Plângere contravenţională. Decizia nr. 167/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-02-2012 în dosarul nr. 167/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVIL
DECIZIE Nr. 167/R/2012
Ședința publică de la 06 Februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. cu sediul în ., jud.T. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA REGIONALĂ D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, .. 19, jud.Iași împotriva sentinței civile nr. 692 din 04.10.2011 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al II-lea termen de judecată, recursul este declarat peste termen și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității recursului și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare pe excepție, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.692 din 4.10.2011 a Judecătoriei Huși s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamantul .. Dinias împotriva procesului verbal de contravenție nr._/7.04.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P.Iași și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai reținut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului – verbal contestat.
La controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic in data de 07.04.2011, ora 16:32, prepusul petentei efectua un transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea maselor maxime admise, motiv pentru care i s-a intocmit actul constatator si a fost sancționată cu amendă contravențională, în cuantum de_ lei prin aplicarea art. 61 alin. 1 lit. „p” din O.G. 43/1997, cu modificările ulterioare privind regimul drumurilor pentru depistarea unui autovehicul proprietatea petentei, ce efectua un transport de bunuri care nu sunt indivizibile cu depășirea maselor maxime admise pe axa 2 de 12,82 t. fata de 11,50 t. cât este admis pentru categoria de drum național utilizat a art. 61 alin. 3 din OG 43/1997.
Prin actul constatator a fost stabilită în sarcina petentei și obligația de achitare a contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 268,62 Euro, cu titlu de despăgubiri datorate administratorului drumului pentru transportul agabaritic efectuat, calculată conform art. III din ordonanța nr. 5 din 26 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 31 ianuarie 2011.
Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art.6 paragraf 2 din Convenție.
Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.
Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate ( cauza Janosevic contra Suediei ).
În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului – verbal.
În speță, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul art. 1169 C. civil.
Cu privire la pericolul social scăzut invocat de petentă și de a acorda minimul sancțiunii prevăzute, sancțiunea aplicată contravenientei se găsește în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările de comitere a faptei, de modul și de mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Petenta a fost sancționată în mod legal cu amendă așa cum prevăd normele în materie pentru contravenția săvârșita și nu ca o măsură preventiv-educativă pentru petentă, ca aceasta să nu se mai abată de la normele legale, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul n-ar face decât să creeze un precedent în materie și să încurajeze sustragerea de la normele legale în materie.
Pericolul social este unul important, nerespectarea limitelor de greutate prevăzute de lege fără achitarea contravalorii autorizației speciale de transport fiind de natură a afecta calitatea drumului și de a pune autoritățile în dificultate cu privire la cheltuielile necesare reparațiilor, mai mult decât atât agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, individualizând în mod corect sancțiunea.
Pentru cele ce preced, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petentă este neîntemeiată, fiind respinsă, conform dispozitivului sentinței.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs .. Dinias criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că sancțiunea este prea mare față de gravitatea redusă a contravenției comise, solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 Cod proc.civilă ,tribunalul constată că recursul este tardiv.
Sentința civilă nr.692/4.10.2011, a Judecătoriei Huși a fost comunicată contravenientei, prin afișare la ușa sediului societății la data de 17.10.2011, dată la care începe să curgă termenul de recurs conform art. 301 Cod proc.civilă.
Această sentință civilă, trebuia atacată, în termen de 15 zile de la comunicarea sa de către Judecătoria Huși.
La data de 16.11.2011, recurenta, depune la sediul Judecătoriei Huși, cererea de recurs, împotriva sentinței civile nr.692/4.10.2011, deci după expirarea celor 15 zile legale, în care se putea ataca ,legal această sentință civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod proc.civilă, recursul va fi respins ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca tardiv recursul declarat de ..Dinias împotriva sentinței civile nr.692 din 4.10.2011 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2012.
Președinte, A. C. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red.O.R.N.
2ex./13.02.2012
J..fond:B. I.
Tehdact.P.F.
F.P. 07 Februarie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 380/2012. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
