Plângere contravenţională. Decizia nr. 139/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-01-2012 în dosarul nr. 139/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILA
DECIZIE Nr. 139/R/2012
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul R. A. R. A. R. BUCUREȘTI cu sediul în București, sect.1, Calea Griviței, nr.391 A în contradictoriu cu intimatul .. cu sediul în Bârlad ., nr.1, jud.V., împotriva sentinței civile nr.1523 din 01.06.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 ianuarie 2012.
S-a trecut la deliberare conform art.256 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.1523 din 01.06.2011 Judecătoria Bârlad a admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. S. S.R.L., cu sediul în Bârlad, . nr.1, județul V., prin reprezentant legal G. I., în contradictoriu cu organul constatator R. A. R..
A dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat în data de 21.12.2010, exonerarea petentei de la plata amenzii de 3000 lei și înlăturarea măsurilor dispuse.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 21.12.2010, de către organul constatator R. A. R., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 alin.2 din O.G. 82/2000 și cu amendă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 alin.2 din O.G. 82/2000, constatându-se că la data de 16.12.2010, petenta S.C. S. S. S.A. certificatul de atestare profesională al d-lui G. I. expirase la data de 29.05.2010, nu s-a putut prezenta certificatul de etalonare pentru compresmetru, multimetru digital și pentru dispozitiv pentru verificat și reglat sistemul de direcție, de asemenea, conform contractului de reparații nr._/21.09.2010, s-au efectuat lucrări de înlocuire a garniturii de chiulasă la autovehiculul marca TATA cu numărul de înmatriculare B-0860, autovehicule care nu se regăsesc în autorizația emisă de R.A.R., precum și că nu sunt menținute înregistrări și dovezi care să demonstreze conformitatea lucrărilor de reparații efectuate cu prescripțiile tehnice și de calitate impuse, lipsind parametrii de direcție în cazul reparației la autoturismul Opel Astra, efectuată în baza contractului nr._/02.10.2010 și la autoturismul marca Audi, în baza contractului nr._/11.10.2010. Totodată, în temeiul 6¹ alin. 1 lit. a) din O.G. 82/2000, s-a dispus suspendarea temporară a activității până la . activitățile pentru care documentațiile tehnice impun folosirea multimetrului digital și a instalației de direcție.
Instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost semnat de către reprezentantul petentei, iar la rubrica "mențiunile contravenientului", s-a consemnat că acesta nu este de acord cu suspendarea activității.
Instanța a constatat că din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
În cauză, procesul verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia, și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar.
Este adevărat că prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk contra Germaniei, cauza A. contra României), domeniul contravențional aparține noțiunii de „acuzație în materie penală”, astfel cum aceasta este definită în lumina art. 6 paragraful 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg și, în consecință, este aplicabilă prezumția de nevinovăție a contravenientului. Dar conform aceleiași jurisprudențe CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate (cauza Janosevic contra Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și practică, precum și de către instanța europeană.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Deși intimata a făcut referire la constatarea anterioară a săvârșirii de către petent a unor fapte de aceeași natură ca cele reținute prin procesul verbal analizat, această împrejurare nu poate fi avută în vedere de către instanță la stabilirea vinovăției sau nevinovăției petentei în săvârșirea pretinsei fapte, ci numai la individualizarea sancțiunii în urma constatării vinovăției.
În ceea ce privește prima faptă reținută, textul art. 1 alin. 2 din O.G. 82/2000 prevede:
“În sensul prezentei ordonanțe, prin activități care pot influența parametrii constructivi, funcționali și de calitate ai vehiculelor rutiere se înțelege:
a) activități de reparații, întreținere și reglări funcționale ale vehiculelor rutiere;
b) activități de reparații, recondiționări, montări, verificări și etalonări ale componentelor și echipamentelor vehiculelor rutiere;
c) modificări constructive și reconstrucția vehiculelor rutiere;
d) activități de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz, în vederea comercializării și reciclări”, iar textul art. 6 indice 1 alin. 1 lit. a prevede:
“Constituie contravenții, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează cu amendă următoarele fapte:
a) efectuarea activităților prevăzute la art. 1 alin. (2) fără autorizația tehnică, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;”
Instanța nu a dat eficiență juridică absolută declarațiilor celor doi martori propuși de petentă, dată fiind prezumția de părtinire generată în favoarea petentei de calitățile martorilor, respectiv, administrator și angajat.
Instanța a reținut că petenta nu se face vinovată de săvârșirea acestei contravenții, ținând cont de faptul că din comanda deviz nr.2407/21.09.2010, depusă la dosarul cauzei de către petentă (f. 68), reiese că lucrările de înlocuire a garniturii chiulasă au în vedere autoturismul cu numărul de înmatriculare B-0860-XB, marca T.A.T.I.- NISSAN, iar nu TATA cum s-a reținut în conținutul procesului verbal de contravenție.
