Fond funciar. Decizia nr. 1183/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 1183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1183/R/2012
Ședința publică de la 30 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător E. R. I.
Judecător M.-C. Ț.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de recurs declarată de către recurenții – reclamanți R. H. și A. M. ambii cu domiciliul în com. Șuletea, ., în contradictoriu cu intimatele –pârâte C. C. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR . JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR V., împotriva sentinței civile nr. 1813/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect fond funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 30 octombrie 2012, dându-se decizia de față;
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1813 din 19.06.2012, pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții R. H. și A. M., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană V. și C. comunală Șuletea, ambele de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru reconstituirea dreptului de proprietate. A fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse și raportul de expertiză întocmit în cauză nu a rezultat că reclamanții ar fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în suprafață de 8 ha sau 5 ha, astfel cum au solicitat în subsidiar.
Conform mențiunilor din Borderoul Agricol Popular din anul 1950, R. Ș., tatăl reclamanților, a deținut o suprafață totală de 15,68 ha pe raza .-a redus în anii colectivizării, treptat, ajungând în anul 1960 la suprafața de 2,47 ha (registrul agricol, fila 30 din prezentul dosar).
Într-adevăr, în anul 1954, a fost expropriată suprafața de 8 ha ce a aparținut autorului reclamanților, conform certificatului nr. 101.948 din data de 03.03.1992emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului (fila 48), dar reclamanții nu au dovedit, conform art. 1169 Cod civil, art. 129 alin. 1 din codul de procedură civilă și art. 6 și 11 din Legea nr. 18/1991, că suprafața de 8 ha expropriată a fost deținută de autorul lor în plus față de suprafața de 15,68 ha, menționată în BAP.
În registrul agricol din anul 1956, în urma expropierii și cooperativizării, R. Ș. mai figura doar cu 5,77 ha teren pe raza .> În raportul de expertiză judiciară topografică V. L. s-a arătat că autorul reclamanților a deținut suprafața de 15,68 ha, din care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha, astfel că reclamanții erau îndreptățiți la diferența de 5 ha, fără ca expertul să fi luat în calcul suprafețele de teren – arabil și pădure - pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate: prin Hotărârea nr. 150/1991, pentru 1 ha pădure și prin Hotărârea nr. 95 din 08.03.2010 a Comisiei Județene V., pentru 4,10 ha teren arabil, pe numele reclamantei A. M. (anexa 15 de la fila 29 și Anexa 22 de la fila 33 din dosarul Judecătoriei M.).
P. toate aceste suprafețe ce au aparținut defunctului R. Ș. și care au fost solicitate de reclamanți (aceștia nu au solicitat Comisiei . mai mare, iar certificatul nr. 101.948 emis de Arhivele naționale și invocat de reclamanți a fost emis la data de 03.03.1992) a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele reclamanților, iar aceștia nu au contestat Hotărârile Comisiei județene, fiind de acord cu acestea.
Declarația martorului audiat, P. N. (fila 42 din dosarul atașat) nu a fost concludentă, întrucât martorul a fost nesigur în privința suprafeței deținute de autorul reclamanților, oscilând de la suprafața de ,,peste 5 ha”, la ,,peste 10 ha”, iar în final, a crescut suprafața de teren la ,,în jur de 20 ha”.
Mai mult, această declarație nu s-a coroborat cu alte probe, nefiind suficientă pentru a determina cu certitudine dreptul reclamantului la o astfel de reconstituire și amplasamentul terenului solicitat. Această declarație nu s-a circumscris condițiilor impuse de art. 6 alin.13 din Legea nr. 1/2000 modificată: ,,În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Art. 11 din Legea nr.18/1991 stabilește mijloacele de probă ce pot fi folosite pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate, anterior cooperativizării, acestea fiind: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
A..2 - ,,Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.
A.. 2^1 - Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
A.. 3 - S. dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
A.. 4 - Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Terenul solicitat nu a fost identificat cu certitudine de către expertul topograf desemnat de instanță, având în vedere doar precizările reclamantului.
Potrivit art. 8 din Legea nr.18/1991, ,,(1) S. dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
A.. 2 - De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
Art. 9 din același act normativ, modificat prin Legea nr.169/1997, stabilește dreptul persoanelor care au beneficiat de reconstituire în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, de a cere ,,reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți. (…).
(3) Cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancțiunea decăderii din termen” (s.n.- termenul a fost prelungit succesiv prin mai multe acte normative, ajungând la data de 30 iunie 2004, conform articolului unic din Legea nr. 389/2002).
De asemenea, potrivit art. 1 din Legea nr.1/2000, ,,Persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice”.
Art. 3 alin. 2 stabilește că ,,Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
(2^1) P. terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”.
