Plângere contravenţională. Decizia nr. 1392/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1392/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1392/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1392/A
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEO. C.
Judecător V. B.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent E. D. în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. și P. V. și asigurător . R. SA, împotriva sentinței civile nr. 2839 pronunțată la data de 10.12.2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.10.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2839 din 10.12.2014 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul E. D., cu domiciliul în V., .. 284, ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.05.2014.
A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La data de 06.05.2014, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut că petentul E. D. la plecarea de pe loc cu autoturismul cu nr._ pe DN 15D în localitatea Ș. cel M. nu a acordat prioritate de trecere autoutilitarei cu nr._ care circula regulamentar, intrând în coliziune cu aceasta. Fapta săvârșită este prevăzută de art. 101, alin. 3, lit. a din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 510 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 60 de zile.
Potrivit art. 101, alin. 3, lit. a din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 06.05.2014 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
În concret, instanța a constatat faptul că petentul nu neagă realitatea celor reținute în procesul-verbal contestat, recunoscându-și vinovăția în producerea accidentului. Cu toate acestea, petentul susține că a ajuns la o înțelegere amiabilă cu cel de-al doilea șofer implicat, astfel încât sancționarea sa de către agentul de poliție nu mai era necesară.
În drept, conform art. 79, alin. 2 din OUG 195/2002, sunt exceptați de la obligația de a se prezenta la unitatea de poliție, în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului, pentru întocmirea documentelor de constatare: conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii.
Totodată, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 21/18.12.2008 al președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor: formularul de constatare amiabilă de accident poate fi utilizat în relația cu societățile din domeniul asigurărilor fără a mai fi necesară întocmirea de documente de constatare de către poliție, numai dacă este completat și semnat de către ambii conducători de vehicule implicați în accident.
Așadar, din analiza coroborată a textelor de lege anterior menționate se desprinde concluzia că în situația în care conducătorii auto implicați într-un accident rutier ajung la o înțelegere amiabilă, pot încheia o astfel de constatare, așa încât intervenția agenților de poliție nu mai este necesară.
În speță, deși petentul invocă existența unei astfel de situații, respectiv împrejurarea că a ajuns la o înțelegere amiabilă cu intervenientul forțat, nu face nicio dovadă în acest sens.
Mai mult de atât, cele invocate de petent sunt contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, conform declarației martorului Caverde G. (fila 44), deși cei doi conducători auto au ajuns inițial la o înțelegere verbală cu privire la vinovăția producerii accidentului, ulterior, intervenientul forțat P. V. s-a răzgândit, solicitând recoltarea de probe biologice, așa încât a fost apelat un echipaj aparținând Inspectoratului de Poliție Județean V..
Totodată, la dosar au fost depuse declarațiile celor doi șoferi implicați în accident (filele 19-20); din analiza acestora putându-se observa faptul că niciunul din conducătorii auto nu a menționat împrejurarea că ar fi ajuns la o înțelegere amiabilă, ci s-au rezumat la descrierea modului de producere a coliziunii.
Pe de altă parte, petentul invocă faptul că nu a putut încheia constatarea amiabilă deoarece îi lipsea formularul. Cu toate acestea, nici ulterior acestui moment nu s-a încheiat un astfel de formular, măcar pentru a se face dovada intenției celor doi conducători auto de a soluționa incidentul pe cale amiabilă.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat sancțiunile cu respectarea limitelor legale și raportat la dispozițiile art. 34, alin. 1, și art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001, apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
Referitor la solicitarea de înlocuire a măsurii complementare a arătat instanța că aceasta nu poate fi modificată decât ca urmare a anulării sancțiunii contravenționale principale, iar acest lucru nu se putea realiza decât prin anularea actului administrativ - proces-verbal de contravenție (împrejurare care nu este incidentă în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit).
În temeiul principiului disponibilității, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel petentul E. D., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
In mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond ca persoana indicata ca martor, P. V., trebuie introdusa in cauza in calitate de intervenient forțat.
Numitul P. V. este persoana care conducea autoturismul implicat in incidentul rutier produs la data de 06.05.2014 si putea oferi informațiile care ar fi dovedit cele expuse de petent in cuprinsul plângerii.
Acesta ar fi trebuit audiat in calitate de martor, astfel cum a fost si citat pentru termenul din data de 29.10.2014.
Odată cu schimbata calitatea acestei persoane, s-a formulat interogatoriu, in cauza fiind dispusa citarea numitului P. V., pentru a răspunde la întrebările formulate.
