Plângere contravenţională. Decizia nr. 1203/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1203/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-11-2012 în dosarul nr. 1203/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1203/R/2012
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I.. T. DE R. S. SI DE V. F. cu sediul în Focșani, ., . în contradictoriu cu intimatul D. V. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.518 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul D. V. care se legitimează cu CI. . nr._, lipsă fiind recurentul I.T.R.S.V.Focșani.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la al II-lea termen de judecată și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului.
Intimatul D. V. având cuvântul arată că I.T.R.S.V.Focșani l-a amendat deși a depus titlurile de proprietate ale persoanelor respective, ale căror terenuri le folosește. Precizează de asemenea că a depus la Primăria Hoceni toate actele pe care le posedă și tot I.T.R.S.V. este nemulțumit.
Consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este bună. Arată că a fost sancționat cu avertisment și tot recurentul este nemulțumit de soluție și nici nu se prezintă. Precizează că tot în acest fel a primit și amenda fără să vină cineva la fața locului și să vadă despre ce este vorba.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 518 din 16.05.2012 Judecătoria Huși s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. V., cu domiciliul în . în contradictoriu cu intimatul-agent constatator Inspectoratul Județean de R. S. și Vânătoare FOCȘANI, cu sediul în Focșani, ., . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.02.2012, și în consecință:
S-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 2.000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/07.02.2012 cu sancțiunea AVERTISMENT.
S-a pus în vedere petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.02.2012 de ITRSV Focșani-ISV V., petentul D. V. a fost sancționat cu amenda contravențională, în cuantum de 2000 lei pentru comiterea contravențiilor prevăzute de art.3 lit.a) și b) din Legea nr.171/2010.
În fapt, s-a reținut în urma controlului efectuat în pădurea proprietate pe raza . nu a solicitat Ocolului S. Huși predarea pădurii proprietate în pază, ca urmare nu a asigurat paza acesteia cu continuitate; De asemenea, nu și-a delimitat pădurea proprietate prin semne particulare vizibile cu vopsea sau cioplaje.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului, agentul constatator consemnând imposibilitatea atestării situației cu un martor.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, admițând că în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, atunci când a stabilit că domeniului contravențional i se aplică regulile existente din domeniul penal. Cum ambele prezumții sunt relative, revine instanței de judecată să determine, pe baza probelor administrate de ambele părți, limita până la care cele două prezumții pot opera.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16, art.17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.3 lit.a) și b) din Legea nr.171/2010.
Potrivit art.3 al.1 lit.a din Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 500 lei până la 1.000 lei: neasigurarea cu continuitate a administrării sau serviciilor silvice de către proprietarii de pădure prin ocoale silvice autorizate;
Iar art.3 lit.b) prevede: nedelimitarea de către proprietari a terenurilor forestiere pe care le dețin în conformitate cu actele de proprietate și/sau neîntreținerea în stare corespunzătoare a semnelor de hotar ale proprietății constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei până la 1000 lei;
Legiuitorul a prevăzut în codul silvic (legea nr.46 din 19 martie 2008) în art.17
„(1) Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toți deținătorii de fond forestier.
(2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligații în aplicarea regimului silvic:
b) să asigure paza și integritatea fondului forestier;
i) să delimiteze proprietatea forestieră în conformitate cu actele de proprietate și să mențină în stare corespunzătoare semnele de hotar;
Față de textele legale invocate, instanța a reținut că apărările petentului nu sunt temeinice.
Este fără tăgadă că petentul este moștenitorul lui D. M. și deține suprafețele de pădure conform titlului de proprietate nr.748 din 02.12.2002 emis pe numele D. P.G. în care este evidențiată suprafața de 7000 mp. pădure în Tarlaua 37, . nr.1316/_ din 28.11.1996 emis pe numele D. P.M. și D. P.G. în care este evidențiată suprafața de_ mp. pădure în Tarlaua 27, parcelele 675/15, 681/13.
În calitate de moștenitor sezinar, patrimoniul defunctului trece direct în cel al moștenitorului sezinar acceptant. Petentul a recunoscut că deține și utilizează suprafețele respective, astfel încât avea obligațiile impuse de cele două texte de lege pentru care a fost sancționat.
Faptul că agentul constatator a menționat greșit numărului titlului de proprietate constituie o eroare de fapt, care pe baza recunoașterilor petentului coroborate cu cele două titluri de proprietate se acoperă.
Susținerea petentului potrivit căreia Ocolul S. i-a refuzat primirea în pază și delimitarea pădurii pe motiv că moștenirea nu este dezbătută, este nedovedită în condițiile în care petentul nu a probat acest refuz cu vreun înscris eliberat de Ocolul S.. Depozițiile celor doi martori nu sunt verosimile în condițiile în care și aceștia au fost sancționați în același context pentru același gen de fapte.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a reținut că:
Potrivit prevederilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
În raport de probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prev. de art.3 al.1 lit.a) și b) din legea nr.171/2010, pentru care legiuitorul a prevăzut câte o sancțiune principală cu amendă cuprinsă între 500 lei și 1000 lei.
Având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, instanța a constatat că sancțiunea pecuniară aplicată petentului ar fi foarte mare și față de faptul că este la prima abatere, i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Așa, fiind, instanța a admis, în parte, plângerea formulată de petentul D. V. și a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 2000 lei cu sancțiunea „avertisment”.
