare silită în numele persoanei juridice C. B. SA identificată prin CUI RO_, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ ; excepția nulității clauzei abuzive; excepția privind prescripția dreptului la acțiune cat si prescripția dreptului de a mai cere executarea silita și principiul dublei specializări a ipotecii.
1. Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a C. B. SA S. V. apreciază că în mod eronat a fost respinsă de instanța de judecată, prin interpretarea greșită a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a prevederilor legale privind competențele sucursalei. Astfel, după cum se poate observa, înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada existenței unei decizii sau a unui mandat din partea C. B. SA pentru C. B. S. V., astfel încât nu se poate considera că această sucursală, fără personalitate juridică, putea reprezenta unitatea bancară. Este adevărat că sucursala este o unitate prin care banca își desfășoară activitatea la nivel local însă, reprezentarea nu se poate face cu titlu generic ci este necesară emiterea unei decizii sau a unui mandat special. In acest sens a arătat că pentru semnarea contractului de credit au existat acte care să permită reprezentarea unității bancare. În acest sens se poate observa încheierea de autentificare a contractului de credit în care se arată „Toniță A. (...) în calitate de reprezentant al C. B. SA (...) împuternicit în baza Procurii autentificate sub nr. 686/1 1 august 2008 de notarul (...) ".
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 republicată, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, iar potrivit art. 41 alin. 2 Cod Procedură Civilă, societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Astfel, rezultă că sucursala nu poate avea calitate procesuală, această calitate revenind doar societății - mamă. cu excepția cazului în care societatea - mamă a acordat un mandat în acest sens, pentru reprezentarea sa în cadrul unui litigiu.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă existența unui mandat sau a unei decizii în baza căreia S., fără personalitate juridică, să poată formula cerere de executare silită. In cuprinsul Regulamentului de organizare și funcționare al unităților teritoriale ale . invocat și în motivarea soluției) . Cap. II la secțiunea privind responsabilitățile în cadrul unităților teritoriale se arată că „Directorul sucursalei/ directorul adjunct are în principal următoarele responsabilități corespunzătoare serviciilor/activităților pe care le coordonează, în conformitate cu Decizia Conducerii Băncii (s.n.)", însă, după cum se poate observa, o asemenea decizie nu există la dosarul cauzei.
2. Referitor la excepția prescripției, solicită a se observa că în mod nejustificat instanța de judecată a dispus respingerea acesteia, raportat la faptul că la dosarul cauzei nu există o dovadă a faptului că unitatea bancară i-ar fi comunicat vreodată notificarea prin care se pretinde că s-a adus la cunoștința existența restanțelor la plată. Înscrisul arătat de instanță, nu face dovada comunicării a notificării și niciun alt înscris la dosarul cauzei nu arată că înscrisurile au fost comunicate efectiv, nu există nicio confirmare de primire și nicio altă recipisă care să arate că s-ar fi trimis într-adevăr acea notificare. Astfel, la filele 196-197 din dosarul de executare se regăsesc un borderou, în cuprinsul căruia nu îi apare numele și nici adresa, o adresă către . și dovada de primire a notificării tot de către ., dar nu se face dovada comunicării și receptării de către subsemnata a vreunei astfel de notificări din partea unității bancare.
Contractul de garanție reala imobiliara a fost semnat de parte la data de 03.07.2009, iar somația de plata a fost emisa de executorul judecătoresc la data de 09.05.2013 si primita de aceasta la data de 14.05.2013.
Raportat la aceste aspecte apreciază că nu s-a realizat niciun act de natură a întrerupe prescripția dreptului de a cere executarea silită a părții.
3. Referitor la principiul dublei specializări a ipotecii invocat de parte, reiterat atât în răspunsul la întâmpinare cât și în concluziile scrise, arată că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestui aspect și nici nu este menționat în cuprinsul considerentelor hotărârii. Arată că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor și aspectelor invocate de părți, ori în cauza de față instanța nu s-a pronunțat cu privire la nerespectarea principiului dublei specializări a ipotecii, aspect esențial pentru justa soluționare a cauzei.
