Contestaţie la executare. Decizia nr. 971/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 971/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 971/R/2013
Ședința publică de la 20 August 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător D. E. S.
Judecător E. G.
Grefier A. C.
-----------
Pe rol se află PRONUNȚAREA asupra cererii de recurs declarată de recurenta – contestatoare . sediul în Bârlad, ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul D. G., cu domiciliul în .. G., împotriva sentinței civile nr. 713/06.03.2013 pronunțata de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 13 august 2013, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care va face parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei, azi, 20 august 2013, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin.1 Cod pr. civilă, dându-se decizia civilă de față:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 713/06.03.2013 pronunțata de Judecătoria Bârlad a fost respinsa contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. prin reprezentanți legali în contradictoriu cu intimatul D. G. cu privire la anularea titlului executoriu contractul de arendă nr.3524/4 înregistrat sub nr.1429 din 16 august 2007, a actelor de executare întocmite în dosar de executare 459/2012 B. E. J. G. R., precum și a executării silite cu privire la toate motivele invocate.
A fost admisa contestația pentru capătul de cerere cu privire la lămurirea titlului executoriu.
A fost lămurita întinderea titlului executoriu, contract de arendă nr.3524/4 înregistrat sub nr.1429 din 16 august 2007 în sensul că suma datorată de contestatoarea S.C. A. S.A intimatului D. G. reprezentând contravaloare arendă pe anul 2011 este de_ lei, sumă încasată de intimat.
S-a luat act de renunțarea contestatoarei la capătul de cerere întoarcerea executării silite și chemarea în judecată a Biroului Executorului J. G. R..
A fost obligata contestatoarea să plătească intimatului D. G. suma de 1125 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acesta soluție prima instanța a reținut următoarele:
La data de 16 august 2007 între numitul R. S. H. și contestatoarea S.C. A. S.A. s-a încheiat contractul de arendă nr. 3524/4 înregistrat la Consiliul Local al ., sub nr.1429 din 16 august 2007 în care s-a menționat că obiectul contractului îl reprezintă terenul în suprafață de 50 ha dat în arendă pentru o durată de 5 ani începând cu data înregistrării la Consiliul Local, nivelul arendei fiind de 600 kg grâu/ha sau în bani, plata arendei urmând a se face imediat după recoltarea culturii, dar nu mai mult de 45 de zile ,la un preț stabilit prin înțelegerea părților, plata urmând a se face direct la sediul arendașului sau la cerere, prin mandat poștal la adresa arendatorului.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.670 din 22 martie 2011, R. S. H. vinde intimatului din prezenta cauză, D. G. căsătorit cu D. A. toate drepturile rezultate din contractul de arendă nr. 3524/4 din data de 16 august 2007. S-a menționat în conținutul contractului că, D. G. înțelege să se subroge în toate drepturile și obligațiile ce decurg din cuprinsul contractului de arendă.
La data de 15 octombrie 2012, intimatul D. G. solicită contestatoarei prin notificarea înaintată prin Biroul Executorului J. G. R. să-i achite suma de 24.000 lei reprezentând arenda cuvenită pe anul 2011 pentru suprafața din contractul de arendă nr. 3524/4.
Rezultă că prețul luat în calcul la stabilirea contravalorii grâului este de 0,80 lei/Kg.
Intimatul a solicitat contestatoarei plata grâului în luna octombrie 2012, fiind împlinit termenul de 45 de zile la recoltare, termen în care plata trebuia să se facă direct la sediul arendașului sau, la cerere, prin mandat poștal la adresa arendatorului, însă notificarea acestuia a rămas fără răspuns.
Urmare a acestui refuz, intimatul se adresează executorului judecătoresc G. R. din Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel G., iar Judecătoria Bârlad prin încheierea din 28 noiembrie 2012 încuviințează executarea silită.
Instanța a reținut că excepția necompetenței executorului judecătoresc din circumscripția Curții de Apel G. invocată de intimată nu este întemeiată întrucât exista posibilitatea la executare, așa cum prevăd disp.art.373 alin.1 Cod proc. civilă, ca bunurile urmăribile, mobile sau imobile să fie în circumscripțiile mai multor Curți de Apel, ținând cont că sediul debitoarei S.C. A. S.A. era în Bârlad, terenul ce a constituit obiectul contractului de arendă și unde debitoarea își desfășoară activitatea se afla în G., iar modalitatea de executare se poate face prin toate formele de executare, cu atât mai mult cu cât, în cererea de executare adresată executorului s-a menționat că solicită ca executarea să se facă pe raza . deține bunuri.
După încuviințarea executării, au fost emise, la data de 4 decembrie 2012, cereri de înființare a popririi către terți popriți, până la concurența sumei de_ lei conform titlului executoriu contract de arendă nr.3524/2007 și proces verbal cheltuieli 459/2012, din care 2990 lei cheltuieli de executare silită.
Cu ordinul de plată nr._ din 10 decembrie 2012 suma a fost indisponibilizată de terțul poprit Banca Transilvania Suc. Bârlad fiind achitată executorului judecătoresc.
Contestatoarea a susținut că, creanța nu este certă,lichidă și exigibilă,așa cum prevăd dips.art.379 Cod proc. civilă.
