Plângere contravenţională. Decizia nr. 1509/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1509/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1509/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1509/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine PRONUNȚAREA cererii de apel formulată de petent B. N. cu domiciliul procesual ales în Huși,. sediul Cabinet de avocat Tonică D., în contradictoriu cu agent constatator intimat Direcția G. a Finanțelor P. Iași cu sediul în Iași ,.. 26 județul Iași prin Direcția regională Vamală Iași cu sediul în Iași ,.. 10C, împotriva sentinței civile nr. 400/ 03.06.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar civil nr._ având ca obiect plângere contravențională –restituire bunuri reținute.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11 noiembrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 400/ 03 iunie 2015 Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. N. în contradictoriu cu agentul constatator DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. IAȘI prin Direcția Regionala Vamala Iași pentru restituire bunuri reținute prin procesul-verbal nr.62/23.03.2015 încheiat de D.R.V. Iași - B.V. A..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Prin procesul-verbal de contravenție nr.62 încheiat la data de 23.09.2015, de Biroul Vamal A., Țenu I. a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art.653 al.2 din HG nr.707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, modificată prin HG nr. 946/2007.
S-a reținut că la data de 23.03.2015, ora 09:30, s-a prezentat la biroul vamal A., pe sensul de intrare în țară, autoturismul marca Nissan cu număr de înmatriculare S6366-AN, condus de B. N. și avându-l pasager pe Țenu I.. La controlul vamal au fost descoperite ascunse și nedeclarate în vederea sustragerii de la vămuire asupra pasagerului Țenu I. un număr de 46 de pachete țigări diferite mărci.
Organele de control au aplicat minimul amenzii prevăzute de legiuitor, de 5000 lei, țigaretele găsite în bagajele lui Țenu I. au fost confiscate, conform ARB nr.754/23.03.2015, iar vehiculul respectiv a fost reținut până la plata amenzii, conform ARB nr.755/23.03.2015.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului care a consemnat că nu are obiecțiuni cu privire la acesta și se angajează să nu mai aducă țigarete în România.
Autoturismul reținut până la plata amenzii s-a consemnat ca fiind proprietatea petentului B. N..
Potrivit art.31 din OG.2/2001:
„(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării.”
Acesta nu a contestat realitatea celor petrecute, ci doar a susținut că țigările au fost ascunse de Țenu I. care se deplasa în mașina ce era proprietatea petentului, fiind luat „la ocazie” de acesta din urmă.
Potrivit art.25 ind.1 alin.1 pct.7 și art.162 din Lg.571/2003 – codul fiscal, prevede că tutunul prelucrat este un produs accizabil, iar acciza se datorează și pentru produsele din import.
Art.612 din HG nr.707/2006 – Regulamentul de aplicare a codului vamal al României prevede că „persoanele fizice pot introduce sau scoate din țară, mărfuri cu caracter comercial în limitele și în condițiile prevăzute de lege.” Art.613 din același act normativ prevede că „restricțiile temporare pentru unele mărfuri la introducerea sau scoaterea lor din țară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
Regulamentul CEE nr.1186/2009, de instituirea unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale, în vigoare de la 1.01.2010, prevede la art.27 că pot fi introduse pe teritoriul Uniunii Europene, fără plata taxelor vamale de import, doar 50 de țigarete.
Țenu I. a avut 51 pachete de țigări de diferite mărci, cantitate cu mult mai mare decât cea admisă de regulamentele comunitare și de lege.
Art. 10 din Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României, prevede că „Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport și al mărfurilor, precum și al bunurilor și valorilor aparținând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din țară.”
Coroborând textele de lege sus enunțate, rezultă foarte clar că raportat la cazul în speță, având în vedere caracterul specific al contravenției de față vis-a-vis de calitatea făptuitorului, pornind de la premisa că, răspunderea pentru contravenții este individuală și personală în cadrul raportului juridic generat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina petente, instanța reține că într-adevăr răspunzătoare nu poate fi decât Țenu I. pentru comiterea contravenției.