Raportat la dispozițiile art. 1774, 1776 si 1790 creditorul unui debitor ipotecar poate urmări bunul ipotecat în mâinile oricui s-ar afla, din interpretarea acestor dispoziții legale reieșind faptul ca in cazul unei garanții reale creditorul nu poate solicita executarea garantului ipotecar decât exclusiv pentru suma garantata de acesta si poate urmări doar bunurile garantate în limita valorii acestora.
Instanța s-a rezumat doar la a arăta că nu rezultă din dosar că s-ar fi executat vreun alt bun în afară de terenul ipotecat. Ori, contestația formulată nu se rezumă doar la actele întocmite de executor până la momentul introducerii acesteia. Din moment ce se solicită, prin actele de executare plata unei sume care excede ipoteca rezultă că subsemnata am invocat tocmai nerespectarea principiului dublei specializa asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Astfel cuantumul pretins al creanței este de 1.147.931, 63 lei, în condițiile în care în contractul semnat de parte se arată în mod clar faptul că a garantat prin ipoteca doar cu bunul identificat în cuprinsul contractului de garanție reală imobiliară nr. 580/03.07.2009, pentru suma de 150.000 lei, solicitarea unei sume mai mari presupunând tocmai nesocotirea calității subsemnatei de garant ipotecar și a diferenței dintre ipotecă și fidejusiune.
Apreciază că instanța a interpretat în mod greșit conținutul art. 1 din contractul de garanție reală imobiliară întrucât din cuprinsul acestuia nu rezultă faptul că prin contract m-am obligat la garantarea sumei de 750.000 lei, ci doar pentru suma de 150.000 lei. In acest sens citez: „Garanta consimte, în mod necondiționat și irevocabil la constituirea și intabularea ipotecii în favoarea Băncii pentru valoarea de 150.000 lei (...)"". Suma de 750.000 lei la care face referire instanța nu este suma pe care o garantez ci suma la care se ajunge prin suplimentarea creditului de 600.000 lei cu 150.000 lei (doar pentru această sumă am înțeles să garantez). Acest lucru reiese și din descrierea detaliată a terenurilor și indicarea valorii lor care este inferioară sumei de 750.000 lei. Instanța de judecată a interpretat în mod eronat și nejustificat contractul întrucât nu se specifică în cuprinsul acestuia faptul că m-aș fi obligat să garantez pentru suma de 750.000 lei.
4. Referitor la clauza abuzivă, arată că cele două articole 1 și 2 din contract sunt în vădită contradicție și nu respectă dispozițiile Codului civil referitoare la ipotecă și răspunderea în cazul instituirii unei ipoteci. Astfel, așa cum este prevăzut în cuprinsul art. 1 din contract, ipoteca se constituie pentru suma de 150.000 lei si privesc imobilele proprietatea părții așa cum sunt acestea descrise la punct 1.1 si punct 1. II din contract. In schimb, art. 2 din contractul de ipoteca, contravine atât dispozițiilor art. 1 din Contractul de ipoteca unde se arata in mod determinant suma pentru care s-a constituit ipoteca, respectiv suma de 150.000 lei, cât și dispozițiilor legale care reglementează ipoteca.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursul formulat ,modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate prin cererea introductivă și admiterea contestației.
În drept art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă.
Intimata C. B. SA a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de către S. A. M., prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civila nr. 3857/02.12,2013 Judecătoria V., în mod legal si temeinic a respins toate excepțiile invocate precum si capetele de cerere .
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosința a C. B. SA S. V. arată că sucursala este o unitate prin care banca își desfășoară activitatea la nivel local însa, reprezentarea nu se poate face cu titlu generic ci este necesara emiterea unei decizii sau a unui mandat special. In acest sens a arătat ca pentru semnarea contractului de credit au existat acte care sa permită reprezentarea unității bancare, în acest sens se poate observa încheierea de autentificare a contractului de credit .
Recurenta se afla într-o grava eroare cu privire la înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezulta ca sucursala unei banei, deși nu are personalitate juridica acționează in temeiul unui mandat legal care include nu numai formularea de acțiuni si cai de atac; de altfel recurenta pentru a demonstra ca sucursala băncii nu a avut mandat sa poate formula cerere de executare silita invoca, fără vreo relevanță .