A reținut instanța ca in ce privește contractul de arendă acesta îndeplinește aceste condiții întrucât are valoare de titlu executoriu și pentru intimat deoarece prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.670 din 2 martie 2011,el a primit de la R. S. H. toate drepturile ce decurg din calitatea de arendator, respectiv și contravaloarea arendei pentru anul 2011.
Nu se poate reține că i se datora intimatului arenda doar după data de 22 martie 2011, momentul înscrierii în cartea funciară, întrucât acesta s-a subrogat în drepturile numitului R. S. H., nefiind întemeiată nici susținerea că arenda trebuia calculată până la data august 2011 deoarece producția a fost recoltată de contestatoare, obligația acesteia fiind de a plăti arenda pentru un contract valabil încheiat pentru cinci ani.
În strânsă legătură cu aceste considerente se impune a fi analizată și susținerea contestatoarei de anulare a titlului executoriu, pe motiv că nu se poate investi cu formulă executorie și avea calitatea de titlu executoriu un contract care a încetat, că executarea silită începută în baza unui contract care nu mai este în vigoare este inadmisibilă.
Instanța a reținut că titlul executoriu a fost încheiat la data de 16 august 2007, cu respectarea disp. Legii arendării nr.16/1994,că drepturile și obligațiile au fost transmise intimatului în baza unui contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 670 din 22 martie 2011, valabil încheiat astfel că executarea silită pentru drepturile neîncasate de titularul inițial al contractului de arendă și transmise intimatului din prezenta cauză nu se putea face decât în temeiul contractului de arendă în baza căruia și contestatoarea a luat recolta, solicitarea de anulare a titlului executoriu și solicitarea de a considera executarea inadmisibilă nefiind întemeiată.
În ce privește cuantumul arendei, potrivit disp.art.372 Cod proc.civilă, executarea silită se va efectua în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a altui înscris, care, potrivit legii constituie titlu executoriu, or în cazul de față contractul de arendă este titlu executoriu întrucât intimatul a solicitat drepturile neîncasate pentru perioada când contestatoarea a folosit terenul.
Executorul judecătoresc a stabilit prețul unui kg/grâu ,la prețul pieții de 0,80 lei, în lipsa unui acord al părților conform contractului de arendă.
Instanța a reținut că acesta este prețul corect, conform răspunsului primit de executor de la Oborul T. și nu cel de 0,40 lei/kg menționat în Hotărârea nr.152/2010, întrucât în lipsa unei înțelegeri acesta era prețul pentru o justă despăgubire a intimatului, cu atât mai mult cu cât Hotărârea nr.152 este din anul 2010, iar la data plății suma trebuia actualizată de executor conform disp.art.3712 alin.3 Cod proc.civilă. Și celelalte cheltuieli efectuate cu executarea se încadrează în onorariul prev.de Legea nr.188/2000.
În consecință instanța a reținut că, contestația la executare este întemeiată numai cu privire la motivul în legătură cu lămurirea titlului executoriu, în sensul că suma datorată de contestatoare intimatului pe anul 2011, este de_ lei, sumă încasată de intimat, cu respingerea contestației pentru celelalte motive apreciate ca neîntemeiate, inclusiv solicitarea de anulare a titlului executoriu, a actelor de executare, cu privire la care nu există neregularități care să aibă drept consecință nulitatea lor.
S-a mai susținut de către contestatoare, că instanța ar trebui să țină cont la lămurirea titlului executoriu de împrejurarea că in cauza contestatoarea a efectuat cheltuieli cu îngrășămintele chimice în anul agricol 2010-2011, care au remanență în sol în anul 2011, 2012, de care s-a folosit intimatul, însă acest aspect nu ține de lămurirea titlului executoriu, întrucât contestatoarea are calea unei acțiuni separate pentru investiții, intimatul fiind cel care s-a subrogat și în obligațiile ce decurg din contract.
În baza art.246 alin.1 Cod proc.civilă s-a luat act de renunțarea la capătul de cerere întoarcerea executării silite și chemarea în judecată a Biroul Executorului J. G. R..
Ca o consecință a admiterii în parte a contestației, contestatoarea a fost obligata la parte din cheltuielile de judecată efectuate de intimatul D. G. reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat in termenul prevăzut de lege recurs recurenta S.C. A. S.A.
A solicitat recurenta admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței in sensul admiterii contestației la executare si anularea executării silite si daca acest lucru se mai impune, lămurirea întinderii titlului executoriu.
Primul motiv de recurs invocat, întemeiat pe art. 304 pct. 5 si pct. 9 - privește modul de soluționare de către instanța de fond a necompetentei executorului judecătoresc.