În temeiul disp. art.7 din OG. nr.2/2001, modificate prin disp. art. I, pct. 3 din OUG nr.108/2003, instanța a atras atenția petentului, ca pe viitor să respecte întocmai dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul I.T.R.S.V. Focșani, criticând-o din următoarele motive:
Instanța de fond, fără niciun temei legal, a dispus admiterea în parte a plângerii contravenționale și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.000 lei cu sancțiunea "avertisment".
Consideră că, în ceea ce privește legalitatea actului de constatare, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, instanța de fond nereținând nici un caz de nulitate absolută sau relativă a actului încheiat.
Fapta a fost corect încadrată, iar amenda a fost aplicată cu respectarea limitelor fixate de actul normativ sancționator.
In ceea ce privește temeinicia actului atacat, instanța a reținut că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, deoarece este moștenitorul lui D. P. M. și deține suprafețe de pădure în baza titlului de proprietate nr. 1316/_/28.11.1 096, și a titlului de proprietate nr. 748/02.12.2012 emis pe numele lui D. P. G.. De asemenea, s-a reținut că în cursul judecării că petentul a recunoscut că deține și utilizează două suprafețe de fond forestier în calitate de moștenitor al lui D. P. G. și D. P. M., astfel că îi revenea obligațiile impuse de cele două texte legale pentru care a fost sancționată.
Cu toate acestea, instanța a apreciat, raportat la circumstanțele personale ale petentului care este la prima abatere, că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel educativ, iar sancțiunea pecuniară este foarte mare raportat la situația familială a acesteia, motive pentru care a concluzionat că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment este în măsură să reflecte gradul concret de pericol social al faptei comise.
Instanța de fond a motivat sentința prin dispozițiile art. 7 coroborate cu ale art. 21 alin. (3) ale OG. 2/2001 care dispun că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și că pentru individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Apreciază că instanța de judecată a apreciat în mod nejustificat că în legătură cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției se impune reindividualizarea acesteia și înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului pentru următoarele motive
- gradul de pericol social al faptei este ridicat motivat de faptul că perioada în care petentul a încălcat dispoziția legală este destul de mare, respectiv perioada 1996 - februarie 2012, iar în această perioadă au fost tăieri ilegale de arbori și sustrageri de material lemnos din suprafața respectivă de pădure;
- amenda contravențională a fost aplicată în limitele actului normativ
- petentul nu a avut încheiat contract de prestări servicii silvice sau administrare cu un ocol silvic autorizat pentru niciuna dintre suprafețe și de asemenea nu și-a delimitat proprietățile prin semne vizibile.
- pentru existența contravenției legiuitorul nu a prevăzut ca fapta săvârșită să fie coroborată cu producerea vreunei consecințe economice sau de altă natură și de o anumită gravitate, mai mult prin însăși săvârșirea faptei se produc consecințe negative pentru mediul înconjurător datorită funcțiilor sociale și de protecție pe care pădurea le are;
- petentul nu a făcut dovada că s-a adresat cu o cerere către O.S. Huși prin care să solicite preluarea în pază a respectivei suprafețe de fond forestier, deși susține acest. lucru prin plângerea contravențională înaintată instanței.
Solicită că hotărârea recurată ca, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței nr. 518/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huși, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei, respingerea plângerii contravenționale formulată de patentul D. V. ca neîntemeiată și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 07._ încheiat de I.T.R.S.V. Focșani.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 alin. ( 2 ) și art. 36 din O.G nr. 2/2001 (republicată), cu modificările și completările ulterioare.
Solicită, în temeiul dispozițiilor ari. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă, judecarea în lipsă a cauzei.
Prin memoriul depus, calificat întâmpinare de intimat la termenul de judecată din data de 1 octombrie 2012, D. V. a arătat că nu folosește nicio suprafață de teren în baza titlului nr. 1948/_. Mai arată că el folosește suprafețe de teren aparținând lui D. M. și D. G., nu este proprietar și nu are calitatea de subiectiv activ al contravenției.
Solicită respingerea recursului, anularea amenzii și acordarea de daune morale în valoare de 10.000 de lei
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond, a apreciat în mod corect asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
În mod just, instanața de fond a reținut că intimatul are calitatea de subiect activ al celor două contravenții reținute în sarcina sa – art. 3 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 171/2010.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de_ lei cu avertismentul, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 al. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al. 3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din actele dosarului, nu reiese că intimatul ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte. Valoarea cuantumului minim al amenzii (500 lei pentru fiecare dintre cele două contravenții reținute în sarcina intimatului) atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției nu este unul foarte ridicat.
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Solicitarea intimatului de acordare a unor daune morale nu poate face obiectul examinării în cadrul recursului având ca obiect plângere contravențională, recurs declarat de către agentul constatator.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Inspectoratul T. de R. S. și de Vânătoare Focșani împotriva sentinței civile nr.518 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Inspectoratul T. de R. S. și de Vânătoare Focșani împotriva sentinței civile nr.518 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2012.
Președinte, A. C. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred. A.C.
2ex./8.11.2012
J..fond:A. I. C.
F.P. 07 Noiembrie 2012
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1212/2012. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1238/2012. Tribunalul... → |
|---|
