Contestaţie la executare. Decizia nr. 201/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 201/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 201/R/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător M. C.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul –contestator I. C. D. în contradictoriu cu intimata – creditoare R. B. S.A., intimatul – debitor A. L. și intimat – terț poprit S.R.I.- U. M. NR.0472 - BUCUREȘTI, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 3989 din 2013 a Judecătoriei V., având ca obiect - contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, iar pentru intimata creditoare R. B. S.A răspunde consilier juridic I. – A. B., ce depune la dosar delegație .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului respectiv faptul că acesta se află la primul termen de judecată ; recursul este declarat și motivat în termen procedural ; nu se solicită ca judecata să se facă în lipsă ; la data de 02-04-2014 s-a depus la dosar întâmpinare de către R. B. S.A, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru .
S-au verificat actele de la dosar după care, recurentul depune la dosar chitanța nr._/14-04-2014 în cuantum de 97 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța constată complinit timbrajul datorat pentru cererea de recurs.
La interpelarea instanței părțile prezente arată că nu au cereri noi de formulat și nici probe de propus, sens în care acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul – contestator solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul solicitat. Apreciază că hotărârea de fond cuprind emotive ce sunt străine de pricina dedusă judecății, astfel că instanța de fond a reținut că obiectul respectivei contestații îl reprezintă titlul executoriu cu privire la executarea începută în anul 2005, pe când era vorba despre un alt dosar de executare, respectiv dosarul nr. 1/2012 în care executorul judecătoresc a început o nouă executare, iar instanța de fond a apreciat că este vorba despre o continuare a executării începută într-un dosar din 2005, ori întocmirea unui proces – verbal cu privire la cheltuielile de executare în dosarul nr. 1/2012, nu poate viza cheltuielile cu privire la o executare întocmită în anul 2005, ori executorul avea la îndemână operațiunea de validare a popririi în condițiile în care terțul poprit nu-și îndeplinea obligația de reținere, respectiv a vira în contul executorului suma de bani cuvenită.
Hotărârea de fond nu face referire la titlul executoriu din dosarul nr. 1/2012, necunoscându-se dacă cererea aferentă anului 2012 a fost însoțită de un titlu executoriu și ce reprezenta acel titlu, în condițiile în care executarea din anul 2005 fusese în întregime îndeplinită. În 2012, după prescrierea dreptului de a cere executarea silită creditoarea a înaintat către același executor o nouă cerere de executare silită .Totodată instanța de fond nu s-a pronunțat asupra anularea procesului – verbal din 2012, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare .
Concluzionând, se solicită admiterea recursului și casarea sentinței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru creditoarea R. B. S.A pune concluzii de respingere a recursului declarat împotriva sentinței instanței de fond, solicitând a fi avute în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că este vorba despre o continuare a executării începute în anul 2005 și că nu este vorba despre o nouă executare silită, că la momentul la care executorii bancari s-au transformat în executori judecătorești banca a predat dosarul la executorul judecătoresc care a procedat la emiterea unei noi cereri de înființare poprire, este evident că pentru orice act de executare se efectuează că către executor cheltuieli, ce au fost cuprinse în p/v privind cheltuielile de executare .
Pentru aceste considerente se apreciază că sentința instanței de fond este temeinică și legală, pe cale de consecință se solicită respingerea recursului. Fără ch. de judecată.
În replică recurentul arată că, dacă era vorba despre o continuare a executării nu trebuiau să fie percepute noi cheltuieli cu privire la executare, fiind vorba despre o continuitate, în același dosar. Totodată executorul judecătoresc a întocmit un proces - verbal cu privire la cheltuieli de executare pentru care și-a încasat un onorariu nejustificat, fiind vorba despre un nou dosar de executare, nr. 1/2012.
În contrareplică, consilier juridic B. arată că nu are relevanță numărul dosarului de executare, fiind vorba despre o continuare a executării silite ce a fost începută anterior .
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința cu nr. 3989 pronunțată de prima instanță la data de 16.12.2013 s-a respins contestația la executare formulată de I. C. D., domiciliat în V., ., scara A, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata-creditoare R. B. SA, cu sediul în București, sector 1, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, Nr. 246 C, intimatul-debitor A. L., domiciliat în V., . 111, scara C, . și terțul poprit S. – U. M. nr. 0472 – București, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod de procedură civilă (1865) având în vedere că executarea silită a început în anul 2005.
În fapt, la data de 30.04.2004 între R. B. SA Și A. L. a fost încheiat contractul de credit RF_ pentru suma de 5000 euro, pe o perioadă de 60 luni. Creditul a fost garantat de către I. C. D..
Debitorul A. L. nu a achitat ratele la scadență astfel că banca a declarat scadent anticipat creditul, conform art. 10, lit. c și art. 9 lit. a din contract.
Prin cererea nr. 9007 din 31.06.2005 creditoarea a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului și garantului, acesta din urmă obligându-se în solidar și indivizibil cu împrumutatul.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria V. în dosarul 6107/2005, la data de 5.X.2005, a fost încuviințată executarea silită împotriva lui I. C. D..
