Reziliere contract. Decizia nr. 1240/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1240/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1240/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1240/R/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererilor de recurs declarate de recurenta - pârâtă O. I. MAGHIȚA, cu domiciliul în G., ., ., . și respectiv recurenții - intervenienți în numele altei persoane I. T., cu domiciliul în Pitești, .. 2, ., jud. Argeș, O. M., cu domiciliul în Slatina, Prelungirea Tunari, nr. 8, . și C. V., cu domiciliul în Hunedoara, .. 10, ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimații – reclamanți O. D. I. și O. V. T., ambii cu domiciliul în com. Coroiești, ., împotriva sentinței civile nr. 631/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al patrulea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; prin încheierea din data de 21.10.2013, a fost soluționată cererea de reexaminare formulată de recurenta I. T., în sensul respingerii ca tardivă a acesteia; recurentele nu au depus dovada achitării taxelor judiciare de timbru; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Instanța constată că nici una dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, drept pentru care potrivit prevederilor din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Fiind reluată cauza la sfârșitul ședinței de judecată, după o nouă strigare, la apelul părților au răspuns intimații – reclamanți prin av. T. G., cu împuternicire avocațială la dosar și prin av. L. M. M., ce depune împuternicire avocațială în ședință publică, lipsă fiind celelalte părți în cauză.
Av. L. M. depune la dosar concluzii scrise.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției de netimbrare a recursurilor formulate de recurenta – pârâtă și respectiv de recurentele – interveniente, invocată de intimații – reclamanți prin apărător, la termenul din data de 11.06.2013.
Având cuvântul, atât av. T. G. cât și av. L. M. pentru intimații – reclamanți, solicită admiterea excepției și pe cale de consecință, anularea celor două cereri de recurs, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursurilor declarate de recurentele O. Marghita și respectiv de C. V., I. T. și O. M., invocată de intimații – reclamanți, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 256 alin.1 cod proc.civ., dându-se decizia civilă de față:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 631 din 28.02.2013, a Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția nulității acțiunii formulate de reclamanți, pentru lipsa semnăturii reclamanților, excepție ridicată de pârâta O. I. Maghița.
A fost admisă acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat cu nr. 173/9.02.2007 la B.N.P. B. I. din Bârlad, acțiune formulată de reclamanții O. D. I. și O. V. T., domiciliați în satul Movileni, ., împotriva pârâtei O. I. Maghița, domiciliată în G., ., ., ..
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat cu nr. 173/9.02.2007 la B.N.P. B. I. din Bârlad.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat cu nr. 173/9.02.2007 la B.N.P. B. I. din Bârlad, în sensul că a obligat pârâta O. Maghița să restituie reclamanților O. I. și O. T., în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în satul Movileni, ., cu nr. cadastral provizoriu 220/2006, imobil înscris în cartea funciară nr. 121 a comunei Coroiești, jud. V., compus din suprafața de 4.907 m.p. teren din act (real măsurată: 4.911,07 m.p.) și din construcțiile aflate pe acest teren, respectiv: o casă de locuit C1, compusă din 2 camere, sală, bucătărie, grajd, construită din vălătuci, acoperită cu tablă, cu o suprafață construită de 112,78 m.p., având vecinătățile: N- . Coroiești; E- N. Ortansa; V- S. Z..
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de intervenție în interesul pârâtei O. Maghița, formulate de intervenientele I. T., O. M. și C. V.. A fost obligată pârâta O. Maghița să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții O. D. I. și O. V. T. sunt soți și sunt persoane în vârstă de 87 de ani, respectiv de 91 de ani.
Pârâta O. Maghița și intervenientele I. T., O. M. și C. V. sunt surori și sunt fiicele reclamanților.
