Plângere contravenţională. Decizia nr. 1364/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1364/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1364/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1364/R/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Judecător R.-N. O.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât Inspectoratul T. de R. S. și de V. Focșani cu sediul în mun. Focșani, ., jud.V. în contradictoriu cu intimatul H. V. domiciliat în mun. V., ., ., jud.V. împotriva sentinței civile nr.1296 din data de 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă intimatul H. V. care se legitimează cu CI . nr._ emisă de SPCLEP V. la data de 11.06.2008, lipsă fiind recurentul Inspectoratul T. de R. S. și de V. Focșani.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelat, intimatul H. V. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul intimatului în cererea de recurs formulată de I.T.R.S.V. Focșani.
Intimatul H. V. arată că procesul verbal de constatare a contravenției silvice a fost întocmit în lipsa unui martor,, și chiar dacă sancțiunea dată a fost mare, conștient că nu a încheiat acel contract și că amenda trebuia plătită, a încercat, în termenul de 48 de ore, la data de 21.11.2012, să achite jumătate de amendă, s-a deplasat la CEC V. unde nu a putut face plata deoarece contul precizat în procesul verbal de stabilire a contravenției . nr._ nu avea specificația corectă. La oficiul poștal și la trezorerie, unde a mers ulterior, i s-a comunicat faptul că acel cont IBAN nu este corect.
Când s-a deplasat la Ocolul S. să primească îndrumări pentru achitarea amenzii de 1.000 lei funcționarul de acolo a ridicat din umeri fără să-i dea o soluție, iar când a prezentat chitanța cu care a făcut dovada achitării serviciilor de pază a pădurii, a constatat că acea factură nu se regăsește în contabilitate.
Față de această împrejurare consideră că i s-a încălcat dreptul de a achita minimul amenzii în termen de 48 ore, procesul verbal de stabilire a contravenției a fost întocmit defectuos, și este viciat.
Ca ultimă soluție s-a adresat instanței de judecată, a făcut probe cu care a răsturnat prezumția de vinovăție și creanța în avertisment, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de Ocolul S. ca neîntemeiat și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală.
Solicită a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei constând în preț bilete de autobuz, microbuz cu care s-a deplasat de la Oșești, unde își are reședința, în municipiul V., la instanțe.
Interpelat, arată că nu are asupra sa aceste tichete de transport pentru a face dovada cheltuielilor efectuate.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1296 din data de 13.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V. a admis în parte plângerea formulată de petentul H. V., cu domiciliul în V., ., ., ., jud. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat în data de 02.11.2012, de către intimata Inspectoratul T. de R. S. și Vânătoresc Focșani.
A modificat procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat în data de 02.11.2012 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 26.11.2012 sub număr de dosar_, petentul H. V. a contestat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul T. de R. S. și Vânătoresc Focșani procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.11.2012, solicitând anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii.
În fapt, petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, respectiv nu a încheiat contract de pază cu un ocol silvic autorizat.
Sub aspectul legalității procesului verbal contravențional, petentul a susținut faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 16 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că în cuprinsul actului contestat nu a fost indicată instituția la care trebuia achitată amenda contravențională, aspect care a condus la imposibilitatea de a achita în termen de 48 de ore jumătate din valoarea amenzii.
Petentul a depus prin Serviciul registratură la data de 18.02.2013, răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a susținut faptul că nu a dat curs notificării privind încetarea contractului de pază motivat de existența în conținutul acesteia a unor inadvertențe, ce l-au determinat să nu se conformeze.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată pe nici o dispoziție legală.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Petenta a depus la dosar procesul-verbal contestat (fila 3,4).
Intimatul a depus la dosar înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a procesului verbal către petent.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri
Analizând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în raport de probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr. nr._ din data de 02.11.2012 s-a reținut în sarcina petentului H. V. că, petentul nu a asigurat serviciile silvice cu un ocol silvic autorizat privind fondul forestier deținut pe raza comunei Oșești, jud. V. în calitate de proprietar.
Fapta a fost încadrată în conținutul dispozițiilor art. 3 lit.a din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și s-a dispus aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei .
