Plângere contravenţională. Decizia nr. 1187/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1187/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1187/R/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol se află rejudecarea plângerii formulată de petenta L. A. M. domiciliată în loc. Satu Nou, ., jud.V., și reședința în loc.Văleni, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun.V., ..1, jud.V. ca urmare a casării sentinței primei instanțe și reținerii cauzei spre rejudecare în baza deciziei civile nr.1066 din 4 martie 2013 a Judecătoriei V..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă recurenta L. A. M., asistată juridic de avocat Z. C. ce substituie pe avocatul titular Z. E. cu împuternicire avocațială la dosar în baza contractului de asistență juridică nr._/17.06.2013, și martora R. G. A., lipsă fiind intimatul IPJ V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată în rejudecare, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 14.06.2013 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Sub prestare de jurământ a fost audiată martora R. G. A.-C.I. . nr._ emisă de Poliția V. la data de 08.02.2011-CNP_, declarația acesteia fiind consemnată într-un proces verbal, care s-a atașat la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentei precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale. In subsidiar, consideră că se putea reține un fapt exonerator – cazul fortuit, având în vedere modalitatea de parcare a autovehiculului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare și ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.882/R din 17.06.2013, Tribunalul V. a dispus admiterea recursului declarat de petenta L. A. M. împotriva sentinței civile nr.1066/4.03.2013 a Judecătoriei V. și a reținut cauze spre rejudecare în vederea audierii martorului R. G. A..
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1066/2013 din data de 04.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petenta L. A. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 15.10.2012, petenta L. A. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ V., anularea procesului-verbal . nr._ din 9.10.2012.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că este nejustificată încadrarea juridică dată faptei, deoarece nu conducea efectiv autovehiculul, ci doar îl împingea împreună cu o altă persoană spre parcarea situată pe sensul opus de mers la circa 10 m de locul unde i se oprise motorul, precum și că sunt incidente prevederile referitoare la cazul fortuit, deoarece a fost nevoită să acționeze astfel pentru a nu încurca și mai mult traficul.
În drept, au fost invocate disp. OUG 195/2002.
În susținere, au fost atașate înscrisuri (f. 3-4).
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, învederând, în esență, că plângerea contravențională este neîntemeiată față de disp. art. 101 alin.3 lit. d, art. 29, 30, art. 141 alin. 4 și 5 din OUG 195/2002, întrucât petenta a condus autoturismul pe sensul opus de mers, oprind neregulamentar pe marcajul pietonal din fața magazinului Los Amigos, încălcând două benzi de circulație.
În drept, au fost invocate disp. OUG 195/2002, HG 1391/2006, OG 2/2001.
Odată cu întâmpinarea, a fost anexat procesul-verbal în original(f.17).
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri. La termenul de judecată din data de 04.03.2013, instanța decăzut petenta din proba testimonială încuviințată, pentru motivele expuse în practica.
Analizând probatoriul existent, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 9.10.2012, ora, 19.20, în localitatea V., un agent constatator din cadrul IPJ V. - BRM a încheiat procesul-verbal . nr._, aplicând petentei L. A. M. o amendă contravențională în cuantum de 420 lei și măsura reținerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce 60 de zile, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002. S-a consemnat că, la aceeași dată, ora 19.15, în localitatea V., pe . condus autoturismul marca VW cu nr._ pe sensul opus de mers oprind neregulamentar pe marcajul pietonal din fața magazinului Los Amigos, din direcția Gară către ILVAS S.A., încălcând astfel două benzi de circulație.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentei, care a semnat cu obiecțiunea că a avut o urgență, fiindu-i comunicat un exemplar.
În termen legal, petenta a formulat plângere contravențională.
Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că petenta nu a invocat cauze de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a observat că petenta a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, susținând că nu a condus autovehiculul pe sensul opus de mers, ci l-a împins împreună cu o altă persoană spre o parcare, cu intenția de a nu încurca traficul până la sosirea unui mecanic, în contextul în care, aflându-se în trafic, la un moment dat i s-a oprit motorul și martorii din bord au semnalat existența unor defecțiuni. Petenta a invocat, de asemenea, cazul fortuit. Cu toate acestea, petenta nu a produs nici o probă în dovedirea cauzei care exclude vinovăția și nici a neîntrunirii tuturor elementelor constitutive ale contzravenției, în speță, elementul material.
Prin urmare, instanța a reținut că în prezenta cauză, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art.34 din O.G. 2/2001 în favoarea sa – cu consecința respingerii plângerii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta L. A. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că la judecata în primă instanță i s-a încălcat dreptul la apărare, în situația în care a fost decăzută din proba cu audierea martorului neprezent la termen, prima instanță având obligația să citeze martorul cu mandat de aducere. A solicitat casarea hotărârii primei instanțe și rejudecarea cauzei.
Examinând motivele de recurs, Tribunalul a constatat că cererea de recurs este făcută in termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină recursul este din cele prevăzute de 304 C.proc.civ și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin 3 și 4 Cod procedură penală, a admis recursul declarat de L. A. M., împotriva sentinței civile nr.1066/4.03.2013 a Judecătoriei V..
S-a casat în tot sentința atacată și a păstrat cauza spre rejudecare pentru administrarea de probe noi, în speță a probei testimoniale.
A fixat termen pentru rejudecare la data de 16 septembrie 2013, în vederea audierii martorei R. G. A., care a fost audiată la data de 14.10.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține faptul că plângerea formulată de către petenta L. A. M. împotriva procesului verbal . nr._ este neîntemeiată, urmârnd a fi respinsă ca atare.
În procesul contravențional operează două prezumții care produc efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de recurs constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Intimata L. A. M. nu a administrat probe pertinente, concludente și utile care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, prin procesul-verbal . nr._, petenta L. A. M. a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei și măsura reținerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce 60 de zile, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, constând în aceea că, la data de 9.10.2012, ora 19.15, în localitatea V., pe . condus autoturismul marca VW cu nr._ pe sensul opus de mers oprind neregulamentar pe marcajul pietonal din fața magazinului Los Amigos, din direcția Gară către ILVAS S.A., încălcând astfel două benzi de circulație.
Din mențiunile procesului-verbal de contravenție rezultă indiscutabil faptul că petenta, la data mai sus arătată, a condus autoturismul marca VW cu nr._ pe sensul opus de mers, oprind neregulamentar pe marcajul pietonal din fața magazinului Los Amigos, situație de fapt pe care nici măcar petenta nu o contestă în materialitatea ei, invocând însă faptul că ar fi fost nevoită să împingă autoturismul spre parcare, pe sensul opus de mers(împreună cu martora R. G. A., în condițiile în care i se oprise motorul si era necesar a fluidiza traficul.
Deși petenta a susținut faptul că a circulat pe sensul opus de mers datorită defecțiunii care a intervenit la motorul autovehiculului, situație de fapt pe care nu a adus-o la cunoștința agentului constatator cu prilejul întocmirii procesului verbal, aceasta, cu excepția depoziției martorei R. G. A., pe care instanța o apreciază ca fiind subiectivă, drept pentru care o va înlătura, nu a depus nici o dovadă eliberată de vreun atelier mecanic care să dovedească, dincolo de orice dubiu, faptul că autoturismul condus de petentă a avut vreo defecțiune la data de 9.10.2012.
Astfel, instanța de recurs constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată nici cu prilejul judecării în fond ori în recurs a cauzei, împrejurare față de care tribunalul va respinge plângerea formulată de către petenta L. A. M. în contradictoriu cu IPJ V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea formulată de petenta L. A. M., domiciliată în localitatea Satu Nou, ., jud.V., împotriva procesului verbal . nr._ emis la data de 9.10.2012 de intimatul I.P.J. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Redactat.B.L.M.
Teh.red.F.M.M.
Ex.2/05.11. 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2014. Tribunalul VASLUI | Actiune in regres. Decizia nr. 1291/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