Legiuitorul a prevăzut potrivit art.653 alin.2 din HG 707/2006 că în cazul în care contravenția prevăzută la alin.1 lit.a are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amenda de la 5000 la 10.000 lei și confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.
Măsura indisponibilizării autoturismului nu este permanentă, legiuitorul permițând recuperarea acestuia cu o anumită condiție.
De asemenea, instanța a reținut că, textul de lege nu distinge dacă persoana care se prezintă la controlul vamal este sancționată pentru acest gen de fapte doar în cazul în care este proprietarul mijlocului de transport. În cazul bunurilor mobile răspunderea o poartă persoanele ce au bunul în deținere, cum este și cazul de față.
Situația de față nu este similară cu cea în care contravenția este comisă de un călător dintr-un mijloc de transport al unui operator de transport în regim internațional, deoarece în acea situație în baza contractului de transport, operatorul nu este răspunzător pentru bagajele pasagerilor,operând pentru fiecare anumite drepturi și obligații, pe durata deplasării.
În momentul în care a acceptat să transporte persoane străine, proprietarul autoturismului avea obligația de a se asigura că acestea pot tranzita vama fără probleme.
Eroarea de fapt presupune necunoașterea sau cunoașterea greșită de către făptuitor, în momentul comiterii contravenției, a existenței unei stări de fapt, situații sau împrejurări de care depinde caracterul contravențional al unei fapte. Pentru ca eroarea de fapt să opereze ca o cauză exoneratoare, trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă.
În cauză, petentul nu a dovedit că a perceput în mod greșit starea de fapt existentă.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a respins plângerea formulată de petentul B. N., ca fiind neîntemeiată, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel petentul B. N. prin care s-a arătat că.
Se arată faptul ca este cetățean moldovean si in data de 23.03.2015, se deplasa din Republica M. către Huși, iar înainte de Vama Leușeni, a luat in autoturism doua persoane care făceau auto-stopul. Face precizarea că era vorba de un bărbat si o femeie. La Vama Albita, in jurul orei 10.00 a fost efectuat controlul vamal, moment in care, la cele doua persoane au fost găsite țigări lipite pe corpul lor. Au fost încheiate procese verbale de contravenție celor doua persoane, știe ca femeii i s-a aplicat sancțiunea avertisment iar bărbatului, despre care a aflat ca se numește Țenu I. i s-a aplicat amenda de 5000 lei. Tot a acel moment, vameșul i-a reținut mașina personala, spunându-i ca i-o va restitui doar daca plătește in numele contravenientului amenda.
Instanța de fond, in mod netemeinic si fără suport legal, deșii a reținut clar ca persoana vinovata de săvârșirea contravenției este Țenu I., a conchis ca apelantul in calitate de proprietar al autovehiculului avea obligația de a se asigura ca persoanele luate in autoturism îndeplinesc condițiile legale de a tranzita fără probleme frontiera.
Considera ca in mod nelegal si netemeinic s-a dispus reținerea autocarului.
Conform art. 653. Al. 1 lit. a constituie contravenție sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. în acest caz bunurile se iar art. 653 al.2 din HG 707/2006 in cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.
Din dispozițiile legale enunțate mai sus rezulta clar ca se sancționează pentru încălcarea acestora persoana care sustrage de la controlul vamal bunurile sau mărfurile plasate sub regim vamal, iar in cazul in care contravenienta vinovata de săvârșirea contravenției folosește un mijloc de transport personal pentru săvârșirea acestei contravenții se poate dispune si reținerea acestuia pana la achitarea amenzii.
Din actele dosarului rezulta fără putința de tăgada faptul ca persoana vinovata de săvârșirea contravenției este numitul Țenu I.. Aceasta deținea bunurile nedeclarate pe corpul sau. Apelantul, in calitatea sa de proprietar al autoturismului in care contravenientul s-a urcat nu răspunde pentru faptele contravenționale săvârșite de pasageri. Numitul T. I. nu folosea mijlocul de transport in nume propriu sau pentru a transporta bunuri ci pentru a se deplasa, ca persoana, in România.