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Instanța reține că petentul nu a formulat obiecțiuni privitoare la legalitatea procesului-verbal.
În ceea ce privește critica de nelegalitate a procesului verbal contravențional invocată de petent, în sensul că, în cuprinsul actului contestat nu a fost indicată instituția la care trebuia achitată amenda contravențională, aspect care a condus la imposibilitatea de a achita în termen de 48 de ore jumătate din valoarea amenzii, fiindu-i încălcat un drept legal, instanța a apreciat că este neîntemeiată.
Potrivit art.28 alin.1 din O.G nr.2/2001 ,, (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate trebuie menționată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare, iar termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Analizând conținutul procesului verbal contravențional precum și dispoziția legală incidenta instanța a reținut că în cuprinsul procesului verbal contravențional este înserat dreptul contravenientului de a achita jumătate din amenda aplicată, conform prevederilor legale citate. Sub acest aspect instanța a constatat că nici o dispoziție legală incidentă în cauză nu prevede obligația organului constatator de a indica instituția la care urmează a se face plata.
Privitor la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 3 lit.a din Legea 171/2010, republicată, constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 500 lei până la 1.000 lei următoarele fapte: a) neasigurarea cu continuitate a administrării sau serviciilor silvice de către proprietarii de pădure prin ocoale silvice autorizate;
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de temeinicie. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Pe de altă parte, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revine agentului constatator, iar dubiul profită persoanei acuzate. Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
Prin urmare, instanța a apreciat că, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, dacă aceasta reprezintă constatarea personală a agentului constatator învestit cu autoritate de stat ori cele constatate de agentul constatator sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Instanța a menționat că susținerile petentului învederate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare respectiv că nu a dat curs notificării nr. 943 din data de 18.09.2012, privind rezilierea contractului de asigurare a pazei nr. 452 din data de 25.06.2010, nu sunt de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentului și nici caracterul contravențional al faptei.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv contractului de asigurare a pazei nr. 452 din data de 25.06.2010, notificarea nr 943 din data de 18.09.2012, privind rezilierea contractului de asigurare a pazei nr. 452 din data de 25.06.2010 coroborate cu recunoașterea petentului manifestată în cuprinsul cererii introductive, instanța a reținut că fapta contravențională a fost săvârșită cu vinovăție de petent, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție .
Prin urmare, instanța a apreciat că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, iar procesul verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată o amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul art.3 alin.1 lit.a din Lg. nr. 171/2010. Instanța a constatat că sancțiunile sunt stabilite conform legii.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii amenzii aplicate conform art. 3 lit. a din Lg. nr. 171/2010, în raport cu împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și urmările faptei, fapta prezintă un pericol social redus, având în vedere și antecedența contravențională a petentului, care este la prima abatere instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului, apreciind că este suficientă pentru îndreptarea petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Inspectoratul T. de R. S. și de V. Focșani, pe care a solicitat a fi admis și a se dispune casarea sentinței civile nr. 1296/2013 a Judecătoriei V., să se rețină cauza spre rejudecare iar pe fondul cauzei să se dispună respingerea contestației formulată de petentul H. V., menținând ca temeinic și legal procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.11.2012 încheiat de I.T.R.S.V. Focșani.
In motivarea recursului recurentul pârât a arătat că petentului H. V. i s-a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.11.2012 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice deoarece, în calitate de proprietar, nu a asigurat cu continuitate administrarea sau prestarea de servicii silvice printr-un ocol silvic autorizat pentru suprafața de fond forestier pe care o deține, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției a făcut plângere petentul H. V., plângere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei V., dosar în care prin sentința civilă nr. 1296/2013 s-a dispus fără nici un temei legal admiterea în parte a plângerii contravenționale și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 1.000 lei cu sancțiunea "avertisment".
Consideră recurentul că în ceea ce privește legalitatea actului de constatare acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 si 19 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, instanța de fond neretinând nici un caz de nulitate absolută sau relativă a actului încheiat.
De asemenea consideră că fapta a fost corect încadrată iar amenda a fost aplicată cu respectarea limitelor fixate de actul normativ sancționator, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond .
