Plângere contravenţională. Decizia nr. 1249/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1249/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-11-2012 în dosarul nr. 1249/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1249/R/2012
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul A. R. R. - P. AGENȚIA B. cu sediul în B., . nr.3, jud.B. în contradictoriu cu intimatul ..R.L.P. A.. P. R. domiciliat în București, ..28, sect.3 sau ..R.L. cu sediul în București, ., nr.41 împotriva sentinței civile nr.1221 din 04.04.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al IV-lea termen de judecată, prin serviciul registratură s-au depus relațiile solicitate de la ARR.B. și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr.1221 din 04.04.2012 Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în București, ., nr. 41, sector 6, în contradictoriu cu A. R. R..
A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 16.10.2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional întrucât, în urma controlului efectuat de către inspectorul de trafic, în data de 16.10.2011, asupra mașinii acesteia condusă de O. G., s-a constatat că acesta, în perioada 10.10.2011 – 16.10.2011 a condus, deci nu a avut repaus. P. urmare, s-a reținut că șoferul nu a putut face dovada odihnei zilnice de nouă ore conform Regulamentului CE 561/2006, înainte de a începe o perioadă de conducere.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art.8 alin.1 pct. 6 din OG 37/2007 și sancționată cu amendă contravențională.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, în România, cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioada de odihnă ale conducătorilor auto este reglementat de OG 37/2007.
Aceste reguli se aplică doar conducătorilor auto care efectuează transport rutier ce face obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006 conform art. 1 alin.1.
Regulamentul CE 561/2006 se aplică transportului rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone și transportului de călători cu vehicule care asigură transportul pentru mai mult de nouă persoane, destinate acestui scop, conform art. 2 din acest Regulament.
P. urmare, transporturile rutiere care nu cad sub incidența art. 1 din acest regulament, nu sunt supuse regulilor impuse de Regulamentul CE 561/2006 și implicit nici reglementările OG 37/2007.
Conform Regulamentului CE 561/2006, perioada de repaus zilnic este de cel puțin 11 ore și poate fi redusă până la cel puțin nouă ore conform art. 4 lit. g.
P. urmare, un șofer care conduce în fiecare zi un autovehicul din cele prevăzute la art. 2 trebuie să aibă o perioadă de odihnă zilnică de cel puțin nouă ore.
Există însă situația în care șoferul nu conduce în fiecare zi un autovehicul ce cade sub incidența Regulamentului CE 561/2006. În atare situație, șoferul nu mai este ținut a dovedi că în ziua anterioară conducerii autovehiculului care cade sub incidența Regulamentului 561/2006 a respectat timpii de odihnă prevăzuți de Regulament, dar are obligația de a înregistra de la data la care a condus un astfel de autovehicul și până la data ulterioară de conducere tot a unui astfel de vehicul, orice activitate desfășurată, pe un formular special.
Această obligație este prevăzută la art. 6 pct. 5 din Regulamentul CE 561/2006 în care se arată că un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită de art. 4 lit. e, precum și orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciare care nu intră în domeniul de aplicare a acestui regulament…de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal.
P. urmare, prin Regulamentul CE 561/2006 s-a stabilit că perioadele de conducere a autovehiculelor ce nu intră sub incidența regulamentului, se consideră altă muncă. Dacă se consideră altă muncă și nu conducere, înseamnă că șoferul, în perioada respectivă nu trebuie să respecte perioada de conducere și de repaus reglementat de Regulamentul 561/2006.
În cauza de față, șoferul petentei, în perioada anterioară conducerii autovehiculului supus controlului la 16.10.2011 a condus un vehicul exceptat de la obiectul Regulamentului 561/2006 după cum rezultă din certificatul anexă depus la dosar.
În aceste condiții timpii lui de conducere și de repaus încep a fi calculați conform Regulamentului 561/2006 din data de 16.10.2011 când s-a urcat la volanul autovehiculului ce cade sub incidența Regulamentului CE.
P. urmare, în mod greșit a reținut agentul constatator că șoferul petentei trebuie să facă dovada respectării perioadei de odihnă anterior datei de 16.10.2011, atât timp cât i s-a prezentat formularul special care atesta că șoferul îndeplinise în perioadă anterioară alte munci așa cum sunt ele definite de art. 6 pct. 5 din Regulamentul CE 561/2006.
De altfel, este și absurd a se susține că în perioada 10.10.2011 – 16.10.2011, perioada pentru care a fost completat formularul special, șoferul a condus continuu și nu a avut și perioada de odihnă.
