Plângere contravenţională. Decizia nr. 1340/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1340/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-12-2012 în dosarul nr. 1340/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1340/R/2012
Ședința publică de la 03 Decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Judecător A. C.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul ..prin admin. C. M. cu sediul în V., ., nr.70, .-2, jud.V. sau idem în V., ., ., jud.V. în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. V. cu sediul în V., jud.V. împotriva sentinței civile nr.1905 din 29.05.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al III-lea termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, prin serviciul registratură apărătorul recurentului a depus note de concluzii și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.1905 din 29.05.2012 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamantul ..V. împotriva procesului verbal de contravenție ./2011 nr._/7.12.2011 întocmit de A.N.A.F.-A.F.P.V. și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale:
Potrivit art.14 alin. 1 din OG nr.2/2001, executarea amenzii contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Conform OG nr.2/2001, comunicarea procesului verbal de contravenție se realizează fie prin posta, cu aviz de primire, fie prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
La dosarul cauzei, intimata a depus dovada comunicării către petenta a procesului verbal de contravenție, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 19.12.2011.
F. de aceste aspecte, având in vedere ca de la data aplicării sancțiunii (07.12.2011) până la data comunicării procesului verbal, nu a expirat termenul legal de o luna prevăzut de legiuitor sub sancțiunea prescrierii executării amenzii contravenționale, instanța a respins excepția invocata.
Cat privește fondul cauzei, prin procesul verbal mai sus menționat, petenta a fost amendata cu suma de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin 1 lit. b din OG nr. 92/2003.
S-a reținut in sarcina sa, neîndeplinirea la termenul de 25.10.2011 a obligației de declarare prevăzute de lege a impozitelor, taxelor si contribuțiilor, respectiv declarația 100/09.2011.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a retinut ca acesta îndeplinește toate condițiile de forma prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
In ceea ce privește motivele de nulitate invocate de petenta sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001:
Deși procesul verbal nu indică in mod expres locul săvârșirii faptei contravenționale, având in vedere natura contravenției reținute, aceasta nu putea fi săvârșită decât in raza teritoriala a organului fiscal la care petenta avea obligația sa depună declarația prevăzută de lege.
Cât privește data săvârșirii contravenției, întrucât obligația de depunere a declarației a expirat la data de 25.10.2011, fără ca petenta sa facă dovada ca a depus la acea data declarația, contravenția reținută în sarcina sa este una continuă. Prin urmare, atât timp cât încălcarea obligației legale durează în timp, fiind vorba de o faptă contravențională continuă, o astfel de dată nu putea fi prevăzută în actul sancționator.
Cât privește neindicarea orei săvârșirii contravenției, instanța arată că în condițiile art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, o astfel de mențiune nu este de natura să atragă anularea procesului-verbal.
Menționarea datei, orei și locului săvârșirii contravenției in procesul-verbal au fost prevăzute de către legiuitor in vederea obținerii unei descrieri corespunzătoare a faptei contravenționale.
Cu toate acestea, lipsa unor astfel de mențiuni nu atrage nulitatea absoluta a procesului verbal ci doar nulitatea relativa in condițiile in care se dovedește ca partea interesata a suferit un prejudiciu prin nearătarea acestora.
Prin urmare, având in vedere ca petenta nu a indicat in concret care a fost vătămarea produsa prin neindicarea orei săvârșirii contravenției, iar din conținutul actului sancționator reiese cu evidență fapta contravenționala pentru care s-a aplicat sancțiunea, instanța a apreciat că nici unul din motivele de nulitate invocate de petenta in temeiul art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001 nu sunt incidente.
In acest sens, din conținutul procesului-verbal reiese si actul normativ in temeiul căruia s-a stabilit si sancționat contravenția, si anume OG nr. 92/2003.
Cât privește nesemnarea procesului verbal de un martor asistent, instanța arată in primul rând ca acesta este un motiv de nulitate relativa a procesului verbal, fiind necesara dovedirea de către petentă a unei vătămări prin încălcarea normei legale.
Scopul instituirii obligativității semnării procesului-verbal de către un martor asistent, in condițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 a fost acela ca o persoana, străină de părți (agent-contravenient) sa confirme întocmirea procesului-verbal.
Ori, in condițiile in care petenta nu a contestat condițiile privind întocmirea efectiva a procesului verbal, simpla invocare a faptului ca procesul verbal nu este semnat de un martor asistent si fără dovedirea unui prejudiciu produs, nu este de natura sa atragă anularea procesului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, din materialul probatoriu administrat in cauza, reiese următoarele:
Potrivit art. 219 alin 1 lit. b din OG nr. 92/2003, constituie contravenție “neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.”
