Plângere contravenţională. Decizia nr. 1072/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1072/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1072/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
Secția Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1072/a/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător L.-M. B.
Grefier M. R.
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul S. Județean de Urgență V. – cu sediul în V. .. nr. 233 în contradictoriu cu intimata Direcția de S. P. V., împotriva sentinței civile nr.189/2015 pronunțată la data de 26.01.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15 septembrie 2015, când a hotărât următoarele
INSTANȚA:
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 189/26.01.2015 Judecătoria V. respins plângerea formulată de S. Județean de Urgență V. în contradictoriu cu Direcția de S. P. V. , ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
În fapt, în urma unui control desfășurat la data de 28.10.2015, intimata Direcția de S. P. V. a sancționat petentul S. Județean de Urgență V. cu amendă contravențională în cuantum de 5000 de lei, conform procesului-verbal de contravenție nr._/10.11.2014. S-a reținut în sarcina petentului o discontinuitate în aprovizionarea secțiilor cu articole sanitare de unică folosință, produse biocide, materiale de igienă primare și de curățenie, faptă prevăzută de art. 30 lit. l din HG 857/_.
În drept, verificând potrivit art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce puteau fi invocate din oficiu.
Astfel, nici unul dintre motivele invocate în plângere nu pot duce la anularea procesului verbal, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele indicate de către contestatoare prin plângerea formulată, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În concluzie, sancțiunea care intervine în cazul nerespectării celorlalte dispoziții prevăzute de O.G. 2/2001 este nulitatea relativă, nulitate care de această dată nu mai este expresă, ci implicită, virtuală. În consecință, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.175 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea interesată va trebui să dovedească toate cele trei condiții ale nulității, respectiv vătămarea, încălcarea formelor procedurale și împrejurarea că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Motivul invocat de petentă cu privire la subfinanțarea unității medicale, nu poate constitui un motiv de nulitate a procesului-verbal. Mai mult, nu se încadrează în nici o cauză exoneratoare de răspundere contravențională, potrivit art. 11 din OG 2/2001, care arată:
(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
(5) Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.
Rezultă că situația de fapt stabilită de intimată, care, de altfel, nu a fost contestată de către petent, a fost în mod corect reținută în cadrul procesului-verbal de contravenție nr._/10.11.2014.
Conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a constatat că amenda a fost aplicată în minimul prevăzut de lege, nefiind exagerat de mare, cum apreciază petentul.
Instanța a considerat că sancțiunea amenzii este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite si circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia, în conformitate cu prev. art. 7 alin. 2 OG 2/2001, și că petentul nu este suficient atenționată asupra consecințelor negative ale încălcării normelor respective prin aplicarea avertismentului.
Proporționalitatea intre fapta comisă si consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului ( hot. Muller c. Franta, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Din procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare rezultă că discontinuitate în aprovizionarea secțiilor cu articole sanitare de unică folosință, produse biocide, materiale de igienă primare și de curățenie a avut consecințe deosebit de grave raportat la activitatea spitalului. Spre exemplu, la Secția U.P.U., Camera resuscitare: „instrumentar cu urme vizibile de sânge imersat doar în apă”, la Camera consultații ginecologice: „nu există un produs biocid pentru dezinfecție rapidă, instrumentarul nu este imersat complet în soluție dezinfectantă, nu se cunoaște timpul de contact, pensa pentru servit este păstrată în - apă sterilă ” ( fila 17 dosar) Consecințele negative ale neaprovizionării cu articole sanitare de unică folosință, produse biocide, materiale de igienă primare și de curățenie au fost constatate la toate secțiile spitalului.
Instanța nu a putut reține apărarea petentului, întrucât în mod cert această situație nu este generată doar de lipsa fondurilor, din moment ce intimata a constata că personalul spitalului nu cunoaște modul de utilizare a substanței dezinfectante. Este adevărat că petentul nu a fost sancționat ca urmare a neinstruirii personalului angajat cu privire la însușirea noțiunilor fundamentale de igienă, însă această împrejurare este strâns legată de deficiența pentru care a fost sancționat și este de natură să contureze atitudinea conducerii unității sanitare față de necesitatea de a aproviziona în mod continuu secțiile spitalului cu materiale de igienă și dezinfecție.
Instanța a apreciat că exonerarea petentului de plata amenzii nu ar duce la îmbunătățirea situației constatate de intimată, ci din contră, ar încuraja factorii responsabili să mențină aceeași situație de fapt. În situația dată, doar sancțiunea amenzii poate produce efectele preventive și punitive urmărite de legiuitor.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și pericolul extrem de grav pe care îl reprezintă fapta contravenientului, cu posibile consecințe de neînlăturat asupra sănătății pacienților. Practic, efectele faptei petentului sunt de natură a pune în pericol viața celor care apelează la serviciile medicale ale unității, prin posibila contaminare a acestora cu infecții nosocomiale.
În considerarea celor expuse, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea petentului..
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel petentul S. Județean De Urgență V., care a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, s-a arătat faptul că sentința este nelegală deoarece nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii sale contravenționale deoarece fapta de a nu a nu avea continuitate în aprovizionarea secțiilor cu articole sanitare de unică folosință, produse biocide, materiale de igienă primare si de curățenie nu se datorează culpei sale, ci faptului că către CJAS V. nu a asigurat o finanțare suficientă unității spitalicești.