Deși intervenientul forțat nu s-a prezentat, stabilindu-se mai multe termene in acest sens, instanța de fond, in mod greșit, nu a considerat ca nu trebuie sa aplice vreo sancțiune procedurala, in sensul celei prevăzute de dispozițiile art. 358 Cod procedura civila.
Instanța de fond respinge plângerea formulata împotriva Procesului-verbal . nr._ din 06.05.2014, întocmit de agenții din cadrul IPJ V., considerând-o neîntemeiata.
In motivare, se arata ca „deși petentul invoca existenta unei astfel de situații, respectiv împrejurarea ca a ajuns la o înțelegere amiabila cu intervenientul forțat, nu face nici o dovada in acest sens. "
Acest aspect a fost confirmat de martorul Caverde G., care a declarat ca părțile implicate in accident s-au inteles cu privire la persoana care se face vinovata de producerea incidentului.
Instanța de judecata mai arata ca petentul nu ar fi făcut nici dovada ulterioara a faptului ca am fi completat acel formular pentru constatarea înțelegerii amiabile.
În mod evident nu a mai avut cum sa il completeze atâta timp cat agenții din cadrul IPJ V. au completat procesul-verbal de contravenție, in baza căruia numitul P. V. si-a reparat daunele produse la autoturismul sau.
Instanța de fond in mod greșit a apreciat si faptul ca exista proporționalitate intre fapta săvârșita in concretul sau si sancțiunea aplicata, respingând solicitarea privind reindividualizarea sancțiunii stabilite in procesul-verbal contestat.
Instanța de judecata poate reindividualiza o sancțiune aplicata de agenții de politie, daca exista disproporție majora intre aceasta sancțiune si fapta săvârșita, in concretul ei.
Astfel, instanța de judecata trebuie sa aprecieze in funcție de modalitatea in care a fost săvârșita fapta, urmările produse, eforturile depuse de cel vinovat pentru repararea prejudiciului creat, dar mai ales atitudinea manifestata de acesta.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 NCPC, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat:
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Tribunalul constată că fapta a fost suficient descrisă și de asemenea i s-a dat o corectă încadrare juridică, fiind indicate atât prevederea legală încălcată, cât și cea care reglementează sancțiunile contravenționale (art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt constatând că procesul verbal de contraventie este încheiat în mod temeinic. În acest sens a fost constatată culpa petentului care, nu a acordat prioritate de trecere autoutilitarei înmatriculată cu nr._ condus de intervenientul forțat P. V., ce circula regulamantar pe sensul său de mers. De altfel, petentul și-a recunoscut vina solicitând înlocuirea cu avertisment a sanctiunii principale a amenzii și a celei complementare a suspendării dreptului de a conduce. Și în cererea de apel petentul a solicitat în principal același lucru, arătând că inițial cei doi conducători auto implicați în accident au convenit la constatarea amiabilă a accidentului.
În legătură cu cererea apelantului-petent de reindividualizare a sanctiunilor aplicate prin procesul verbal de contraventie, Tribunalul constată pe de o parte că fapta prezintă un grad de pericol social sporit, de notorietate fiind faptul că neacordarea priorității reprezintă una din cauzele principale de producere a accidentelor grave și foarte grave de circulație astfel încât nu se justifică aplicarea unei sanctiuni mai blânde iar pe de altă parte instanța nu are posibilitatea de a înlocui o pedeapsă complementară, cum este cea a suspendării dreptului de a conduce pe o anumită perioadă cu o pedeapsă principală cum este cea a avertismentului, întrucât aceste două sanctiuni au o natură diferită. Instanța are posibilitatea în schimb de a reindividualiza sanctiunea înlocuind o pedeapsă principală (amenda) cu o altă pedeapsă principală, mai blândă, cum este cea a avertismentului, care însă, în speță, nu poate fi admisă, cum s-a arătat anterior. Nu are nicio relevanță în cauză că părțile au dorit la un moment dat să procedeze la constatarea amiabilă a producerii accidentului, atât timp cât acest lucru nu s-a concretizat, astfel încât intervenția organelor de poliție a devenit necesară, cu toate consecințele decurgând din aceasta.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de petentul E. D. împotriva sentinței civile nr. 2839 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de petentul E. D. împotriva sentinței civile nr. 2839 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, V. B. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red./tehnored. OC
2 ex./09.11.2015
Comunicat 4 ex./09.11.2015
Judecătoria V. – judecător O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1531/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1509/2015. Tribunalul... → |
|---|