Prin contractul de întreținere autentificat cu nr. 173/9.02.2007 la B.N.P. B. I. din Bârlad, reclamanții O. D. I. și O. V. T. au transmis pârâtei O. Maghița dreptul de proprietate asupra imobilului situat în satul Movileni, ., cu nr. cadastral provizoriu 220/2006, imobil înscris în cartea funciară nr. 121 a comunei Coroiești, jud. V., compus din suprafața de 4.907 m.p. teren din act (real măsurată: 4.911,07 m.p.) și din construcțiile aflate pe acest teren, respectiv: o casă de locuit C1, compusă din 2 camere, sală, bucătărie, grajd, construită din vălătuci, acoperită cu tablă, cu o suprafață construită de 112,78 m.p., având vecinătățile: N- . Coroiești; E- N. Ortansa; V- S. Z..
Prin contratul menționat, părțile au stabilit ca preț al transmisiunii, suma de 12.000 lei, pentru care dobânditoarea O. M. s-a obligat să-i îngrijească și să-i întrețină pe reclamanți pe tot timpul vieții, iar la decesul acestora să-i înmormânteze și să le facă cele creștinești, conform datinilor. Conform contractului, dobânditoarea intra de drept în stăpânirea asupra întregului imobil începând de la data încheierii contractului, iar în fapt va intra în stăpânirea imobilului după decesul reclamanților, care și-au rezervat drept de uzufruct asupra imobilului.
Reclamantul O. D. I. era titularul unei pensii de 250 lei, lunar, iar reclamanta O. V. T. era titulara unei pensii de 350 lei, lunar.
Prin declarația dată în instanță, martorul G. D. V., propus de reclamanți, a arătat că pârâta locuia în G.. Până în urmă cu 2 ani, pârâta a venit la locuința reclamanților de 2-3 ori pe an, după care ea nu a mai venit la locuința reclamanților. În anul 2011, pârâta a venit la locuința reclamanților de unde ea a luat niște lucruri din casă și niște materiale de construcție, aflate în curtea casei. De două ori pe an, reclamanții erau ajutați în gospodărie de alți copii de-ai lor. De un an de zile, fiul reclamanților, O. G., locuia împreună cu aceștia și le acorda întreținere, în sensul că le pregătea mâncare, tăia lemne, spăla. Înainte ca la locuința reclamanților să vină fiul acestora, pe reclamanți i-a ajutat martorul. Martorul a mai declarat că reclamanții erau persoane în vârstă și avea nevoie permanent de îngrijire deoarece reclamanta era suferindă de paralizie pe partea stângă, iar reclamantul avea probleme cu picioarele.
Prin declarația dată în instanță, martorul G. Ș., propus de reclamanți, a arătat că pârâta nu s-a îngrijit de reclamanți. Astfel, până în urmă cu 3 ani, pârâta a stat sporadic la locuința reclamanților timp de o săptămână și îi ajuta pe reclamanți în gospodărie. Pârâta locuia în G. și, în urmă cu 2 ani, ea a venit la locuința reclamanților de unde a încărcat într-o camionetă, lucruri și materiale de construcție de la reclamanți și de atunci martorul nu a mai văzut-o pe pârâtă. Martorul a mai declarat că atunci când a văzut-o ultima dată pe pârâtă, aceasta i-a spus că nu va mai veni și că și-a cumpărat teren la Filești, jud. G., unde ea își construia casă. De aproximativ un an, reclamanții erau ajutați de fiul lor, O. G. care locuia efectiv cu ei. Dată fiind vârsta pe care o aveau, reclamanții au nevoie de ajutor permanent.
La cererea intervenientelor, a fost audiat în instanță, ca martor, O. G. care, prin declarația sa a arătat că el, pârâta și intervenientele era frați și sunt fiii reclamanților. Pârâta locuia în G., a fost căsătorită și avea un copil major. În prezent, pârâta se afla fie în G., fie în Italia. De aproximativ 2 ani jumătate pârâta nu a mai venit la locuința reclamanților, nu a dat acestora nici un semn de viață, nu le-a trimis scrisoare, nu a telefonat, nu le-a trimis nicio sumă de bani. Martorul a susținut că el are domiciliul în Pitești însă, de un an și 8 luni, el locuiește efectiv cu reclamanții, în satul Movileni, în casa reclamanților, unde el a venit cu scopul de a-i îngriji pe reclamanți.