Totodată, s-a reținut în procesul verbal de contravenție că nu s-a putut prezenta de către petentă certificatul de etalonare pentru compresmetru, multimetru digital, dispozitiv de verificat și reglat sistemul de direcție. În ceea ce privește acest ultim dispozitiv, rezultă din certificatul de etalonare nr.01.02-1705/2010 că, urmare a comenzii înregistrate la data de 13.12.2010 la S.C. Hofmann România (fila 7), etalonarea s-a realizat la 20.12.2010 la Institutul Național de Metrologie din București, iar certificatul de etalonare a fost eliberat la 21.12.2010, aspecte care coroborate cu declarația martorului U. M. S., duc la concluzia că la momentul controlului – 16.12.2010 –, dispozitivul nu se afla la sediul societății și nu a fost utilizat.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă, textul art. 3 alin. 2 din O.G. 82/2000 prevede: “Agenții economici sunt obligați să înregistreze și să mențină dovezi care să demonstreze conformitatea activităților executate cu condițiile tehnice și de calitate impuse. Registrele de evidență a activităților vor conține și rezultatele inspecțiilor efectuate în condițiile alin. (1”).
În ceea ce privește cele două contracte de reparații, nr. 2421/11.10.2010 la auto Audi A6 și nr. 2417/02.10.2010 la auto Opel Astra, instanța a constatat din înscrisurile depuse la filele 71 și 73, că parametrii de direcție sunt indicați în dreptul coloanei “valori nominale”, iar având în vedere că aparatul de reglare a direcției se afla în perioada controlului transportat din incinta unității pentru etalonare, instanța a apreciat că este plauzibilă susținerea petentei în sensul că parametrii se regăseau în memoria dispozitivului, motiv pentru care nu au putut fi prezentați pe loc agentului constatator. Astfel, petenta nu se face vinovată de săvârșirea acestei fapte.
În ceea ce privește lipsa certificatului de etalonare pentru multimetrul digital, în condițiile în care petenta contestă deținerea unui astfel de dispozitiv, instanța a apreciat că există un dubiu cu privire la vinovăția petentei, nerezultând aspecte suficiente care să formeze convingerea instanței că petenta este vinovată de săvârșirea faptei.
De asemenea, din certificatul de atestare a capacității profesionale . nr. 6877/2008 pe numele G. I., rezultă valabilitatea acestuia până la data de 29.05.2011, iar nu 29.05.2010 cum s-a reținut în procesul verbal de contravenție.
Instanța a constatat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat a fost răsturnată de către petentă.
Din aceste motive, instanța a admis plângerea formulată de petentă și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției_ încheiat în data de 21.12.2010.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul ..criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Anularea procesului verbal este nelegală întrucât fapta săvârșită de petentă prezintă un grad ridicat de pericol social, calificată de legiuitor drept contravenție și pentru care a prevăzut sancțiunea amenzii contravenționale. Prima instanță a interpretat greșit materialul probator administrat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile, sentința primei instanțe, tribunalul va aprecia că recursul este neîntemeiat, față de următoarele considerente.
Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, motivând corespunzător soluția de admitere a plângerii petentului, cu consecința anulării procesului verbal, exonerării petentului de plata amenzii contravenționale și înlăturarea sancțiunilor complementare.
Se constată că petenta deține autorizația tehnică (fila 20) nr 3691/2.06.2006 emisă de RAR.
Conform art. 1 alin. 4 din OG 82/2000 « Autorizația tehnică este documentul prin care se atestă capabilitatea tehnică a agentului economic de a efectua, în conformitate cu legislația în vigoare, activitățile prevăzute la alin. (2) ».
Rezultă că petenta avea dobândită capabilitatea tehnică de a efectua următoarele lucrări: repararea și reglare ansamblurilor mecanice pentru autovehiculele enumerate, repararea și reglarea achipamentului electric și electronic, repararea caroseriei, inclusiv structura de rezistență, înlocuiri șasiuri, reglarea geometriei sistemului de direcție, vulcanizare.