Prin cererea adresata executorului judecătoresc G. R., numitul D. G. a solicitat încuviințarea executării silite asupra bunurilor societății care s-ar afla pe raza comunei Corni, Județul G. (fara a exista vreo dovada ca recurenta are astfel de bunuri). Cererea de încuviințare a executării silite este adresata ulterior de către executorul judecătoresc, Judecătoriei Târgu B. care, la data de 12.11.2012 își declina competenta in favoarea Judecătoriei Bârlad, aceasta fiind instanța de executare, in conformitate cu dispozițiile art. 373 alin. 2 si 3 Cod procedura civila. Daca am fi urmat logica instanței de fond, conform căreia, bunurile urmăribile ar fi in circumscripțiile mai multor Curți de Apel (deși nu exista nicio dovada ca recurenta deține bunuri pe raza comunei Corni, nici la dosarul de executare, nici in dosarul cauzei) ar fi trebuit ca instanța de executare sa fie Judecătoria Târgu B. si competent executorul judecătoresc G. R., aceasta nemaiavând niciun motiv sa-si decline competenta.
Or, Judecătoria Târgu B. si-a declinat competenta in favoarea Judecătoriei Bârlad tocmai pentru ca nu putea avea calitatea de instanța de executare, prin urmare nici executorul judecătoresc G. R. nu era competent sa efectueze executarea.
Instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, mai precis a următoarelor articole:
Art. 373 alin. 1 Cod procedura civila: Daca prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești si celelalte titluri executorii se executa de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel in care urmează sa se efectueze executarea. Ne aflam in situația unei popriri, deci competent sa efectueze executarea este tot un executor din circumscripția Curții de Apel Iasi.
Art. 453 alin. 1 Cod procedura civila: Poprirea se înființează la cererea creditorului de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit - in ambele situații este vorba de executorul judecătoresc aflat in circumscripția Curții de Apel Iași, nu G.. Nu creditorul stabilește prin cererea de executare competenta executorului judecătoresc ci aceasta este stabilita prin normele Codului de procedura civila.
Instanța de fond trebuia sa constate faptul ca executorul judecătoresc nu este competent si sa aplice dispozițiile art. 399 alin. 2 Cod procedura civila coroborate cu dispozițiile art. 105 alin. 2 teza a II - a Cod procedura civila care dispun in mod expres ca nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrase sancțiunea anularii actului nelegal fiind întocmite de un executor necompetent - iar in conformitate cu art. 105 alin. 2 teza a II - a in cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune pana la dovada contrarie. Prin urmare, toate actele de executare trebuiau anulate pe acest motiv.
Cel de al doilea motiv de recurs - întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila privește modul in care instanța de fond a stabilit si motivat ca executarea silita a avut ca obiect o creanța certa, lichida si exigibila.
Instanța nu motivează de ce respinge argumentele societății recurente ca executarea silita nu a avut ca obiect o creanța certa, lichida si exigibila. Potrivit art. 379 alin. 3 creanța este certa atunci când rezulta din însuși actul de creanța sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Daca ne referim la actul de creanța - respectiv contractul de arenda, acesta încetase sa-si mai producă efectele încă din data de 05.08.2011 si nu putea servi drept temei al creanței. Raporta la dispozițiile art. 6 alin. 3 din contractul de arenda, plata arendei in bani se va face la un preț stabilit prin înțelegerea parților. Cum in speța înțelegerea parților nu a fost realizata, urmărirea silita nu se putea face in baza acestui contract de arenda. Intimatul D. G. trebuia sa se adreseze instanței de judecata si ulterior, după obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile, sa solicite executarea silita in temeiul acesteia. Daca avem in vedere ultima teza din art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, respectiv creanța este certa atunci când rezulta din (.....) alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul, aceasta nu se aplica in situația de fata. Sumele de bani cu titlu de contravaloare arenda au fost solicitate in baza unor înscrisuri pe care recurenta nu le recunoaște - respectiv răspunsul primit de executorul judecătoresc de la Oborul T. si care se refera la un preț al grâului in anul 2012 (nu 2010 - 2011)- aflat la fila 40 din dosarul de fond si căruia instanța ii atribuie in mod nejustificat valoare de act emanat sau recunoscut de către societate. Prețul arendei a fost stabilit unilateral si abuziv de către creditor, in baza unor înscrisuri care nu ii sunt opozabile si nu sunt însușite de societatea motiv pentru care instanța de fond trebuia sa anuleze executarea silita si toate actele de executare in conformitate cu dispozițiile art. 379 Cod procedura civila.
Cel de al treilea motiv este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila si privește caracterul de titlu executoriu al unui contract de
arenda care a încetat. Considera recurenta ca instanța de fond in mod greșit retine faptul ca drepturile si obligațiile din contractul de arenda au fost transmise in baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 670/22.03.2011 si din acest motiv i-ar fi revenit obligația respectării contractului de arenda pe o perioada de cinci ani, făcându-se abstracție de înscrisurile pe care dosarul cauzei.
Astfel, așa cum a făcut dovada cu adresele nr. 2579/26.05.2011 si
3557/20.07.2011, chiar D. G. a solicitat predarea acestei suprafețe de teren înainte de împlinirea termenului pentru care s-a încheiat contractul de arenda nr. 3524/2007, lucru care s-a materializat la data de 05.08.2011 când s-a predat suprafața de 50 ha, contractul încetând sa-si mai producă efectele, nemaiavând niciun obiect. Instanța trebuia sa analizeze si aceste aspecte si sa ia in considerare înscrisurile depuse la dosarul cauzei de societate, consecința fireasca fiind anularea executării silite si a actelor de executare.