Înainte ca martorul să vină la locuința reclamanților, de reclamanți s-a îngrijit vecinul acestora V. D. care locuiește la o distanță de 4 metri față de casa reclamanților. Intervenientele locuiau una la Pitești, una la Hunedoara și alta la Slatina. În luna aprilie 2012, intervenienta I. T. a venit timp de 3 zile la locuința reclamanților. În anul 2012 intervenienta O. M. a venit la locuința reclamanților timp de 4 zile, ocazie cu care aceasta a luat jumătate din pensia reclamanților și a folosit-o în interesul ei personal. În luna mai 2011, intervenienta C. V. a stat o lună și 5 zile la locuința reclamanților și s-a îngrijit efectiv de ei. Martorul a mai precizat că el se îngrijea efectiv de reclamanți, în sensul că pregătea mâncare, tăia lemne pentru foc, spăla rufe, iar vara presta lucrări agricole la vie.
Prin declarația sa, martorul G. Ș., propus de interveniente, a arătat că, începând din anul 2003, el locuiește efectiv în satul Movileni, într-o casă situată vis-a-vis față de casa în care locuiau reclamanții. În aceste împrejurări martorul a mers de mai multe ori la locuința reclamanților și a cunoscut că reclamanții au încheiat cu fiica lor O. Maghița un contract de întreținere. Martorul a văzut că pârâta O. Maghița și-a îndeplinit obligația de întreținere a părinților săi până în urmă cu 2 ani, perioadă de timp în care pârâta a locuit în satul Movileni împreună cu aceștia. În urmă cu 2 ani, pârâta O. Maghița a venit de la G., în satul Movileni, cu o camionetă și atunci ea a luat din locuința părinților ei mai multe bunuri care erau proprietatea ei și pe care le-a încărcat în camionetă. Martorul a ajutat-o pe pârâtă să încarce acele bunuri în camionetă și în acele împrejurări pârâta a spus martorului că ea va pleca de la casa părinților săi și că va construi o casă pentru fiica ei, în Filești (cartier din G.). Astfel, pârâta a plecat cu bunurile încărcate în camionetă și de atunci ea nu a mai venit niciodată la locuința părinților ei. După plecarea pârâtei, o altă fiică a reclamanților, C. V., a venit la locuința acestora unde ea a stat aproximativ două luni de zile, după care aceasta a plecat și nu a mai venit până în prezent la locuința reclamanților. Apoi martorul a văzut-o la locuința reclamanților pe fiica acestora O. M., care a stat la casa reclamanților 2-3 zile, după care a plecat la locuința ei, motivând că ea avea o fiică și că trebuia să aibă grijă de copiii acesteia. Apoi martorul a văzut-o la locuința reclamanților pe o altă fiică de-a acestora, pe I. T. care stătea câte 2-3 zile la locuința reclamanților, după care și aceasta a plecat. După ce fiicele reclamanților au plecat, la locuința reclamanților a venit fiul acestora O. G. care locuiește împreună cu reclamanții de aproximativ 2 ani de zile și le acordă acestora întreținere. Martorul a declarat că reclamanții sunt persoane cu vârste înaintate și că au nevoie de îngrijire permanentă.
Prin declarația sa, martorul G. D., propus de interveniente, a arătat că el locuiește în satul Movileni, într-o casă situată vis-a-vis de casa reclamanților. Astfel, martorul cunoaște că reclamanții au încheiat un contract de întreținere cu pârâta O. M.. Date fiind raporturile de vecinătate, martorul a mers de mai multe ori la locuința reclamanților și astfel cunoaște că de mai bine de un an de zile reclamanții sunt îngrijiți de către fiul lor, O. G., care locuiește împreună cu ei. Martorul a mai declarat că nu a mai văzut-o pe O. Maghița să fi venit la locuința reclamanților de aproximativ doi ani de zile. Ultima dată martorul a văzut-o pe O. Maghița încărcând într-o dubiță niște bagaje, după care acesta a plecat de la locuința reclamanților. Martorul a mai declarat că le-a văzut la locuința reclamanților și pe celelalte fiice ale lor, însă și acestea stăteau împreună cu reclamanții câte 2-3 zile, după care plecau la casele lor.