Consideră că măsura dispusa este absurdă, având în vedere si faptul că, așa cum reiese din dispozițiile legale, aceasta măsură se aplica doar ca o garanție ca persoana vinovată va achita amenda aplicată, iar in aceasta situație, bunul reținut, autocarul, nefiind proprietatea contravenientului T. I., nu poate reprezenta o garanție pentru plata amenzii aplicate.
Întrucât contravenientul nu a înțeles să plătească amenda, reținerea autoturismului îi produce grave prejudicii, îngrădindu-i dreptul de proprietate.
Mai mult, in sarcina apelantului nu a fost reținuta nici o încălcare a dispozițiilor legale, sens in care consideră că nu poate fi sancționat cu o sancțiune complementară contravențională, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru răspunderea contravențională: apelantul nu a săvârșit nici o fapta de natura contravențională, răspunderea contravenționala fiind personala.
Având in vedere aceste aspecte solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate, si rejudecând cauza, admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal nr. 62 încheiat la data de 23.03.2015 de Biroul Vamal Albita cu privire la sancțiunea complementara de reținere a autovehiculului NISSAN cu numărul de înmatriculare S6366AH pana la plata amenzii de către numitul T. I., anularea adeverinței de reținere a bunurilor nr. 755/23.03.2015 si restituirea autovehiculului proprietatea apelantului.
In drept, s-au invocat disp. art. 406 si urm. C.p.c.
Cererea de apel a fost legal timbrată .
În apel nu s-au solicitat probe noi.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Consideră că hotărârea pronunțată în cauză este corectă și legală, iar respingerea plângerii contravenționale formulate împotriva actului sancționator încheiat de organele autorității vamale era necesară.
Solicită să se respingă apelul declarat în cauză, ca fiind netemeinic și nefondat. Apărările susținute în cauză sunt irelevante. Apelantul reiterează susținerile prezentate în fața instanței de fond, fără să aducă elemente noi. D. urmare solicită să se mențină hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În fapt, așa cum de altfel este consemnat în procesul-verbal de contravenție contestat, in data de 23.03.2015, în jurul orelor 9.00 la Biroul Vamal Albita, a fost prezentat, pe sensul de intrare în țară, autoturismul marca Nissan, cu numărul de înmatriculare S6366AH, condus de cetățeanul moldovean B. N..
La controlul vamal au fost descoperite ascunse și nedeclarate mai multe pachete cu țigarete, cu timbre fiscale de Republica M. - înscrise în A.R.B. nr. 755/23.03.2015.
Faptă constatată este contravenție și se sancționează, fiind sub incidența prevederilor art. 612 din H.G. 707/2006, art. 653 alin. 1 lit. a din H.G. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 225 din Regulamentul Comunitar nr. 2454/1993, cu modificările și completările ulterioare. Organele de control au aplicat o amendă in cuantum de 5000 lei, amenda aplicata fiind in limitele prevăzute de art. 653 alin.2 lit. a din H.G.707/2006, chiar limita minimă prevăzută de legiuitor.
Sancțiunea este legală și trebuie menținută în totalitate.
Faptele materiale incriminate prin actul de sancționare au fost stabilite în temeiul constatărilor personale ale agenților competenți, respectiv inspectorii vamali, acționând în limitele competențelor prevăzute de lege.
Procesul - verbal contestat trebuie menținut în totalitate, întrucât este temeinic și legal. Din situația de fapt și de drept analizată în cauza, rezultă în mod evident certitudinea existenței contravenției constatate și sancționate prin procesul-verbal contestat în cauză.
Apărările susținute în cauză sunt neîntemeiate și trebuie respinse, întrucât în mod evident abaterea săvârșită prezintă pericol social și trebuie corect pedepsită.
Instanța de fond în mod corect a reținut atât legalitatea actului contestat, cât și certitudinea abaterii sancționate.