Acest articol trebuie coroborat cu celelalte dispoziții ale O.G. nr. 92/2003 si cu OPANAF nr. 101/2008, care prevăd obligațiile contribuabililor de declarare precum si termenele prevăzute in acest sens.
Anexa nr. 8, cap. I din OPANAF nr. 101/2008 prevede ca declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat (formular 100) se completează si se depune de către contribuabilii cărora le revine, potrivit legislației in vigoare, obligațiile declarative si de plata pentru impozite, taxele si contribuțiile cuprinse in Nomenclatorul obligațiilor de plata la bugetul de stat, prevăzute in Anexa nr. 15 la ordin.
Subcapitolul 1, paragraful 1.1 prevede ca termenul de depunere a declarației este pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare, potrivit pct. 1.1 si 1.2.
Potrivit aceluiași text de lege, mai pot exista si alte termene, astfel cum este prevăzut pentru obligațiile de plata menționate la pct. 1.3.
Din conținutul procesului-verbal, instanța a reținut că petenta a fost sancționată pentru nedepunerea declarației la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare (pentru luna septembrie 2011).
Petenta nu a contestat obligația sa in calitate de contribuabil de a depune declarația 100 si nici termenul de depunere menționat de paragraful 1.1.
Potrivit art. 1169 cod civil, “cel care face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească”. Prin urmare, fata de conținutul procesului-verbal, petenta avea obligația sa facă dovada îndeplinirii obligației legale la termenul prevăzut de lege.
O astfel de probă nu a fost făcută de către petentă, astfel încât instanța a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției.
Cât privește solicitarea de a fi înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul, instanța a respins-o.
Circumstanțele invocate de către petentă, și anume ca nu a mai fost sancționata contravențional, ca plata amenzii ar determina întreruperea activității societății nu au fost probate de către aceasta.
Prin urmare, față de minimul special al amenzii aplicat petentei, instanța a apreciat că raportat la împrejurările săvârșirii faptei contravenționale, s-a făcut o corectă apreciere și aplicare a sancțiunii.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs ..V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod greșit, instanța de fond, a apreciat faptul că, fapta contravențională are un grad de periculozitate sporit, neimpunându-se aplicarea unui avertisment.
Analizând hotărârea instanței de fond,în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă ,tribunalul constată că recursul este fondat.
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit nefiind cauze de nulitate a acestuia prev. de art.15-19 din OG.2/2001.
Sub aspectul sancțiunii contravenționale, aplicate prin procesul verbal contestat, de organul constatator, însă, amenda contravențională, este o sancțiune mult prea dură față de gravitatea redusă a faptei comise de recurentă.
Astfel, recurenta nu mai avea activitate economică de 2 ani și fiind la prima abatere de acest fel, recunoscând și regretând contravenția comisă.
Astfel, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.5 al.5 și 21 al.3 din OG.2/2001, referitoare la înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul pentru o faptă de o importanță socială redusă cum este cea comisă de recurentă.
In aceste condiții, este necesar a se avea în vedere disproporționalitatea dintre sancțiune și fapta contravențională comisă care este evidentă, pentru îndreptarea acesteia considerându-se suficient doar un avertisment.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod proc.civilă, se va dispune admiterea recursului formulat de petenta .. V. împotriva sentinței civile nr.1905/29.05.2012, a Judecătoriei V., care va fi modificată în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate de petenta ..V., împotriva procesului verbal ./2011 nr._ din 07.12.2011 întocmit de organul constatator A.N.A.F.-A.F.P.V., pe care îl modifică în sensul că se va dispune înlocuirea amenzii contravenționale de 1000 lei cu avertismentul, urmând a se atrage atenția ca pe viitor ..V. să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ..V. împotriva sentinței civile nr. 1905 din 29.05.2012 pronunțată de Judecătoria V. ,pe care o modifică în tot în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul .. împotriva procesului verbal de contravenție ./2011 nr._ încheiat la data de 7.12.2011 de ANAF.-A.F.P.V. pe care îl modifică în sensul că dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. | Judecător, A. C. |
Grefier, F. P. |
Red.O.R.N.
2ex./10.12.2012
J..fond:V. C.
Tehdact.P.F.
F.P. 03 Decembrie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1355/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1354/2012. Tribunalul... → |
|---|
