Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 299/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 299/A/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanții – pârâți I. V. și I. A., domiciliați în ., jud. V., în contradictoriu cu intimata - reclamantă B. T., împotriva sentinței civile nr. 206/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială - reintegrare spatiu ( cauză civilă).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al apelanților, av. B. I., lipsind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen legal; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Av. B. I. D. depune împuternicirea avocațială ./ÎMP nr._/2014 din 09.03.2015 și chitanța nr. 720/09.03.2015, reprezentând 400 lei onorariu avocat.
S-au verificat actele dosarului când instanța dispune rectificarea citativului în sensul completării prenumelui intimatului I. V. cu prenumele C., respectiv că figurează în calitate de intimat numitul I. V. C.. Constată acoperit viciul de procedură cu această parte prin prezența apărătorului ales. Pune în discuție probele propuse prin cererea de apel, în condițiile în care în cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Av. B. I. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar. Precizează că nu formulează alte cereri.
Instanța încuviințează pentru apelanții I. V. C. și I. A. proba cu înscrisurile depuse la dosar. Constată că intimata nu a propus probe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Av. B. I. D., având cuvântul pentru intimați, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 206 din 21.01.2015 pronunțata de Judecătoria Bârlad, pe care o consideră netemeinica si nelegală.
In mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei procesuale pasive a apelantului I. V. C.. Așa cum rezultă din înscrisui și interogatoriul luat reclamantei acesta nu locuiește în imobil de aproximativ 4 ani de zile, iar conform actelor, imobilul este proprietatea lui I. A.. În mod greșit prima instanță a stabilit că are calitate procesuală pasivă în cauză și a dispus reintegrarea reclamantei și în contradictoriu cu acesta.
Chiar intimata recunoaște că el nu mai locuiește în imobil de 4 ani și nu putea să stea în proces în calitate de pârât.
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de ordonanța președințială și a dispus reintegrarea reclamantei in imobilul proprietatea lui I. A.. Aceasta a locuit în imobil pe perioada căsătoriei și o perioadă după divorț. De la momentul divorțului reclamanta a fost notificată că nu mai poate locuit în imobil și că dacă dorește acest lucru trebuie să plătească chirie. Ea nu a plătit chirie și nici nu a părăsit imobilul.
Pe fondul tensiunii care există între cele două părți, ambele au formulat plângeri penale către organele de politie.
Apelantul I. A., urmare a notificărilor trimise, a blocat accesul reclamantei la imobil în noiembrie 2014. de la acel moment și până s-a dispus reintegrarea au trecut 2 luni de zile. În aceste condiții apreciază că nu este îndeplinită
condiția urgenței. În această perioadă reclamanta a locuit la părinții ei. A trecut o perioada destul de lunga pentru a se dispune admiterea cererii pe cale de ordonanța.
Nu este îndeplinită nici condiția apartenenței unui dreptului. Reclamanta nu are nici un drept cu privire la imobil. Nu există nici un înscris care să-i ateste acesteia un drept locativ.
Daca reclamanta are sau nu vreun drept, de proprietate sau creanța, cu privire la acest imobil va stabili instanța care soluția dosarul nr._ .
De asemenea, nu este îndeplinita condiția păgubirii dreptului prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Daca s-ar stabili in favoarea reclamantei, in dosarul de partaj, vreun drept, de proprietate sau creanța, acest drept nu poate fi păgubit daca reclamanta nu locuiește in casa.
Nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune reintegrarea reclamantei pe calea ordonanței președințiale. Solicită admiterea apelului declarat, modificarea sentinței Judecătoriei Bârlad, in sensul respingerii acțiunii. De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod pr. civ. instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care, potrivit disp. art. 395 Cod pr.civ. a trecut la deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 206/21.01.2015 Judecătoria Bârlad a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. V. C..
A admis cererea pentru ordonanță președințială, reintegrare în spațiu, formulată de reclamanta B. T., fostă I. în contradictoriu cu pârâții: I. V. C. și I. A..
A dispus reintegrarea reclamantei, fără somație sau trecerea unui termen, în locuința situată în com. Grivița, .) până la soluționarea definitivă a cererii de partaj bunuri comune ce formează dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul I. V. C. instanța a reținut că acesta a fost căsătorit cu reclamanta și se află în proces cu aceasta pentru partaj bunuri comune, drept de creanță, drept de superficie și în masa de împărțit pretinsă se află și locuința în care se solicită reintegrarea. Până la divorț 22 mai 2014 și ulterior până în 24 noiembrie 2014, reclamanta a locuit în locuința pretins a fi dobândită în timpul căsătoriei amplasată pe terenul aparținând pârâtului I. A..