S-a arătat faptul că discontinuitatea în aprovizionarea cu materialele mai sus arătate nu se datorează relei credințe a conducerii unității. S. a organizat licitații pentru achiziționarea articolelor sanitare de unica folosința, produse biocide si materiale de igiena primara si de curățenie: s-au încheiat contracte ferme cu furnizorii specializați în livrarea produselor mai-sus menționate.
Comenzile lansate de către unitatea spitalicească în baza contractelor de achiziție nu au fost onorate în totalitate sau la timpul potrivit de către furnizori, din cauza faptului ca unitatea nu a achitat în termenele contractuale contravaloarea facturilor emise. Consecința imediata pentru spital a fost neasigurarea unei continuități in livrarea acestora, înregistrându-se la nivelul secțiilor sincope in aprovizionare.
Motivul neonorării facturilor în termenele stabilite in contractele de achiziții a fost si este următorul insuficienta finanțare de către CJAS V. a spitalului, in ciuda tuturor demersurilor făcute de către noi, concretizate prin adrese, memorii, prin care se solicita majorarea sumelor alocate pentru serviciile medicale spitalicești contractate. In prezent SJU V. înregistrează plați restante în valoare de 8.245.629 lei, din care 1.883.7671ei reprezintă arierate. Aceste sume sunt datorate subfinanțării unității.
În al doilea rând, s-a arătat faptul că sentința atacată este neîntemeiată deoarece sancțiunea aplicată, amenda în cuantum de 5.000 lei este prea mare raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite și la persoana contravenientului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 480 C., instanța constată faptul că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința contestată fiind neîntemeiată.
- În ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv cel privind lipsa vinovăției apelantei, tribunalul reține faptul că aceasta este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie contravenție doar fapta săvârșită cu vinovăție, adică fie cu intenție, fie din culpă.
Fapta este săvârșită cu intenție fie când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei, fie prevede rezultatul faptei sale,și, deși nu-l urmărește, socotește fără temei că el nu se va produce.
Fapta este săvârșită din culpă când făptuitorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia si putea să-l prevadă.
În concret, în speță, unitatea spitalicească a fost sancționată pentru faptul că, la data de 10.11.2014, s-a constatat o discontinuitate în aprovizionarea secțiilor cu articole sanitare de unică folosință, produse biocide, materiale de igienă primare și de curățenie.
Din cuprinsul procesului verbal de control rezultă faptul că la Secția U.P.U., camera resuscitare s-a constatat existența unui „instrumentar cu urme vizibile de sânge imersat doar în apă”, iar la camera de consultații ginecologice s-a constatat că „nu există un produs biocid pentru dezinfecție rapidă, instrumentarul nu este imersat complet în soluție dezinfectantă, nu se cunoaște timpul de contact, pensa pentru servit este păstrată în - apă sterilă ” ( fila 17 dosar).
Prin înscrisurile depuse apelantul a dovedit doar faptul că înregistrează plăți restante către furnizori în valoare de 8.245.629 lei, și că, la data de 24.10.2014, a lansat către un furnizor comenzi prin care solicita livrarea de produce de igienă și curățenie(filele 26 si 27 dosar fond).
Apelanta nu a dovedit însă în prezenta cauză faptul că inexistența în cadrul Spitalului Județean de Urgență V. la data de 10.11.2014, când a fost efectuat controlul, a materialelor de igienă primare și de curățenie se datorează refuzului furnizorilor de a le livra asemenea produse în condițiile existenței unor contracte anterioare și lansării unor comenzi ferme de către unitatea spitalicească pe fondul unor plăți restante.
În atare condiții, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea contravențională.
- În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale, care este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana apelantului, Tribunalul reține că acesta este neîntemeiat, sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 5.000 lei fiind corect individualizată raportat la gradul de pericol social concret faptei săvârșite de către apelant, sancțiunea avertismentului fiind insuficientă pentru îndreptarea acesteia.
În concret, în speță, unitatea spitalicească a fost sancționată pentru faptul că, la data de 10.11.2014, s-a constatat o discontinuitate în aprovizionarea secțiilor cu articole sanitare de unică folosință, produse biocide, materiale de igienă primare și de curățenie.
Din cuprinsul procesului verbal de control rezultă faptul că la Secția U.P.U., camera resuscitare s-a constatat existența unui „instrumentar cu urme vizibile de sânge imersat doar în apă”, iar la camera de consultații ginecologice s-a constatat că „nu există un produs biocid pentru dezinfecție rapidă, instrumentarul nu este imersat complet în soluție dezinfectantă, nu se cunoaște timpul de contact, pensa pentru servit este păstrată în - apă sterilă ” ( fila 17 dosar).
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Totodată, intimata a făcut dovada că apelantul a mai fost anterir sancționat pentru fapte de aceiași natură .
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către apelant are un grad de pericol social ridicat, sancțiunea amenzii fiind corect individualizată raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale apelantului, sancțiunea avertismentului fiind insuficientă pentru îndreptarea sa.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanta constata că sentinta atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 C., se va respinge, ca nefondat apelul declarat de S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ V. împotriva sentinței civile nr. 189 din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ V. împotriva sentinței civile nr. 189 din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 15 septembrie 2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 25 Septembrie 2015;RED...2015
Ex.4 Jud.fond: codină O.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1026/2015. Tribunalul... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