La interogatoriul propus de instanță, din oficiu (filele 117-118 dosar), reclamanții O. I. și O. T. au arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de ei, reclamanții doreau desființarea contractului de întreținere încheiat cu pârâta din cauză că, după ce au încheiat contractul, pârâta nu a mai venit la ei. Reclamanții au susținut că pârâta se află în Italia unde ea îngrijea doi bătrâni, în loc să-i îngrijească pe ei, reclamanții. Reclamanții au mai arătat că în prezent ei erau îngrijiți de fiul lor, O. G., care locuia în aceeași casă cu ei.
Privitor la excepția nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii reclamanților, ridicată de pârâta O. Maghița, la termenul de judecată din 14.02.2013 instanța i-a întrebat pe reclamanți dacă ei au formulat cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei O. Maghița și dacă înțeleg să semneze personal această cerere de chemare în judecată. În această chestiune, reclamanții au răspuns că cererea de chemare în judecată a fost formulată de ei și, la același termen de judecată reclamanții au semnat personal, fiecare dintre ei, cererea de chemare în judecată - încheierea de ședință din 14.02.2013, fila 120 dosar.
În condițiile arătate, excepția nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii reclamanților, ridicată de pârâta O. Maghița, a fost respinsă ca neîntemeiată.
La data de 9.02.2007, când a fost încheiat contractul de întreținere autentificat cu nr. 173, erau în vigoare prevederile art. 942-947, art. 969-970 din Codul civil din 1864.
Codul civil din 1864 a fost abrogat prin art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Prin art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a prevăzut că „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
Conform articolului 102 alin.1 din aceeași lege, „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
În condițiile textelor de lege sus invocate, s-a reținut că în cauză erau aplicabile prevederile art. 969 alin.1 din Codul civil din 1864, potrivit cărora „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Totodată, erau aplicabile prevederile art. 1020 din Codul civil din 1864, conform cărora: „Condiția rezolutorie este subânțelească totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său”.
Conform art. 1021 din Codul civil din 1864, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa contractul, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese.
În aplicarea textului de lege sus invocat, jurisprudența și doctrina juridică au statuat că, elementul esențial ce trebuia avut în vedere pentru a aprecia dacă se impunea sancțiunea rezoluțiunii contractului, era gravitatea neexecutării obligației asumate. Astfel, instanța trebuia să aprecieze în ce măsură neexecutarea obligației era importantă și gravă. Rezoluțiunea va fi pronunțată însă în toate cazurile în care, din cauza gravității neexecutării, contractul este lipsit de însuși fundamental sau de scopul său.
Raportând considerentele de drept de mai sus, la situația de fapt, s-a reținut că, după data încheierii contractului de întreținere, pârâta O. Maghița a prestat întreținere reclamanților o perioadă de timp, după care, cu aproximativ doi ani de zile în urmă, ea a plecat de la locuința reclamanților, nu a mai revenit la această locuință și nu a mai prestat întreținere reclamanților. În acest mod, pârâta O. Magița nu și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contractul încheiat cu reclamanții, neexecutare care era esențială și care era de natură să atragă rezoluțiunea contractului.
Împrejurarea că celelalte fiice ale reclamanților, respectiv intervenientele I. T., C. V., O. M., au mai venit la locuința reclamanților pentru a se îngriji de ei, nu înseamnă că pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de a-i întreține pe reclamanți.
Așa cum a rezultat din actele de stare civilă depuse la dosar, reclamanții O. I. și O. T. erau persoane în vârstă, ei au vârsta de 87 de ani, respectiv de 91 de ani, situație în care ei aveau nevoie de a fi ajutați permanent.