Potrivit art.36 din Codul de procedură civilă:
”Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”
Aspectul reintegrării privește pe ambii reclamanți câtă vreme acțiunea pe fond ce face obiectul dosarului_ care are ca obiect partaj bunuri comune, constatare drept de superficie, constatare drept de creanță are loc în contradictoriu cu ambii pârâți din cauză și cu privire la un imobil pretins a fi din masa de împărțit. S- a apreciat ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive motiv pentru care a fost respinsă.
În temeiul art.996 din Codul de procedură civilă, pentru ca ordonanța președințială să fie admisibilă instanța trebuie să stabilească că în favoarea reclamantei există o aparență de drept, că se impune ordonarea unei măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări .
Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Cu privire la aparența de drept, din actele depuse de părți în probă s-a reținut că reclamanta a locuit în imobilul în care se solicită reintegrarea pe toată durata căsătoriei și ulterior desfacerii căsătoriei până în data de 24 noiembrie 2014.
Părțile au dosar pe rol pentru partaj bunuri comune, drept de creanță și superficie, nr._, cererea de reintegrare fiind solicitată până la soluționarea definitivă a cererii de partaj bunuri comune. Rezulta că reclamanta avea un drept locativ propriu ce-i permitea acesteia să stea în locuință până la soluționarea pe fond a cauzei, fără a face alte demersuri în acest sens, fără a căuta găzduire pe timp de iarnă. Există o aparență de drept și s-a solicitat o măsură provizorie. Reclamanta nu a mai fost primită locuință din 24 noiembrie 2014 iar accesul a fost interzis de pârâtul I. A., care a schimbat încuietorile. Pârâții au împiedicat-o pe reclamantă să se folosească de bunurile personale și să ia medicația de care avea nevoie rămase în imobil. Pârâții au recurs la o măsură violentă de înlăturare a reclamantei din locuință. Demersurile în justiție pentru evacuare nu au fost finalizate iar plângerile la poliție au fost inițiate de ambele părți din proces. Susținerea pârâților că reclamanta a provocat scandal și s-a comportat șicanator cu pârâții nu a fost probată.
Instanța a apreciat că s-a încălcat dreptul locativ al reclamantei prin alungarea acesteia din imobil și că se impunea reintegrarea acesteia în spațiu, fără somație sau trecerea unui termen până la soluționarea pe fond a situației juridice a imobilului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții I. V. C. si I. A..
In mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei procesuale pasive a pârâtului I. V..
Asa cum rezulta din probele de la dosar, I. V., nu are calitate procesuala pasiva in cauza. Imobilul in care a solicitat este proprietatea tatălui sau, Iordcahe A., conform autorizației de construire depusa la dosarul cauzei și nu mai locuieste in acest imobil de 4 ani de zile, conform raspunului dat de reclamanta la intrebarea nr. 1 din interogatoriu.
Opinia instanței ca reintegrarea privește ambele parti, reclamanta si pe el, este greșita, din moment ce el nu locuiește in acel imobil si nu a solicitat sa fie reintegrat.
Cum nu este nici proprietarul casei de locuit si nici nu locuieste in acest imobil, nu are calitate procesuala.
In mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamantei si a dispus reintegrarea acesteia in imobilul proprietatea lui I. A..
Nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art. 996 si urm C. pr. civ., pentru a putea fi admisa o astfel de cerere.
Nu poate fi primita opinia instanței, care a stabilit faptul ca in favoarea reclamantei ar exista apartenența unui drept locativ. Atat pe perioada căsătorie, cat si dupa divorț, reclamanta a fost tolerata de către I. A. sa locuiască in acest imobil, dreptul locativ, despre care face vorbire instanța, nu exista, din moment ce acesta nu a fost stabilit prin nici un document.
Mai mult, reclamanta a fost notificata ca nu mai poate locui in acest imobil si daca dorește acest lucru trebuie sa plătească chirie. Aceasta nu a plătit chirie si a fost notificata de doua ori, prin executorul judecătoresc, sa părăsească imobilul.
Daca reclamanta are sau nu vreun drept, de proprietate sau creanța, cu privire la acest imobil va stabili instanța care va soluția dosarul nr._ .
Mai mult decât atat, nu este indeplinita condiția pagubirii dreptului prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Daca s-ar stabili in favoarea reclamantei, in dosarul de partaj, vreun drept, de proprietate sau creanța, acest drept nu poate fi păgubit daca reclamanta nu locuiește in casa.