Executorul bancar G. N. a somat pe garant să plătească suma de 19.350 lei, reprezentând credit și dobânzi, la care se adaugă dobânzi, comisioane, speze până la achitarea integrală a debitului. Întrucât suma nu a fost achitată s-a înființat poprire pe sumele de bani pe care I. C. D. le încasa de la terțul poprit UM 0834 V.. Urmare înființării popririi s-au virat sume de bani către bancă, reprezentând 1/3 din salariul contestatorului.
Dosarul de executare nr. 77/2005 a fost preluat de executorul bancar C. I. care, în temeiul prevederilor art. 1 din Legea 287/2011 a devenit executor judecătoresc. Banca a solicitat executorului judecătoresc C. I. continuarea executării silite a garantului și debitorului, în acest sens formându-se dosarul de executare nr. 1/2012 al B. C. I.. Executorul judecătoresc a solicitat terțului poprit continuarea executării prin poprire a 1/3 din veniturile garantului I. C. D..
Conform adresei nr. 5258/15.XI.2013 (pag. 184), în perioada 30.05.2004 – 30.X.2004 plățile efectuate au fost de 322 euro pentru credit și 196 euro pentru dobândă. În perioada 21.03.2006 – 24.X.2013 plățile efectuate au fost de 3431 euro pentru credit și 6438,50 euro pentru dobândă. Conform adresei soldul la data de 14.XI.2013 este în sumă de 1248,31 euro, compus din: capital restant - 1236,05 euro și 12,26 euro dobândă.
Instanța a reținut că titlul executoriu este lămurit în ceea ce privește înțelesul și întinderea sa, aceasta deoarece prin art. 4.5 din contractul de credit părțile au convenit ca pentru sumele restante datorate rezultate din contract, împrumutatul să plătească o rată a dobânzii majorată cu 7,5 puncte procentuale față de dobânda curentă menționată la art. 4.1.
Prin urmare, chiar dacă la momentul demarării executării silite debitul era de doar_ lei, la această sumă s-a adăugat pe parcursul executării silite dobânda calculată conform prevederilor art. 4.5 din contract. Imputația plății a fost convenită de părți în art. 5.7 din contract, ordinea fiind stabilită astfel: dobânda penalizatoare, comisioane, dobândă restantă, credit restant, dobânda curentă, credit curent.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cerere executarea silită – instanța a reținut că într-adevăr conform prevederilor art. 405 Cod procedură civilă dreptul de a cerere executarea silită se prescrie în termen de trei ani însă potrivit prevederilor art. 405 ind. 2 Cod procedură civilă „cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare”.
În speță, cursul prescripției a fost întrerupt prin cererea de executare silită din 31.08.2005 cu precizarea că în anul 2012, cu ocazia transferării dosarului de la executorul bancar la cel (devenit) judecătoresc nu a început o nouă executare, ci a fost continuată executarea începută în 2005. În consecință, dreptul creditoarei de a solicita executarea silită nu s-a prescris.
Arată contestatorul în cererea sa faptul că clauza prin care s-a hotărât declararea scadenței anticipate în cazul neplății a trei rate consecutiv a fi abuzivă.
Instanța a constatat că clauza invocată nu are caracter abuziv. Această clauză nu creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Având în vedere considerentele expuse instanța a respins contestația laContestatorul I. C. D. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3989 din 2013 a Judecătoriei V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii și totodată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, deși contestația la executare a fost introdusă după . NCPC, instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de pr. civilă, apreciind că executarea a fost începută în anul 2005.
Prin contestația formulată a solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu în cadrul executării silite începută în anul 2012 în baza procesului – verbal de executare silită și a adresei de înființare a popririi în dosarul nr. 1/2012.
Concluzia instanței că executarea silită prin poprire este o continuare a celei înființate în anul 2005 nu este adevărată. După încetarea popririi inițiale, executorul judecătoresc (fost executor bancar) avea la dispoziție instituția validării popririi,însă acesta nu a înțeles să respecte normele de drept civil și a început o nouă executare silită prin întocmirea procesului –verbal de stabilire a cheltuielilor de executare(~2800 lei) și a unei adrese de înființare a popririi.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că nu s-ar fi împlinit termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită, fără a se vederea că s-a pus în executare în cursul anului 2012 un titlu executoriu investit cu formulă executorie în anul 2005.
Actele de executare întocmite în dosarul nr. 1/2012 atestă că este vorba despre o nouă executare silită și nu o continuare a celei din anul 2005.
Deși a solicitat anularea procesului –verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect și nici cu privire la întoarcerea executării.
Intimata – debitoare R. B. SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că recursul formulat de contestator este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 si 7 C.proc.civ., acesta considerând ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, precum si faptul ca hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material.
În mod greșit recurentul apreciază ca în speța exista motivele de casare invocate, pentru următoarele considerente:
In speța nu a început o noua executare de către executorul judecătoresc, ci, poprirea s-a înființat începând cu luna octombrie 2005 de către executorul bancar, fiind continuata prin executorul judecătoresc si este în ființă si astăzi.