Potrivit art. 372 Cod procedura civila - executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu. Este adevărat ca Legea 16/1994 in materia arendării, aplicabila acestui contract de arendare in baza căruia s-a pornit executarea recunoaște caracterul de titlu executoriu al contractului de arenda. Dar recunoaște acest caracter de titlu executoriu numai contractelor încheiate in scris, înregistrate la consiliul local si bineînțeles in vigoare, condiție care nu este îndeplinita in prezenta cauza, trebuie sa avem in vedere ca acest contract nu mai este in vigoare si nu mai poate produce niciun efect, fiind încetat de la data de 05 august 2011, la solicitarea si cu acordul expres al numitului D. G.. Sunt aplicabile dispozițiile art. 372 Cod procedura civila si art. 399 alin. 2 Cod procedura civila, sancțiunea care intervine fiind anularea titlului executoriu si a executării silite.
Cel de al patrulea motiv este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 si 9 Cod procedura civila si privește modul in care instanța a soluționat cererea de lămurire a întinderii sumei datorate, cu stabilirea exacta a perioadei pentru care datora arenda.
In mod greșit instanța de fond retine ca intimatului D. G. i se datorează arenda si pentru perioada anterioara dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 50 ha care a format obiectul unui contract de arenda.
Acest contract de vânzare - cumpărare prin care numitul D. a obținut dreptul de proprietate asupra terenului de 50 ha are efect constitutiv, producând efecte pentru viitor, arenda i se poate datora doar după data de 22 martie 2011 (data la care încheie contractul de vânzare cumpărare) si pana la data de 05 august 2011, data la care terenul a fost predat dumnealui.
Referitor la prețul grâului, considera ca instanța de fond trebuia sa aibă in vedere prețul grâului pentru anul agricol 2010 -2011, așa cum este acesta stabilit prin hotărârea Consiliului Județean V. depusa la dosarul cauzei in cuprinsul căreia este stabilit un preț la grâu pentru anul 2011 de 0,40 lei pe kilogram. Aceasta deoarece prețul grâului este stabilit printr-un act administrativ cu caracter normativ, producând efecte erga omnes, fiind opozabil atât intimatului D. G. cat si societății. Instanța de fond in schimb se subroga organului de executare silita si considera in mod neîntemeiat ca numitului D. G. i s-ar fi cuvenit si o actualizare a sumei in temeiul art. 371 indice 2 alineat 3 Cod procedura civila, acordând mai mult decât s-a cerut. Lucru greșit, întrucât prețul grâului care trebuie avut in vedere este cel din anul agricol 2010- 2011, data la care ar fi trebuit executata obligația, la un preț care putea fi actualizat (aceasta fiind o posibilitate prevăzuta de lege, nu o obligație) in condițiile art. 371 indice 2 alineat 3 Cod procedura civila, numai daca creditorul ar fi cerut acest lucru - ceea ce nu este cazul.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 299 si următoarele din Codul de procedura civila, art. 304 pct. 5,6,7,8 si 9, art. 304" Cod procedura civila.
Intimatul, legal citat a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat ca nefondat, pentru urmatoarele motive:
Primul motiv de recurs vizat de recurentă, întemeiat pe disp. art, 304, pct.5 și 9 C. Pr. Civilă, se referă la faptul că instanța de fond nu a dispus anularea actelor de executare și a însăși executării silite. De asemenea, s-a susținut că societatea recurentă nu deține bunuri pe raza comunei Corni, jud. G..
Contractul de arendă încheiat sub nr. 3524/4, înregistrat la Consiliul Local al comunei Corni, sub nr. 1429 din 16.08.2007, vizează arendarea suprafeței de 50 de ha teren arabil pe o perioadă de 5 ani și are prevăzut la Capitolul 5 Nivelul Arendei, Modalități și Termene de Plată, art. 6,pct.1, nivelul arendei stabilit la 600 kg grâu sau în bani. Prin urmare, prin această executare silită s-au urmărit produsele obținute de pe urma folosinței terenului, produse fructificate pe raza comunei Corni, jud. G.. Astfel, dovada existenței unor bunuri pe raza comunei Corni a fost făcută conform contractului de arendă mai sus amintit.
Instanța de fond a reținut în mod corect, în motivarea sentinței civile recurate că excepția necompetenței executorului judecătoresc din circumscripția Curții de Apel G., invocată de intimată nu este întemeiată întrucât există posibilitatea la executare a bunurilor urmăribile, mobile și imobile, ținând cont că terenul ce a constituit obiectul contractului de arendă și unde debitoarea își desfășoară activitatea se află în G., cu atât mai mult cu cât în cererea de executare adresată executorului s-a menționat că se solicită ca executarea să se facă pe raza comunei Corni.
Executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite la Judecătoria Târgu B., în a cărei rază de competență se află localitatea unde se află terenul arendat și unde contractul de arendă a fost înregistrat conform legii. Prin urmare, bunurile urmăribile conform contractului de arendă sunt pe raza comunei Corni, jud. G..