Față de cele arătate mai sus instanța a reținut că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, motiv pentru care plângerea a fost admisă.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal recurentul A. R. R. -ARR. prin Agenția B., care o critică din următoarele motive:
Petenta are obligația sa respecte perioada de odihna zilnica de conducere, respectiv astfel cum prevede dispozițiile art.8 (2) din Regulamentul 561/2006 „pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci si patru de ore de dupa perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie sa efectueze o noua perioada de repaus zilnic", lucru pe care conducătorul auto nu l-a îndeplinit.
Motivarea instanței de fond cu privire la faptul ca « este si absurd a se susține ca in perioada 20.04._11 perioada pentru care a fost completat formularul special, șoferul a condus continuu si nu a avut perioada de odihna » este contradictorie, deoarece asa cum a constatat si agentul constatator, șoferul nu a avut timp de odihna zilnica ÎNAINTE DE CONDUCERE, cum prevede art. 8 din Regulamentul mai sus menționat.
În drept, se invocă prevederile art. 304 - 305 Cod procedura civila, O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, OG 37/2007.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs si a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv art 304 ind 1 Cod proc. Civ si OG 2/2001 se constata că recursul este întemeiat.
Petenta se apără susținând prezentarea certificatului de desfășurare a activității bifat la rubrica 17 „a condus un autovehicul exceptat de la obiectul Regulamentului”.
Tribunalul consideră că în situația în care șoferul a condus un autovehicul exceptat, pâna la ora 8,00, ziua 16.10.2011, se impunea efectuarea timpului de odihna de 9 ore cu diagrama introdusa în tachograf sau, dacă ar fi fost în imposibilitatea de a folosi aparatul tachograf ar fi putut să facă mențiune pe verso diagramei cu condiția ca, ora de pe certificatul de desfășurare a activității având bifată casuța 17 să fie înaintea începerii timpului de odihna.
Concluzia necesității începerii activității de conducere după pauza minimă de odihnă, în cazul transportului rutier ce face obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006 conform art. 1 alin.1, se desprinde din obiectivul Regulamentului și definiția noțiunii "durată zilnică de conducere".
Astfel, la punctul 17 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului se stabilește obiectivul urmărit prin stabilirea unor obligații referitoare la durata maximă de conducere.
„Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore. Acest ansamblu de dispoziții garantează un repaus corespunzător și, luând în considerare și experiența dobândită în ultimii ani în domeniul aplicării normelor, nu mai este necesar un sistem de compensație pentru perioadele de repaus zilnic reduse.
Realizarea unui asemenea obiectiv nu ar fi posibilă dacă nu s-ar asigura timpul de odihnă minim a șoferului anterior plecării în cursă, în cazul transportului rutier ce face obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006. Plecarea în cursă a unui șofer care a condus alte autovehicule în interes personal sau în interesul firmei, un număr de ore nelimitat este incompatibilă cu scopul regulilor stabilite și tocmai de aceea regulamentul definește "durată zilnică de conducere": durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal.
Rezultă că, în toate cazurile, în situația transportului rutier ce face obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006 conform art. 1 alin.1calculul timpilor de conducere se face pornindu-se de la terminarea perioadei de repaus.
P. urmare, Tribunalul consideră că în mod corect a reținut agentul constatator că șoferul petentei trebuia să facă dovada respectării perioadei de odihnă la începutul perioadei de conducere de 24 ore cu punct de plecare data de 15 ora 8,00, ziua 16.10.2011, și că fapta petentei realizează conținutul constitutiv al contravenției prev de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007.
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța constată că dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare, au ca obiectiv prioritar verificarea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto, creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi operatorii de transport rutier. Tribunalul constată că această contravenție, definită prin nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, această contravenție este de natură a aduce atingere fiecăruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege. Dintre acestea, instanța apreciază că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condiții de oboseală fizică și psihică a conducătorului auto, prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat - 4.000 lei - al amenzii contravenționale prevăzută de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită. P. urmare, luând în considerare aceste aspecte, Tribunalul apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei aplicată reflectă corect gravitatea faptei, motiv pentru care o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator.
În consecință, în temeiul art 312 C pr civ se va admite recursul si se va modifica în tot sentința in sensul respingerii plângerii contravenționale
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ARR. împotriva sentinței civile nr.1221 din 04.04.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petentul .. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.10.2011 de ARR. pe care îl menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2012.
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.F.G./10.01.2013
2ex./10.01.2013
J..fond:P. C.
F.P. 22 Noiembrie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1276/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1181/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