De asemenea, nu este indeplinita nici condiția urgentei. De la data la care reclamanta nu a mai fost primit in imobil, 24.11.2014, si pana la data care a fost admisa cererea, 21.01.2015, a trecut o perioada de 2 luni de zile, timp in care reclamanta a locuit la mama sa, perioada destul de lunga pentru a se dispune admiterea cererii pe cale de ordonanța.
In acesta perioada, dupa luni de zile, reclamanta nu a făcut dovada ca ar fi suferit vreun prejudiciu sau ca drepturile acesteia i-ar fi păgubite.
Reclamanta a fost notificata pentru a se prezenta la imobil in data de 03.12.2014 in vederea ridicării bunurilor personale, dovada exista la dosar, insa aceasta nu s-a prezent. Lipsa reclamantei de la imobil pentru a-si ridica bunurile personale, medicamente, bani, bunuri ce pretinde reclamanta ca s-ar fi afla in imobil, conduce la concluzia ca aceasta nu avea asa mare nevoie de ele, cum pretinde in cerere.
De la data cand reclamanta nu mai locuiește in imobil situația conflictuala s-a calmat. Au existat nenumărate plângeri si sesizări către organele de politie formulate de ambele, au exista certuri si scandaluri, care in prezent nu mai exista, iar prin reintegrarea reclamantei in imobil se creaza un mediu propice pentru o situație tensionata.
Probe: inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
Primul motiv de apel privește greșita respingere de către instanța de fond a excepției invocate de apelantul I. V. C..
Acest motiv este neîntemeiat, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, câtă vreme asupra celui de al doilea imobil ce se află în curtea părinților apelantului, există o dispută în ceea ce privește dreptul de proprietate.
Din actele dosarului rezultă că intimata a formulat cerere de chemare în judecată având ca obiect partaj bunuri comune și a inclus între acestea și imobilul în care solicită să fie reintegrată, solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra acestuia.
În aceste condiții, existând disputa asupra acestei locuințe se apreciază că are calitate procesuală în cauză și apelantul I. V. C., cum a reținut și instanța de fond, urmând ca sub acest aspect hotărârea să fie păstrată.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de critică, instanța îl apreciază ca întemeiat din următoarele considerente:
Ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele: (a) aparenței dreptului, (b) caracterului provizoriu al măsurilor, (c) existenței unor cazuri grabnice și (d) neprejudecării fondului. Lipsa uneia din cerințele sus enunțate face ca cererea formulată pe această cale să fie inadmisibilă.
Caracterul urgent al măsurilor trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora, și anume: a) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
b) prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara;
c) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cauză nu s-a făcut dovada urgenței sub aceste aspecte.
Astfel, intimata nu a indicat care este dreptul ce i-ar fi păgubit prin faptul că nu locuiește în imobilul respectiv atât timp cât acesta locuiește în ., jud. V., într-un imobil moștenire de la mama sa, având asigurat dreptul la o locuință. Din răspunsul la interogatoriu se reține că imobilul în care locuiește intimata are 6 camere și se află la 100 m de locul său de muncă fiindu-i astfel asigurat spațiu de locuit.
Nu s-a făcut nici dovada pagubei iminente și care nu s-ar putea repara, determinate de refuzul apelanților de a permite accesul intimatei în locuința aflată în curtea părinților apelantului I. V. C.. Sub acest aspect se reține faptul că intimata a refuzat să se prezinte pentru a-și ridica bunurile personale ce se află în imobilul în cauză. Dimpotrivă se constată că între părți a fost o stare conflictuală generată de ocuparea acestui imobil care astfel a fost înlăturată.
De asemenea, urgența determinată de înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări nici nu a fost invocată de apelantă.
Față de cele reținute, instanța de apel apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței, și cum condițiile de admisibilitate trebuie a fi îndeplinite cumulativ, lipsa unei face de prisos analizarea celorlalte cerințe.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile legale reținute a fi incidente și față de dispozițiile art. 480 C., instanța va admite apelul și va schimba în parte hotărârea instanței de fond.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C., intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții I. V. C. și I. A. împotriva sentinței civile nr. 206/21.01.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea pentru ordonanță președințială, reintegrare în spațiu, formulată de reclamanta B. T., fostă I., C.N.P_, cu domiciliul în com. Grivița, . în contradictoriu cu pârâții: I. V. C., C.N.P_ și I. A., C.N.P_, ambii cu domiciliul în com. Grivița, ..
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 206/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimata B. T. să achite apelanților suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
tehnored. E.G.
5 ex./12.03.2015
Judecător fond – I. Rădița
..03.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 675/2015. Tribunalul... → |
|---|