Exista o diferența specifica între "mandate" așa cum a arătat, în cadrul C. B. SA, funcționează un sistem de reprezentare a persoanei juridice de către salariați împuterniciți prin reglementari proprii si mandatul special solicitat care este dat numai pentru îndeplinirea unui act juridic anume( procură specială în cazul autentificării unui contract de ipoteca).
Această reprezentare a persoanei juridice, conform reglementarilor interne proprii, prin persoane împuternicite de către persoana juridica și care își desfășoară activitatea . personalitate juridică nu poate conduce la ideea că actele întreprinse de ei nu sunt opozabile persoanei juridice, nu produc efecte față de persoana juridica si, in cazul de față nu sunt făcute de însăși persoana juridică.
Astfel, art.7 pct. 31 din OUG 99/2009 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului prevede ca sucursala, reprezintă "orice unitate operaționala dependenta din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiara care efectuează in mod direct toate sau unele din activitățile acesteia. "
Potrivit art.2 pct. 1 din Ordinul 425/2008 privind aprobarea Statutului C. B. SA "Banca isi desfășoară activitatea prin sucursale, agenții, reprezentante sau prin asemenea sedii secundare fără personalitate juridica in tara si in străinătate. Banca poate infiinta ori desfiinta astfel de secții secundare, potrivit legii. "
Rezulta ca prin reglementările legale aplicabile organizării si funcționarii societăților bancare (inclusiv C. B. SA) s-a stabilit cadrul juridic de delegare de atribuții in favoarea sucursalelor sub forma unui mandat, ale cărui limite se regăsesc in regulamentele si reglementările proprii de funcționare ale fiecărei banei.
S. unei banei, deși nu are personalitate juridica, acționează in temeiul unui mandat legal, care include nu numai acordarea, dar si recuperarea creditelor, inclusiv formularea de acțiuni si cai de atac.
Așadar, in mod corect retine instanța de fond, chiar daca cererea de executare nu contine C. B. SA prin S. V. dreptul acordat persoanelor împuternicite prin reglementările interne proprii face ca cererea sa aparțină persoanei juridice.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a mai cere executarea silita, menționează recurenta ca, contractul de garanție reala imobiliara a fost semnat de subsemnata la data de 03 07.2009 iar somația de piața a fost emisa de executorul judecătoresc la data de 09.05.2013 si primita la data de 14.05.2013.Cu privire la prescripția dreptului de a mai cere executarea silita, arată ca întrucât a trecut o perioada mai lunga de 3 ani de la încheierea contractului, obligația este una imperfecta iar creditorul nu mai poate obține concursul organelor abilitate in vederea recuperării creanțelor.
Asa cum s-a arătat prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, in prezenta acțiune, reclamanta se afla . de drept întrucât nu poate invoca prevederile Noului Cod de Procedura Civila, întrucât in cazul acestei executări silite, se aplica prevederile vechiului cod de procedura civila.
Nu are nicio relevanta cand a fost semnat de către contestatoare contractul de ipoteca si cand a fost emisa somația de către executorul judecatoresc, intrucat data de la care incepe sa curgă prescripția dreptului de a mai cere executarea silita este de cand se naște dreptul de a cere executarea silita, de altfel Judecătoria V. a reținut, in baza materialului probator ca aceasta excepție este neîntemeiata.
Cu privire la „constatarea clauzei abuzive la art. 2 din contractul de ipoteca”instanța de fond retine fata de acest aspect, in mod corect, ca dispozițiile acestui articol din contractul de garanție reala imobiliara nr. 580/03.07.2009 nu sunt abuzive pentru ca nu creeaza in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si interesele pârtilor, banca fiind indreptatita sa-si ia garanții in ceea ce privește restituirea integrala a creditului acordat.
Astfel, ipoteca consimțita de garantata ipotecara S. M. A. garantează plata si îndeplinirea in întregime a obligatiilor in baza Contractului de Credit nr. 44 din 12.06.2006, cu modificările ulterioare prin actele adiționale nr. 1/15.06.2006, actul adițional nr. 2/16.10.2006, actul adițional nr. 3/ 15.06.2007, actul adițional nr. 4/ 20.06.2007, actul aditional nr. 5/13.06.2008, actul adițional nr. 6/ 04.05.2009, actul adițional nr. 7/02.07.2009- Contractul de credit pana la concurenta sumei principale impumutate de 750,000lei, plus dobânzile, dobânzile majorate, costurile si spezele bancare aferente precum si a oricăror alte sume datorate Băncii in baza contractului de credit nr. 44/12.06.2006, încheiat de Banca cu debitoarea ."