De asemenea, Legea nr. 247/2005 a prevăzut posibilitatea pentru persoanele care au formulat cereri de reconstituire în baza legilor fondului funciar, nr. 18/1991 și nr. 1/2000, de a solicita diferențele de teren nerestituit ori de a obține reconstituirea dreptului, în cazul în care prima cerere nu a fost soluționată sau a fost respinsă. Aceasta rezultă din prevederile art. I pct. 3 care a modificat art.3 alin. 2 din Legea nr.1/2000, precum și pct. 40, care a modificat art.37 din legea nr. 18/1991; prevederile art. III: ,,Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv”.
Față de situația de fapt și dispozițiile legale citate, instanța a constatat că cererea reclamanților nu era întemeiată și în consecință a respins-o.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a respins și cererea acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții Rașcanu H. și A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocand următoarele:
In mod greșit instanța de fond a respins cererea prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8 ha teren situat in pct. Valea Jigaliei, actualmente Obrejeasca 1-2, pe care autoritățile comuniste au preluat-o de la tatăl lor, R. Ș., in baza HCM 308 din 1953.
Au invocat că dovada proprietății pentru acest teren s-a făcut cu certificatul eliberat de Arhivele Statului nr._, din 3 martie 1992, că autorii lor au avut in proprietate 25 ha, ce au fost individualizate printr-o cerere ulterioara depusa la dosar, din care nu au primit decât suprafața de 9 hectare teren.
Recurenții au invocat că cele 4,10 ha la care a făcut referire instanța de fond, nu au nicio legătura cu terenul proprietatea părinților, A. M. a avut rol separat si a cerut cele 4,10 ha in calitate de proprietar, ori in acest dosar s-au cerut cele 8 ha in calitate de moștenitori.
Totodată, au menționat că atât timp cât s-a făcut dovada că autoritățile comuniste au preluat cele 8 ha de teren, cererea de reconstituire a acestei suprafețe trebuia admisa.
In subsidiar, recurenții solicită ca reconstituirea sa se facă pentru cele 5 ha evidențiate de expert.
Intimatele, legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, recurenții critică modalitatea de soluționare a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate, de pe urma tatălui lor, R. Ș..
Potrivit art. 8 din Legea nr.18/1991, ,,(1) S. dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
A.. 2 - De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
Art. 9 din același act normativ, modificat prin Legea nr.169/1997, stabilește dreptul persoanelor care au beneficiat de reconstituire în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, de a cere ,,reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți. (…).
Deasemenea, potrivit art. 1 din Legea nr.1/2000, ,,Persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice”.
Art. 3 alin. 2 stabilește că ,,Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
(2^1) P. terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”.
In mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în anul 1954, a fost expropriată suprafața de 8 ha ce a aparținut autorului recurenților, conform certificatului nr. 101.948 din data de 03.03.1992, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului, dar aceștia nu au dovedit, conform art. 1169 Cod civil, art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă și art. 6 și 11 din Legea nr. 18/1991, că suprafața de 8 ha expropriată a fost deținută de autorul lor în plus față de suprafața de 15,68 ha, menționată în BAP.
Astfel, in registrul agricol din anul 1956, în urma exproprierii și cooperativizării, R. Ș. mai figura doar cu 5,77 ha teren pe raza comunei Șuletea, județul V..
De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha, iar prin Hotărârea nr. 150/1991, pentru 1 hectar pădure.
Totodată, deși se invocă de către recurenți că cele 4,10 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate M. A. nu au legătură cu suprafața de teren deținută de autorul lor, din probele administrate rezultă că instanța de fond a apreciat corect că și această suprafață a fost reconstituită conform dispozițiilor legale, anterior enunțate.
In acest sens este și Hotărârea nr. 95 din 08.03.2010 a Comisiei Județene V. de Stabilire a D. de P. Privată asupra Terenurilor, tabelul nominal cuprinzând persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate in limita suprafeței de 10 hectare de proprietar deposedat, care au solicitat prin cerere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferență, conform art. 3 din Legea nr. 1/2000 și documentația aferentă.
In aceste condiții, rezultă că pentru toate suprafețele de teren ce au aparținut defunctului R. Ș. și care au fost solicitate de recurenții-reclamanți a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele acestora, astfel cum in mod just a reținut și judecătorul ce a analizat cauza in primă instanță.
Ori, față de aceste aspecte, in mod legal și temeinic a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții R. H. și A. M., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană V. și C. comunală Șuletea, ambele de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Având in vedere că nu este incident in cauză niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, ce ar putea conduce la modificarea sau casarea hotărârii analizate, instanța va respinge recursul declarat de recurenții Rașcanu H. și A. M. și va menține sentința civilă nr. 1813/19.06.2012.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenți Rașcanu H. și A. M. împotriva sentinței civile nr. 1813/19.06.2012, pronuntață de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 octombrie 2012.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. R. I. | Judecător, M.-C. Ț. |
Grefier, R. A. |
Red: I.E.R./5.11.2012
Tenored. R.A. /6.11.2012
2ex.
Judecătoria Bârlad: judecător N. L..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1195/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1206/2012. Tribunalul... → |
|---|