Practica judiciară a statuat că, chiar dacă beneficiarul întreținerii s-ar putea întreține singur, aceasta nu putea constitui un motiv ca debitorul întreținerii să refuze îndeplinirea obligației decurgând din contractul de întreținere.
Pentru considerentele arătate, acțiunea formulată de reclamanții O. I. și O. T. era întemeiată și a fost admisă.
În consecință, s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat cu nr. 173/9.02.2007 la biroul notarului public B. I. din Bârlad.
Totodată, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat cu nr. 173/9.02.2007 la B.N.P. B. I. din Bârlad, în sensul că pârâta O. Maghița a fost obligată să restituie reclamanților O. I. și O. T., în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în satul Movileni, ., cu nr. cadastral provizoriu 220/2006, imobil înscris în cartea funciară nr. 121 a comunei Coroiești, jud. V., compus din suprafața de 4.907 m.p. teren din act (real măsurată: 4.911,07 m.p.) și din construcțiile aflate pe acest teren, respectiv: o casă de locuit C1, compusă din 2 camere, sală, bucătărie, grajd, construită din vălătuci, acoperită cu tablă, cu o suprafață construită de 112,78 m.p., având vecinătățile: N- . Coroiești; E- N. Ortansa; V- S. Z..
Consecință a admiterii acțiunii reclamanților și potrivit art. 55 din Codul de procedură civilă, au fost respinse ca neîntemeiate, cererile de intervenție în interesul pârâtei O. Maghița, formulate de intervenientele I. T., O. M. și C. V..
Reclamanții au efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 900 lei, reprezentând onorariu de avocat, plătit cu chitanțele din 1.08.2012 și din 14.02.2013.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod.proc.civ., pârâta O. Maghița a fost obligată să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în cauză, în sumă de 900 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta O. I. Maghița și respectiv intervenientele în numele altei persoane I. T., O. M. și C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Au invocat recurentele motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 si pct. 9 din codul de proc.civ., care prevăd că: instanța, interpretând gresit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal fiind data cu inculcarea sau aplicarea greșita a legii.
Solicită instanței de recurs sa facă aplicabilitatea si a dispozițiilor art. 304 indice 1 din codul de proc. civ.
Critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate, motivat de faptul că instanța a ignorat apărările, in sensul ca, desi prin acțiune s-a solicitat de către reclamanți rezolutiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 173/09.02.2007 si repunerea părtilor in situația anterioara incheierii contractului, s-a făcut dovada faptului ca nu se justifica luarea unei astfel de masuri, raportat la situația de fapt reala, la clauzele inserate in conținutul contractului de intretinere si prevederile legale in materia rezolutiunii contractului .
Solicită instantei de recurs că constate că din întregul material probator administrat in cauza, nu se justifica rezolutiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 173/09.02.2007, cu atat mai mult cu cat instanța trebuia sa aprecieze în mod just in ce măsura neexecutarea obligației era importanta si grava, rezilierea contractului putând fi pronunțata doar atunci când din cauza gravitații neexecutării, contractul ar fi fost lipsit de însuți fundamentul sau.
Susțin recurentele că din depozițiile martorilor reiese clar că reclamanților li s-a asigurat in permanentă toate cele necesare traiului, fie de către pârâta O. Maghița personal, iar în lipsă, de către interveniente, iar faptul ca reclamanta, cu acordul părinților a inteles a merge a munci in străinătate, s-a făcut cu acordul acestora, tocmai pentru a realiza venituri si a le asigura un trai mai bun.
In acest sens, solicită a se constata că, asa cum a rezultat din contractul de intretinere, obligația ce îi incumba consta in faptul de a-i îngriji si întreține cu cele necesare, pe timpul vieții in mod succesiv, prin îngrijire intelegandu-se hrană, îmbrăcăminte, incalzit si iluminat, ingrijiri medicale si medicamente iar la decesul acestora sa se ocupe de cele creștinești.