Se încearcă, de către recurentă, denaturarea înțelesului dispozițiilor procedurale cu privire la executarea silită, motivându-se în prezentul recurs că această contestație ar viza de fapt poprirea făcută pe conturile societății. Atât în contestația propriu zisă cât și în precizările formulate ulterior la ultimul termen de judecată din 27.02.2013, de recurentă, nu s-a adus în discute acest aspect invocat în recurs. De asemenea, concluziile recurentei prin apărător, consemnate în încheierea din 27.02.2013, au fost în sensul că nu este necesară introducerea în cauză a terților popriți.
Încuviințarea executării silite a fost declinată de Judecătoria Târgu B. în favoarea Judecătoriei Bârlad care a examinat cererea și a dispus încuviințarea executării silite in dosarul nr._ . Prin urmare, în urma controlului judecătoresc instituit de Judecătoria Bârlad, executorul judecătoresc a acționat în consecință, nefiind atacată acea încheiere de încuviințare a executării silite.
Într-adevăr, nu creditorul stabilește prin cererea de executare, competența executorului judecătoresc ci aceasta este stabilită prin normele Codului de Procedură Civilă, după cum s-a susținut în motivele de recurs, iar Judecătoria Bârlad a constatat că sunt îndeplinite aceste condiții și a încuviințat această executare.
Prin urmare nu este și nu poate fi considerată contestația la executare un mijloc procedural destinat a anula sau modifica însuși titlul executoriu și care sunt în măsură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea acestui motiv de recurs, ca nefondat.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond nu și-a motivat respingerea argumentelor recurentei, în sensul că această creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă.
Conform dispozițiilor art.379 alin.3 C. Pr. Civilă „Creanța este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță (...)" - contractul de arendă. Prin urmare creanța este certa atunci când existenta ei este fermă, neechivocă, potrivit dispozițiilor mai sus citate.
Conform dispozițiilor art. 379 alin.4 creanța este lichida atunci când are un cuantum foarte bine determinat, când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui in baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanța, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală. Exigibilitatea creanței presupune ca aceasta să aibă scadența împlinită. Prin urmare din întreg probatoriul administrat a demonstrat că aceste trei condiții cumulative au fost îndeplinite.
După cum se interpretează în mod trunchiat contractul de arendă, Capitolul 5 art.6 alin.3 „Plata arendei în bani se face la un preț stabilit prin înțelegerea părților, dar în situația în care părțile nu se înțeleg, sau mai bine zis debitorul nu manifestă disponibilitate, atunci arendatorul are posibilitatea executării silite a arendașului la prețul stabilit conform normelor în vigoare și actualizat la data efectuării executării, în situația în care textul de lege este depășit ca perioadă.
Susținerea recurentei în sensul că în speța înțelegerea părților nu a fost realizată, urmărirea silită nu se putea face în baza acestui contract de arendă nu poate fi primită.
Conform Legii 16/1994 acest contract de arendă a fost încheiat în formă scrisă și înregistrat la Consiliul Local al Comunei Corni, sens în care poate fi considerat un titlu executoriu, fiind un contract solemn întrucât legea specială prevede ad validitatem cerința formei scrise cumulativ cu înregistrarea contractului la consiliul local pe raza căruia se găsesc bunurile arendate.
In mod eronat recurenta consideră că trebuia să se adreseze intimatul în primă fază instanței de judecată și ulterior, după obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile să solicite executarea silită în temeiul acesteia.
Enunțarea pe bucăți a dispozițiilor art.379 alin.3 C.Pr.Civilă, în acest motiv de recurs, scoțând din paranteze tocmai textul care se referă la contractul de arendă, conduce la ideea că recurenta evită corecta calificare făcută de instanța de fond. Textul mai sus amintit se referă la o creanță certă atunci când rezultă din însăși actul de creanță - contractul de arendă - și din alte acte.
Interpretarea textuală presupune în primul rând ca această creanță să rezulte dintr-un contract și ulterior și doar în lipsa acestuia, din alte acte chiar și neautentice, ori în speța de față avem prima condiție îndeplinită și anume există un contract de arendă.
În mod corect a reținut instanța de fond ca in cauza contractul de arendă îndeplinește aceste condiții, întrucât are valoare de titlu executoriu și pentru intimat deoarece prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.670/22.03.2011 intimatul D. G. a primit de la R. S. H. toate drepturile ce decurg din calitatea de arendator, respectiv și contravaloarea arendei pentru anul 2011. De asemenea instanța a aplicat în mod constant un principiu ce decurge din întreaga reglementare legislativă, în sensul că a statuat asupra contestației la executare fără a examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă - încuviințarea executării silite.
Tot în acest motiv de recurs se aduce în discute prețul stabilit conform răspunsului primit de executorul judecătoresc de la Oborul T. ca fiind stabilit unilateral și abuziv de către creditor. Însuși titlul executoriu - contratul de arendă la Capitolul 5 articolul 6 alin.3 stabilește că plata se va face până la 45 de zile de la recoltarea produsului respectiv, sancțiunea pentru arendaș fiind prețul stabilit de executor, așa cum se menționează și în sentința recurată
Prin urmare considera intimatul că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, sens în care solicită respingerea acestui motiv de recurs ca nefondat
Si al treilea motiv de recurs este nefondat.