In ceea ce privește temeinicia actului atacat instanța a reținut că petentul H. V. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, deoarece acesta nu a făcut proba contrară celor reținute și descrise prin procesul - verbal de constatare a contravenției, susținerile sale nefiind dovedite printr-un mijloc de probă concludent în acest sens.
Cu toate acestea, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea de a respecta și a intra în legalitate referitor la dispozițiile legale încălcate, ținând cont în acest sens de antecedentele persoanei ale acestuia sub aspect contravențional acesta fiind la prima abatere.
Instanța a motivat sentința prin dispozițiile art. 7 ale O.G. nr. 2/2001 care prevăd că avertismentul se dispune în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, coroborate cu ale art. 21 alin. (3) ale OG 2/2001 care dispun că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și că pentru individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de judecată a apreciat în mod nejustificat că în legătură cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției se impune reindividualizarea acesteia și înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului pentru următoarele motive:
1.sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ în vigoare astfel că sunt respectate dispozițiile incidente ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare;
2.petentul este deținătorul legal al unei suprafețe de fond forestier de 0,27 hectare, a avut încheiat contractul nr. 452/25.06.2010 cu O.S. Brodoc, dar nu a achitat paza pădurii atât pentru anul 2010 cât și pentru anii 2011-2012 motiv pentru care a fost notificat de către O.S. Brodoc asupra obligației de achitare a sumei de 273 lei;
3.consideră că gradul de pericol social al faptei este ridicat motivat de faptul că perioada în care petentul a încălcat dispoziția legală este destul de mare, respectiv anii 2011 2012, iar în această perioadă au fost tăieri ilegale de arbori și sutrageri de material lemnos din suprafața de pădure mai sus menționată;
4.pentru existența contravenției legiuitorul nu a prevăzut ca fapta săvârșită să fie coroborată cu producerea vreunei consecințe economice sau de altă natură și de o anumită gravitate, mai mult prin însăși săvârșire faptei se produc consecințe negative pentru mediul înconjurător datorită funcțiilor sociale și de protecție pe care pădurea le are.
Având în vedere acestea, datorită faptului că hotărârea recurată este vădit netemeinică solicită, ca în temeiul art. 312 din vechiul Cod de procedură civilă, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1296/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V., și reținând cauza spre rejudecare să dispună, pe fondul cauzei, respingerea plângerii contravenționale formulată de petentul H. V. ca neîntemeiată și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/02.11.2012 încheiat de I.T.R.S.V. Focșani.
Prin întâmpinare, intimatul H. V. a arătat că în ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru contravenția prevăzută in procesul verbal de contravenție . nr_ din 02.11.2012 încheiat de Inspectoratul T. de R. S. si de V. Focșani, instanța a apreciat ca aceasta nu a fost judicios individualizată.
Astfel, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor dispune că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Analizând sancțiunea amenzii, aplicată prin prisma criteriilor sus-menționate, instanța a apreciat corect că aceasta reprezintă un pericol social redus fapt ce a determinat-o să modifice procesul verbal în sensul înlocuirii amenzii contravenționale in cuantum de 1000 lei cu avertisment.
Așa fiind și reținând și prevederile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta săvârșită este de gravitate redusă, coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța a apreciat că în speță aplicarea unui avertisment era suficientă, atât pentru sancționarea faptei săvârșite de intimat, cât și pentru prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte contravenționale.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei cu avertismentul, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut că intimata-petentă a avut anterior încheiat contract de asigurare a pazei.
În acest sens, este de subliniat că toate aceste aspecte demonstrează buna sa credință și înțelegerea valorii normelor legale.
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției nu este unul ridicat. Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de I.T.R.S.V. Focșani împotriva sentinței civile nr.1296 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
Va respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de intimat, având în vedere că nu s-a probat efectuarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de I.T.R.S.V. Focșani împotriva sentinței civile nr.1296 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
Respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, T. B. |
Redactat-C.A.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2/3 Decembrie 2013
Judecătoria V.-judecător fond: E. M. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1375/2013. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 1340/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