Contractele semnate reprezintă manifestarea de voința cu intenția de a produce efecte juridice ; ele sunt înscrisurile constatatoare ale manifestării de voința. Manifestarea de voința, exprimata prin semnarea contractelor (de credit si de ipoteca), reprezintă consimțământul exprimat de semnatar cu privire la conținutul actului.
Referitor la susținerea ca potrivit art. 1 din contractul de garanție reala imobiliara, ipoteca s-a constituit doar pentru garantarea sumei de 150.000 lei nu este argumentata in vreun fel, intrucat asa cum rezulta din contractul de credit si actele adiționale aferente, Banca a suplimentat in mod repetat linia de credit acordata clientului ., având in vedere suma initiala acordata de 300.000 Lei, ajungând pana la suma de 750.000 Lei, in acest sens constituindu-se garanții, inclusiv ipoteca constituita de garanta ipotecara S. M., insa pentru garantarea întregului plafon de credit în sumă de 750.000 lei.
De altfel, consideră că invocarea unei clauze abuzive în contextul semnării contractului, este doar un mod de a tergiversa procedura de executare silita a bunului imobil aparținând contestatoarei ținând cont de principiul conform căruia, consimțământul rămâne criteriul contractului.
Cu privire la principiului „dublei specializări a ipotecii „ arătă că ipoteca este supusă principiului specializării, care privește determinarea imobilului asupra căruia este constituită și a creanței garantate prin ipotecă. Acest principiu, consacrat prin art. 1774 și 1776 C. civ., are rolul de a oferi terțelor persoane posibilitatea de a-și da seama dacă valoarea imobilului este sau nu acoperită prin ipotecile care le grevează, or in contractul de ipoteca încheiat rezulta ca dispozițiile acestor articole au fost respectate în sensul că în actul de constituire se specifice natura și situația bunului ipotecat precum si a sumei.
Având in vedere cele precizate, solicită să se respingă recursul declarat de către S. A. M., ca nefondat, să se mențină sentința civila atacata nr. 3857/02.12.2013 pronunțata de către Judecătoria V., în sensul respingerii excepției lipsei capacității de folosința a C. B. SĂ -S. V. ca neîntemeiata, respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silite, respingerea cererii privind constatarea caracterului abuziv cuprins in art. 2 din contractul de garanție reala imobiliara precum si a respingerii contestației la executare ca fiind neîntemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea recurata,prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Tribunalul constată că este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.5 Cd.pr.civ. în sensul că instanța de fond a încălcat formele de procedură prev. sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 Cd.pr.civ.
Tribunalul constată că au fost nesocotite norme procedurale imperative care conduc la nulitatea hotărârii.
Într-adevăr Tribunalul constată că minuta întocmită după deliberare nu a fost semnată de judecătorul care a judecat cauza.
Minuta se semnează de către toți membrii completului, sub sancțiunea nulității.
Prin semnare se confirmă existența hotărârii, autenticitatea ei, corecta alcătuirea completului de judecată care a pronunțat soluția, adoptarea hotărârii cu votul unanimității sau al majorității, respectarea principiului continuității.
Este fără putință de îndoială faptul că recurenta a fost prejudiciată prin hotărârea instanței de fond.
Față de ce arătate, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.5 din Cd.pr.civ., Tribunalul va admite recursul formulat de către S. M. împotriva sent. civ. nr._ a Judecătoriei V., pe care o va casa în întregime.
În baza art.312 pct.5 Cd.pr.civ., Tribunalul va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria V..
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte aspecte invocate în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de S. A. M. împotriva sentinței civile nr. 3857/2013 a Judecătoriei V. pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria V. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 aprilie 2014.
Președinte, A. A. | Judecător, M. C. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. A.A./28-04-2014
Tehndact. gr. A.Ci./06-05-2014
2 ex.
Judecător fond: C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 201/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