Conform contractului de vânzare - cumpărare nr.670/2011 în care se stipulează că „Odată cu dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus subsemnatul R. S. H. cedez domnului D. G. toate drepturile rezultate din contractul de arendă nr.3524/4 din data de 16.08.2007, înregistrat sub nr.1429/16.08.2007 la Consiliul Local al Comunei Corni, contract încheiat cu S.C. A. Bârlad S.A. (...)" considera intimatul că instanța de fond nu a făcut decât să tină cont de înțelegerea autentificată între vânzător și cumpărător fără a avea posibilitatea de a interveni în vreun mod asupra acestui acord de voință.
Greșit invoca recurenta dispozițiile art. 372 C. Pr. Civilă - „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui înscris care potrivit legii constituie titlul executoriu", contestându-se prin aceasta calitatea acestui contract de arendă de titlu executoriu. Acest contract a îndeplinit condițiile impuse de Legea 16/1994, în sensul că a fost încheiat în formă scrisă, a fost înregistrat la Consiliul Local si bineînțeles era în vigoare la momentul în care trebuia făcută plata arendei.
Se aduce în discute că acest contract a încetat la 05.08.2011, dar drepturile transferate intimatului D. G. la 22.03.2011 erau certe, lichide și exigibile, și contractul era în ființă, iar potrivit motivării sentinței recurate „producția a fost recoltată de contestatoare, obligația acesteia fiind de a plăti arenda pentru un contract valabil încheiat. Prin urmare intimatul D. G. nu a făcut altceva decât să se subroge în drepturile vânzătorului R. S. H.. De aceea susținerea recurentei în acest motiv de recurs, în sensul că „(...) trebuie să avem în vedere că acest contract nu mai este în vigoare și nu poate produce niciun efect este lipsită de logică. Odată încheiat un contract, obligația ce revine debitorului este de a plăti arenda la termenele stabilite în contract, în caz contrar arendașul având posibilitatea executării silite pentru recuperarea arendei, astfel încât nu prezintă importanță momentul la care s-a început executarea silită.
În mod subsecvent această măsură este o sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale stabilite în mod bilateral de părțile contractante. În acest sens, prin prisma acestor argumente solicită respingerea ca nefondat și a acestui motiv de recurs.
Ultimul motiv de recurs a pus în discuție modul în care instanța de fond s-a pronunțat cu privire la lămurirea titlului executoriu, susținându-se că în mod greșit instanța de fond a reținut că intimatului i se datorează arenda pentru o perioadă anterioară dobândirii dreptului de proprietate.
Susține intimatul ca prin contractul de vânzare - cumpărare s-a transmis și dreptul de a recupera arenda datorată vânzătorului R. S. H., respectiv contravaloarea arendei aferente anului 2011. Nu se poate pune în discuție perioada pentru care se calculează arenda, întrucât suma datorată vizează anul 2011 iar drepturile cumpărătorului (intimatului) sunt aceleași cu ale vânzătorului, prin urmare în mod corect a reținut instanța de fond, în sensul că nu se poate reține că i se datora intimatului arenda doar după data de 22.03.2011 întrucât acesta s-a subrogat în drepturile numitului R. S. H..
Faptul că instanța de fond a admis contestația doar cu privire la lămurirea titlului executoriu apreciind că 0,80 lei este prețul pieții in lipsa unui acord al parților conform contractului de arendă, stabilind totodată cu valoare de sancțiune pentru contestatoare, pentru neplata la timp a arendei datorate că prețul este corect actualizat conform dispozițiilor procedurale de executorul judecătoresc.
Se susține de recurentă că această actualizare este greșită întrucât prețul grâului care trebuie avut în vedere este cel din anul 2010- 2011, dată la care ar fi trebuit executată obligația. Obligația a fost executată în anul 2012, când a solicitat-o intimatul și nu când ar fi trebuit executată în opinia recurentei, care prin această afirmație își recunoaște neexecutarea culpabilă a contractului, iar prețul a fost actualizat la cererea creditorului.
Consideră intimatul ca recursul este nefondat, conform dispozițiilor art. 304, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate și nu de netemeinicie așa cum se vizează prin această motivare data de recurenta. Contestația ar trebui să vizeze doar împrejurări survenite după declanșarea executării silite și care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în contractul de arendă, prin urmare pe calea contestației nu pot fi invocate acte sau împrejurări de natură a diminua sau stinge datoria. În esență contestata este menită să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, ea nu este și nu poate fi considerată un mijloc procedural destinat a anula sau modifica însuși titlul executoriu.
Prin prisma acestor argumente solicita respingerea recursului formulat de recurenta - contestatoare ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr.713/06.03.2013, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului Tribunalul retine următoarele:
La data de 05.11.2012 intimatul D. G. s-a adresat Biroului Executorului J. G. R. cu o cerere de executare silita in baza titlului executoriu contract de arenda nr. 3524/4/16.08.2004 fiind format astfel dosarul de executare nr. 459/2012 .
Executarea silita a fost încuviințata prin încheierea din data de 28.11.2012 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul nr._ .
Împotriva executării silite a formulat contestație la executare contestatoarea S.C. A. S.A. Bârlad, invocând ca prim motiv de contestație la executare necompetenta executorului J. de a efectua executarea silita.