Apelantul nu indică nici un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.
Instanța de fond în mod corect a reținut ca forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
În cauză nu s-a putut reține o alta situație decât cea descrisa în procesul-verbal de contravenție,
Petentul nu a făcut dovada celor susținute în apărarea sa și nici în apel nu aduce argumente convingătoare.
Fapta constatata în cauză este un act de indisciplină în respectarea legislației vamale și aduce atingere autorității instituțiilor statului.
Apelantul încearcă să inducă instanța în eroare, prezentând diferit situația de fapt. Astfel, încearcă să se facă din instanță o pârghie permisivă.
Actele și lucrările dosarului dovedesc în mod evident ca petentul-apelant a încălcat legislația incidență în cauză și consideră că este imperios necesar ca instanța să mențină procesul-verbal contestat, pentru ca sancțiunea aplicată sa fie un mijloc de a impune ca pe viitor, sa fie respecte prevederile legale.
Raportat la abaterea săvârșită, la împrejurările concrete ale înfăptuirii ei, sancțiunea a fost corect individualizată.
D. urmare, solicită ca instanța de apel să constate că hotărârea atacată este legală, că organele autorității vamale au procedat corect și că situația de fapt este așa cum a fost descrisă de organele vamale, iar amenda aplicată este o sancțiune perfect legală și trebuie menținută.
Pentru motivele expuse, solicită respingerea apelului promovat în cauză și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile se constată că apelul este neîntemeiat:
În mod corect a reținut prima instanță că există o vinovăție a apelantului care a acceptat să transporte 2 persoane care dețineau bunuri – țigări fără timbru, persoane care au fost sancționate contravențional si cărora li s-a confiscat cantitatea de țigări.
Conform art. 653. Al. 1 lit. Adin HG 707/2006 constituie contravenție sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.
In cauză apelantului i s-a reținut mijlocul de transport până la plata amenzii.
Vinovăția apelantului rezultă din situația de fapt: acceptarea a transporta peste granița dintre Republica M. si România, a 2 persoane, chiar necunoscute apelantului, astfel cum susține. Lipsa de diligentă în verificarea scopului deplasării celor 2 persoane, în condițiile in care transportul se realiza la graniță reprezintă vinovăția concretă a apelantului.
Chiar dacă nu cunoștea că aceste persoane făceau transport ilegal de produse accizabile, apelantului i se retine vinovăția de a nu face minime verificări cu privire la persoanele transportate. Mai mult apelantul nu a justificat care a fost scopul drumului in România.
In mod corect a reținut prima instanță că situația de față nu este similară cu cea în care contravenția este comisă de un călător dintr-un mijloc de transport al unui operator de transport în regim internațional, deoarece în acea situație în baza contractului de transport, operatorul nu este răspunzător pentru bagajele pasagerilor, operând pentru fiecare anumite drepturi și obligații, pe durata deplasării.
În cauză apelantului îi revine vinovăția de a nu face minime verificări si de accepta cu ușurință maximă transportul a 2 persoane care au săvârșit câte o contravenție.
Apelantului i s-a reținut vehiculul până la achitarea amenzii.
Art. 653 al.2 din HG 707/2006 nu condiționează reținerea vehiculului de săvârșirea de către însuși proprietarul vehiculului a unei contravenții.
Chiar dacă apelantul nu a fost sancționat contravențional, acestuia îi revine vinovăția de acceptare cu ușurință să transporte 2 contravenienți.
Astfel că în cauză este îndeplinită condiția prevăzută de art. 653 alin 2 pentru reținerea vehiculului –vinovăția.
In temeiul art. 480 NCPC se va respinge apelul și se va păstra sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de B. N. împotriva sentinței civile nr. 400/ 3 iunie 2015 a Judecătoriei Huși pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 11. 11. 2015
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 20 Noiembrie 2015
Red. P.I.M./02.12.2015
EX.4
JUD.FOND: A. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1392/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1544/2015. Tribunalul... → |
|---|