Susțin recurentele că atât anterior încheierii contractului cat si ulterior, s-a ocupat in permanenta de părinții săi asigurându-le tot ceea ce aveau necesar, respectiv hrana, îmbrăcăminte, medicamente, a stat in cea mai mare parte a timpului alături de părinții săi, ajutându-i la toate treburile gospodărești, agricole si s-a preocupat in permanenta a asigura acestora toate cele necesare pentru un trai decent, sănătos si a nu duce lipsa de nimic.
Se mai arată că absența recurentei - pârâte în ultima perioadă de la domiciliul părinților săi, a fost suplinita de surorile sale – intervenientele din prezenta cauză, prin intelegerea dintre părti, si faptul că s-a asigurat intimaților toate cele necesare cu acordul acestora, trebuia avut in vedere de instanta de judecata la aprecierea îndeplinirii obligațiilor contractuale, cu atat mai mult cu cat nu se poate retine vreun prejudiciu provocat acestora sau vreo gravitate in neexecutarea obligației contractuale.
Consideră recurentele că această acțiune reprezintă o evidentă rea-credintă a unuia dintre frații recurentelor, respectiv din partea lui O. G., care nu s-a preocupat niciodată de aceștia ci dimpotrivă, după mulți ani de absenta si indiferenta totala, profitând de absenta pârâtei O. Maghița si condus de interese materiale, i-a determinat pe intimații - reclamanți sa rezilieze contractul de întreținere.
Apreciază că instanța de fond a trecut cu destulă ușurință peste apărările pârâtei și nu a ținut cont de faptul că părinții lor sunt la vârste considerabile iar discernământul acestora este oarecum diminuat din cauza vârstei înaintate, astfel ca instanța de judecata trebuia in vedere si acest aspect la soluționarea cauzei.
Totodată, învederează faptul că intimații au pensii substanțiale, nu cum eronat se retine de instanța de fond, astfel că fratele său, O. G., este interesat material in a obține nejustificat foloase de pe urma părinților săi, în prezent procedând deja la vânzarea unor terenuri aparținând acestora.
Având în vedere că intimații – reclamanți aveau venituri din pensii substanțiale, astfel că nu se poate retine faptul că aveau nevoie de sprijin financiar.
Susține pârâta – recurentă că s-a preocupat în permanenta de părinții săi, a suportat toate cheltuielile aferente încheierii contractului și a efectuat divese îmbunătățiri la imobil.
Apreciază ca instanța trebuia sa analizeze cauza sub toate aspectele, sa dea eficienta intereselor reale ale reclamanților, sa tina cont de vârsta înaintată a reclamanților, de faptul ca nu s-a făcut dovada vreunei suferințe provocate acestora prin lipsa fizică a pârâtei, cu atât mai mult cu cât prin depoziții de martori a rezultat in mod evident faptul că surorile sale au asigurat in permanenta cele necesare traiului, fiind prezente in permanenta la domiciliul părinților prin rotație.
Instanta de fond reține in mod eronat faptul că prin prezenta surorilor sale la locuința reclamanților nu însemna că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere, in condițiile in care prin clauza contractuală nu se prevedea vreo obligație de prezență permanentă la locuința acestora, ci doar de asigurare a celor necesare traiului, ceea ce a fost respectat fără putință de tăgadă.
Susține că a plecat de la locuința părinților cu acordul acestora, a asigurat cele necesare in toata aceasta perioada cu sprijinul surorilor sale, iar faptul ca, nu s-a făcut dovada vreunei suferințe provocate reclamanților trebuia avut în vedere de instanța de judecata la soluționarea cauzei
Instanța de fond, desi retine in considerente faptul că conform jurisprudentei si doctrinei juridice se statuează ca elementul esențial ce trebuie avut in vedere pentru a se aprecia daca se impune rezolutiunea contractului este gravitatea neexecutarii obligatiei asumate, in mod nelegal pronunța rezolutiunea in condițiile in care gravitatea ceruta de lege pentru a se ajunge la pronunțarea unei astfel de soluții nu a fost dovedita.