Tribunalul retine, analizând actele dosarului ca in mod greșit a reținut prima instanța împrejurarea ca executorul judecătoresc ar fi fost competent sa efectueze executarea silita.
Potrivit procedura civila art. 373 alin. 1 Cod (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.
Rezulta din dispozițiile legale anterior citate ca revine executorului judecătoresc din circumscripție curții de apel in care urmează sa se efectueze executarea competenta de a efectua executarea silita si numai in măsura in care bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.
In ceea ce privește executarea silita prin poprire Tribunalul retine ca potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila: (1)Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Necompetenta executorului judecătoresc de a efectua executarea silita constituie unul din motivele pentru care cererea de încuviințare a executării silite poate fi respinsa, așa cum rezulta din dispozițiile art. 373 ind. 1 alin. 4 pct. 1 Cod procedura civila, text de lege conform căruia: (4) Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1.cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
In cauza Tribunalul retine ca sediul debitorului S.C. A. S.A. este in Bârlad, iar executarea silita a fost efectuata prin poprire, fiind emise adrese pentru înființarea popririi către mai mulți terți popriți (filele 42-51 din dosar). F. de conținutul dosarului de executare silita si al actelor dosarului Tribunalul retine ca revenea unui executor judecătoresc de pe raza Curții de Apel Iași competenta de a efectua executarea silita in cauza.
Greșit retine prima instanța ca executorul judecătoresc G. R. ar fi fost competent sa efectueze executarea silita cu motivarea ca ar exista posibilitatea ca debitoarea sa aibă bunuri mobile sau imobile in circumscripția mai multor curți de apel iar terenul ce a făcut obiectul contractului de arenda in baza căruia a fost declanșata procedura de executare silita se afla pe raza județului G..
Din actele dosarului Tribunalul retine ca in ce privește contractual de arenda acesta si-a încetat efectele, prin acordul parților, înainte de termen, încă din anul 2011, când la cererea creditorului intimat terenul ce făcea obiectul contractului a fost restituit acestuia.
Cererea de executare silita a fost formulate in anul 2012, la data de 05.11.2012, așa cum rezulta din cererea depusă in copie la fila 28 din dosarul de fond. Prin urmare la data sesizării organului de executare silita recurenta debitoare nu mai avea in arenda suprafața de teren din județul G., astfel încât nu poate fi reținuta competenta organului de executare silita prin raportare la acest bun – cu atât mai mult cu cat obiectul executării silite era reprezentat de contravaloarea arendei si nu terenul ce face obiectul acestui contract. In ce privește posibilitatea ca recurenta intimate sa dețină bunuri pe raza mai multor curți de apel, Tribunalul retine ca in cauza nu s-a făcut dovada împrejurării ca la data formulării cererii de executare silita debitoarea deținea vreun bun pe raza Curții de apel G. astfel încât sa fie competent pentru efectuarea procedurii de executare silita executorul judecătoresc sesizat. Nu prezintă relevantă împrejurarea ca in cererea de executare silita creditorul intimat a arătat ca solicita ca executarea silita sa se facă pe raza comunei Corni, atâta timp cat nu s-a făcut dovada ca recurenta creditoare deținea bunuri pe raza Curții de Apel G. care sa poată face obiectul executării silite.
De altfel in cauza, in concret, executarea silita a fost efectuata prin poprire, de un executor judecătoresc ce nu îndeplinea cerințele prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedura civila – nu este un executor judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
În “Secțiunea a VI-a – Contestația la executare” din Cartea V – Despre executarea silită” a Codului de procedură civilă, în art. 399 s-a prevăzut că “împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare” iar în aliniatul 2 al aceluiași articol se mai prevede că “nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
În continuare, art. 404 alin. 1 C. proc. civ. prevede “Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși...”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că și în cazul în care actele de executare sunt întocmite de un funcționar necompetent, în speță de un executor judecătoresc fără competență, se poate admite contestația la executare cu consecințele ce decurg din art. 404 C. proc. civ.. Dispozițiile legale privind contestația la executare au caracterul unor dispoziții speciale ce derogă de la normele de drept comun și care permit persoanelor interesate sau celor vătămați prin executare să invoce motivul de nulitate referitor la efectuarea actului de executare de către un executor fără competență.
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila: (2)Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Reținând ca in cauza executarea silita a fost efectuata de un executor judecătoresc necompetent, având in vedere dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, coroborat cu art. 373 ind. 1 alin. 4 pct. 1 si 399 alin. 2 Cod procedura civila Tribunalul retine ca in cauza se impunea admiterea in parte a contestației la executare si anularea executării silite din dosarul de executare silita nr. 459/2012 al Biroului Executorului J. G. R.
Retine Tribunalul in acest context ca nu pot fi primite susținerile intimatului in sensul ca in contestația la executare nu mai pot fi invocate aspectele ce țin de competenta executorului judecătoresc întrucât acest aspect a fost verificat de instanța care a soluționat cererea de încuviințare a executării silite iar debitoarea recurenta nu a atacat încheierea prin care s-a dispus încuviințarea cererii de executare silita.
Astfel, Tribunalul retine ca potrivit art. 373 ind. 1 alin. 5 Cod procedura civila: (5) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Cum in cauza cererea de încuviințare a executării silite a fost admisa, debitorul nu a avut la dispoziție o cale de atac împotriva acestei încheieri, fata de dispozițiile exprese ale textului de lege anterior menționat.