Asa cum însuși contestatorul declara, punerea in executare s-a făcut in anul 2005, ca urmare a neachitarii la scadenta a trei rate consecutive iar prin procesul verbal încheiat in anul 2012 invocat de contestator in acțiune s-a transferat dosarul de executare la executorul judecătoresc si nu s-a dispus, cum in mod greșit retine partea adversa, o noua executare, ci s-a continuat executarea pornita in 2005.
Cursul prescripției a fost întrerupt, asa cum corect a reținut si instanța de fond, in temeiul dispozițiilor art. 405 indice 2 Vechiul Cod de procedura civila, adică ia data depunerii cererii de executare, adică ia data de 31.08.2005. Fiind vorba de o executare prin poprire, s-au încasat prin poprire sume lunar, incepand cu 21.03.2006, astfel cum rezulta din situația plaților depusa la dosar.
Întocmirea procesului verbal de cheltuieli in dosarul de executare nr. 1 /2012 este un act legal întocmit de executorul judecătoresc in cursul executării silite, iar adresa de înființare a popririi emisa de executorul judecătoresc nu echivalează cu o noua executare silita, ci este doar modul in care s-a adus la cunoștința terțului poprit continuarea executării silite începute de executorul bancar, contul in care acesta urmează a efectua plățile din acel moment, precum si actualizarea sumelor ce urmează a fi poprite.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra fiecărui capăt de cerere din contestația recurentului.Astfel, in ceea ce privește anularea procesului verbal de executare contestatorul a solicitat anularea acestuia pentru considerente de nulitate de ordine publica, respectiv prescripția dreptului de a cere executarea, insa instanța s-a pronunțat motivat pe prescripția dreptului creditoarei de a solicita executarea arătând ca acest drept nu este prescris.
Privitor la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, de asemenea consideră că atâta vreme cat instanța a respins contestația la executare în totalitate ca neîntemeiata, nu se impunea precizarea ca nu se dispune întoarcerea executării silite.
Pentru toate aceste considerente se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Tribunalul, apreciază că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art.24 din Noul Cod pr. civilă „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .” (15.02.2013).
Procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi ( art. 25 Noul Cod pr. civilă).
Prin urmare, pentru determinarea legii de procedură aplicabilă unei executări silite, este relevantă data declanșării executării silite și nu data introducerii cererii de contestație la executare. Pentru aceste considerente, primul motiv de recurs nu este întemeiat.
Contrar susținerilor recurentului, sentința atacată este motivată în fapt și în drept, iar soluția de respingere a contestației la executare este legală fiind fundamentată pe probele din dosar care au fost analizate în mod judicios de către prima instanță.
Recurentul, în calitate de garant al împrumutului acordat numitului A. L. prin contractul de credit nr. RF_, a fost executat silit prin poprire începând cu luna octombrie 2005 pentru recuperarea ratelor restante și a dobânzilor eferente declarate exigibile anticipat prin activarea clauzelor de la art. 10 lit. c și art. 9 lit. a din contractul de împrumut.
Executarea silită prin poprire a întrerupt cursul prescripției prevăzută de art. 405(1) din vechiul Cod pr. civilă astfel încât la momentul preluării competenței dosarului de executare de la executorul bancar al intimatei, nu se împlinise prescripția.
Întrucât la data de 09-04-2012 când banca a solicitat continuarea executării silite împotriva debitorului –garant, nu era rambursat întreg împrumutul, compus din debit principal, dobândă, dobândă penalizatoare și comisioane, s-a înștiințat terțul poprit despre continuarea executării silite prin menținerea popririi asupra venitului net lunar încasat de recurent până la 1/3 din acesta.
Instanța de fond a constatat în mod corect că nu sunt inserate în cuprinsul titlului executoriu clauze abuzive astfel cum ele definite în dreptul consumatorului.
Nu sunt motive de nulitate a procesului – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare deoarece executorul judecătoresc care a preluat potrivit legii dosarul de la executorul bancar, avea dreptul la rândul său să perceapă un onorariu pentru activitatea depusă, cheltuieli care sunt potrivit art. 371 ind. 7 (2) Cod pr. civilă în sarcina debitorului urmărit.
Întoarcerea executării silite se poate dispune, la cererea celui interesat, doar când se desființează titlul executoriu, situație care nu este incidentă în speță, astfel încât nu era necesar ca prima instanță să se pronunțe în mod expres prin dispozitivul sentinței asupra acestei cereri, dată fiind soluția pronunțată cu privire la contestația la executare.
În consecință, pentru motivele arătate, tribunalul în baza art. 312 (1) Cod pr. civilă va respinge recursul declarat de I. C. D. împotriva sentinței nr. 3989 din 16.12.2013 a Judecătoriei V. pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I. C. D. împotriva sentinței civile nr. 3989 din 2013 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 aprilie 2014.
Președinte, A. A. | Judecător, M. C. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./23.05.2014
Tehn. gr.A.Ci - 28.05.2014
2 ex./28.05.2014
Judecător fond: C. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 200/2014. Tribunalul VASLUI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