Solicită ca instanța de recurs să constate si să rețină că obligațiile contractuale succesive au fost pe deplin respectate, neexistând niciun motiv legal de reziliere a contractului de întreținere.
Pentru ca să se dispună rezoluțiunea unui contract de întreținere, este necesar ca debitorul întreținerii să nu își fi executat obligațiile ce îi revin și neexecutarea să îi fie imputabilă.
Ori, in cauză, in calitate de debitoare a obligației ce îi revenea, pârâta O. Maghița a indeplinit întocmai toate obligațiile, nefiindu-i imputabila nicio culpa, părinții săi, prin grija acesteia si a surorilor sale – intervenientele din prezenta cauză - neducând lipsă de nimic, nefiind prejudiciați sub nicio formă, dimpotrivă depunând toate diligentele pentru îmbunătățirea traiului acestora.
În drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 8 si 9 c proc. civ., art. 304 ind. 1 și disp. art. 312 alin 2 cod proc civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare .
La termenul de judecată din data de 11.06.2013, intimații – reclamanți O. D. și O. T., prin avocat, au invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul constată că este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, aplicabil în prezenta cauză raportat momentului sesizării primei instanțe, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru prevăzute în prezenta lege, iar potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 32/1995 se instituie timbrul judiciar care se aplică tuturor cererilor și acțiunilor de competența instanțelor judecătorești.
Recurenta - pârâtă O. Maghița datora pentru cererea de recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 415,5 lei și un timbru judiciar mobil în valoare de 5 lei, așa cum s-a pus în vedere acesteia să achite, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații fiind anularea cererii, așa cum prevede art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Recurentele – interveniente C. V., I. T. și O. M. datorau, în solidar, pentru cererea de recurs pe care au formulat-o, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 415,5 lei și un timbru judiciar mobil în valoare de 5 lei, fiind citate cu mențiunea obligativității achitării acestora până la primul termen de judecată acordat.
Reține tribunalul faptul că recurenta O. Maghița a formulat și cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce a fost respinsă prin încheierea din data de 02.10.2013.
Mai reține tribunalul și faptul că atât recurenta – pârâtă cât și recurentele – interveniente au formulat cereri de acordare a ajutorului public judiciar, ce au fost respinse prin încheierea din data de 25.05.2013.
Împotriva încheierii prin care i s-a respins solicitarea de a fi scutită de la plata taxei judiciare de timbru, doar recurenta O. Maghița a formulat cerere de reexaminare, ce a fost respinsă prin încheierea din data de 21.10.2013.
Având în vedere că, deși li s-a pus în vedere obligația pe care o au cu privire la achitarea taxelor de timbru datorate, atât recurenta O. Maghița cât și recurentele interveniente C. V., I. T. și O. M., nu au înțeles să se achite de aceasta, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța urmează să admită excepția netimbrării invocată intimați la termenul de judecată din data de 11.06.2013, iar în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 urmează să anuleze ca netimbrate recursurile declarate de pârâta O. Maghița și respectiv de intervenientele C. V., I. T. și O. M., împotriva sentinței civile nr. 631/28.02.2013, a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o va menține.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimații O. I. și O. T., potrivit articolului 274 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil in cauză raportat la data sesizării instanței, ”partea care cade in pretențiuni va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata îl constituie culpa procesuală, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat si cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul. In consecință, va admite cererea intimaților privind obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursurilor declarate.
Anulează, ca netimbrate, recursurile declarate de recurentele O. Marghita, C. V., I. T. și O. M. împotriva sentinței civile nr. 631/28.02.2013, a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o menține.
Obligă recurentele să plătească intimaților O. I. și O. T. suma de 1050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
Pentru Președinte, E. R. I. - aflat în CO - Președinte, S. D. E. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red/ Tehnored: I.E.R. – 12.11.2013;
2 ex./12.11.2013
Judecătoria Bârlad: judecător T. I..
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 1291/2013. Tribunalul VASLUI | Validare poprire. Decizia nr. 410/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