Pe de alta parte, art. 399 alin. 1 si 2 Cod procedura civila: (1)Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. (2)Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Rezulta din dispozițiile anterior citate ca in măsura in care au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la competenta executorului judecătoresc de a efectua executarea silita, debitorul poate invoca aceste aspect doar pe calea contestației la executare.
Mai constata instanța ca prin contestația la executare formulate contestatoarea recurenta a solicitat anularea chiar a titlului executoriu însuși, cerere respinsa in mod corect e prima instant.
Articolul 399 alin 1, 2 si 3 Cod procedură civilă prevede că: „ (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui acte de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281¹, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. (3) În cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca se pot invoca in contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu,daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac” În timp ce art. 372 din același act normativ stipulează: „ Executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu „
Contestația la executare, este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale. Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond.
Este adevărat însă că, atunci când este vorba de un titlu executoriu ce nu emană de la organele cu activitate jurisidicțională, debitorul poate invoca toate apărările cu privire la existența, întinderea și valabilitatea creanței, în măsura în care nu-i este deschisă o cale specială .
Instanța constată că, pentru eventuale motive de nelegalitate ale contractului de arenda, contestatoarea ar fi avut o cale separată de atac neputând cere anularea acestuia in cadrul contestației la executare.
Pe de alta parte Tribunalul observa ca in cauza recurenta contestatoare a solicitat anularea titlului executoriu cu motivarea ca acesta își încetase efectele la data sesizării organului de executare silita . Tribunalul retine insa ca in măsura in care executarea silita a fost declanșata in baza unei hotărâri judecătorești sau a unui alt înscris care potrivit legii nu constituie titlu executoriu, consecința este anularea tuturor actelor de executare silita nu a însuși înscrisului in baza căruia a fost declanșata procedura de executare silita.
Cu privire la cererea de lămurire a întinderii titlului executoriu Tribunalul retine ca atâta timp cat in cauza va fi admisa contestația si anulata executarea silita însăși, nu se mai impune a fi analizat acest capăt de cerere.
F. de considerentele anterior expuse Tribunalul va admite recursul formulat de recurenta S.C. A. Bârlad S.A. împotriva sentinței civile nr. 713/06.03.2013 pronunțata de Judecătoria Bârlad, sentința pe care o va modifica în parte in sensul că va admite in parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. Bârlad S.A. în contradictoriu cu intimatul D. G. si va anula executarea silita din dosarul de executare silita nr. 459/2012 al Biroului Executorului J. G. R..
Va menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la respingerea cererii de anulare a titlului executoriu contract de arenda nr. 3524/4 înregistrat sub nr. 1429/16.08.2007.
Va inlatura din dispozitivul sentinței recurate mențiunile referitoare la admiterea contestației privind lămurirea titlului executoriu si cele referitoare la lămurirea întinderii titlului executoriu contract de arenda nr. 3524/4 înregistrat sub nr. 1429/16.08.2007 si va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
In baza art. 274 Cod procedura civila va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata in recurs.
Sub acest aspect Tribunalul retine ca întrucât in cauza va fi admis recursul formulat de recurenta cererea vizând acordarea cheltuielilor de judecata formulata de intimat se impune a fi respinsa întrucât acesta a căzut in pretenții.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata efectuate de recurenta, Tribunalul constata ca aceasta a efectuat in cauza doar cheltuieli constând in taxa judiciara de timbru de 97 lei si timbru judiciar .
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. e din legea nr. 146/1997: Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: e )când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Rezulta din aceste dispoziții legale ca întrucât contestația la executare va fi admisa, recurenta contestatoare avea posibilitatea sa solicite restituirea sumei achitate cu titlu de taxa judiciara de timbru.
F. de aceste dispoziții legale si întrucât in cauza recurenta nu a făcut dovada efectuării altor cheltuieli de judecata in recurs, Tribunalul va respinge cererea formulate de recurenta de acordare a cheltuielilor de judecata pentru acesta faza procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta S.C. A. Bârlad S.A. împotriva sentinței civile nr. 713/06.03.2013 pronunțata de Judecătoria Bârlad, sentința pe care o modifică în parte in sensul că:
Admite in parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. Bârlad S.A. în contradictoriu cu intimatul D. G..
Anulează executarea silita din dosarul de executare silita nr. 459/2012 al Biroului Executorului J. G. R..
Menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la respingerea cererii de anulare a titlului executoriu contract de arenda nr. 3524/4 înregistrat sub nr. 1429/16.08.2007.
Înlătura din dispozitivul sentinței recurate mențiunile referitoare la admiterea contestației privind lămurirea titlului executoriu si cele referitoare la lămurirea întinderii titlului executoriu contract de arenda nr. 3524/4 înregistrat sub nr. 1429/16.08.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge cererea parților de acordare a cheltuielilor de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi, 20.08.2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, D. E. S. | Judecător, E. G. |
Grefier, A. C. |
Red. G.E./02.09.2013
2 ex./02.09.2013
Judecător fond: D. J.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 160/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 94/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