Potrivit art. 6 indice 1 alin. 1 lit. a din OG 82/2000 în baza căruia a fost sancționată petenta, “Constituie contravenții, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează cu amendă următoarele fapte:
a) efectuarea activităților prevăzute la art. 1 alin. (2) fără autorizația tehnică, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;”
Iar art. 1 alin. 2 din O.G. 82/2000 prevede:
“În sensul prezentei ordonanțe, prin activități care pot influența parametrii constructivi, funcționali și de calitate ai vehiculelor rutiere se înțelege:
a) activități de reparații, întreținere și reglări funcționale ale vehiculelor rutiere;
b) activități de reparații, recondiționări, montări, verificări și etalonări ale componentelor și echipamentelor vehiculelor rutiere;
c) modificări constructive și reconstrucția vehiculelor rutiere;
d) activități de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz, în vederea comercializării și reciclări”,
Or, din actele dosarului rezultă că petenta a efectuat doar activități pentru care era autorizată, căci din comanda deviz nr.2407/21.09.2010, depusă la dosarul cauzei de către petentă (f. 68), reiese că lucrările de înlocuire a garniturii chiulasă au în vedere autoturismul cu numărul de înmatriculare B-0860-XB, marca T.A.T.I.- NISSAN, iar nu TATA cum s-a reținut în conținutul procesului verbal de contravenție.
Reține tribunalul că intimata a constatat că anumite instrumente ale petentei nu mai corespund condițiilor tehnice și de calitate impuse. O asemenea stare de fapt nu se circumscrie însă conținutului constitutiv al contravenției prev de art. 6 indice 1 alin. 1 lit. a din OG 82/2000, care presupune lipsa autorizației.
Potrivit art. 2 din același text de lege:
(1) Autorizația tehnică se eliberează de către R. A. "R. A. R.", organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, denumit în continuare R.A.R., având în vedere raportul de evaluare a capabilității tehnice a agentului economic, întocmit de personalul propriu certificat pentru evaluarea conformității pe baza reglementărilor și normelor tehnice elaborate de ministerul respectiv.
(2) Eliberarea de către R.A.R. a autorizației tehnice pentru operatorii economici care desfășoară activități de montare, reparare și/sau verificare a aparatelor de control (tahografelor) și a limitatoarelor de viteză este condiționată de asigurarea cerințelor de obiectivitate și neutralitate a agentului economic respectiv în raport cu utilizatorii aparatelor de control (tahografelor) și ai limitatoarelor de viteză.
(3) Autorizația tehnică se acordă agenților economici care îndeplinesc condițiile de dotare, documentație tehnică și tehnologii corespunzătoare, au angajat personal calificat corespunzător lucrărilor pe care le execută, iar conducătorul activităților prevăzute la art.1 îndeplinește condițiile de onorabilitate și de capacitate profesională.
(4) Autorizația tehnică diferențiază agenții economici pe clase, în funcție de complexitatea activității pe care o execută și/sau de mărcile ori tipurile de vehicule rutiere pentru care desfășoară aceste activități.
(5) Agenții economici care desfășoară activități specifice în termenul de garanție a vehiculelor noi trebuie să aibă și abilitarea din partea producătorului vehiculului rutier respectiv sau din partea reprezentantului autorizat al acestuia.
(6) Valabilitatea autorizației tehnice este condiționată de menținerea de către titularul acesteia a condițiilor care au stat la baza acordării autorizației tehnice.
(7) Autorizația tehnică poate fi suspendată, parțial sau total, în cazul nerespectării uneia dintre condițiile care au stat la baza acordării acesteia, până la remedierea deficiențelor semnalate.
(8) Autorizația tehnică se anulează în cazul în care deficiențele semnalate, care au condus la suspendarea parțială sau totală a acesteia, nu au fost remediate la termenele stabilite în decizia de suspendare a autorizației tehnice.
Rezultă că situația constatării nevalabilității autorizației tehnice nu echivalează cu situația nedeținerii unei autorizații legal emise de organul competent, în rândul contravențiilor nefiind enumerată cea constând în pierderea condițiilor tehnice și de calitate impuse.
Reținem, în consecință, că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției prev de art. art. 6 indice 1 alin. 1 lit. a din OG 82/2000.
Cu privire la cea de a doua contravenție, tribunalul constată că prima instanță, în mod corect prima instanță a apreciat că petenta nu se face vinovată de săvârșirea faptei incriminate în art. 3 alin 2 din OG 82/2000. Astfel, cele două contracte de reparații, nr. 2421/11.10.2010 la auto Audi A6 și nr. 2417/02.10.2010 la auto Opel Astra, precum și înscrisurile aflate la filele 70- 73 din dosarul de fond fac dovada înregistrării conformității activităților executate cu condițiile tehnice și de calitate impuse. Prezentarea ulterioară, în fața instanței, a înregistrărilor o absolvă pe petentă de răspunderea contravențională.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul promovat de R. A. – R. A. R., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1523/1.06.2011 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2012.
Pt.Președinte, G. F.,aflată în concediu de studii, Președinte S. D. E. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.F.G.
2ex./12.03.2012
J..fond:F. M.R.
F.P. 30 Ianuarie 2012
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 141/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 100/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
