Plângere contravenţională. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 361/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 361/R/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, județul V., în contradictoriu cu intimata petentă . Blăgești, împotriva sentinței civile nr. 3550 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că a răspuns petenta intimată . BLĂGEȘTI, reprezentată de av. P. R. cu împuternicire avocațială la dosar, în baza contractului de asistență juridică nr. 26 din 14.03.2013, lipsă fiind intimatul ITM V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea de recurs se află la primul termen de judecată, recursul a fost declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimata nu a formulat întâmpinare.
S-au verificat actele și lucrările dosarului după care;
Intimata . Blăgești, având cuvântul prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul intimatei prin apărător.
Intimata . Blăgești, solicită respingerea recursului ca nefondat, recursul nu este motivat și se face doar o apreciere fără argumente, împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond.
Instanța de fond a admis plângerea intimatei, a înlocuit măsura cu aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, apreciind corect împrejurările, și circumstanțele personale ale petentei.
Fapta are un grad de pericol redus, petenta nu a mai fost sancționată, deci nu se poate vorbi despre o perseverență, și totodată a intrat în legalitate cu faptele ce i s-au imputat prin procesul verbal de contravenție.
Persoana în discuție, audiată, a precizat că se afla în perioada de probă, că nu avea nici o calificare și din acest motiv stătea zilnic la magazin pentru a învăța ce anume activități urma să desfășoare.
Declarația martorului a fost sinceră și aceasta coroborată cu actele de la dosar, au dus la hotărâre temeinică și legală în instanței de fond.
Solicită respingerea recursului formulat de ITM V. și menținerea hotărârii de la fond ca legală și temeinică.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele;
P. sentința civilă nr. 3550 din 27.11.2012, Judecătoria Bîrlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta .. Blăgești cu sediul în Blăgești, jud. V. împotriva procesului – verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 27.08.2012 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.08.2012 pentru contravenția prevăzută de art.260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 cu sancțiunea „avertisment”.
A menținut contravenția prevăzută de art. 39 alin. 8 lit. a din Legea 319/2006 și sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 07.09.2012 sub număr de dosar_, petenta . Blăgești a contestat procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 27.08.2012 întocmit de către intimatul I. T. de Muncă solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petenta a arătat că, a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei și 4.000 lei, pentru faptul că, ar fi primit la muncă o persoană fără a avea contract individual de muncă în conformitate cu prevederile legii și pentru faptul că, nu a asigurat materialele necesare în vederea informării salariatului cu privire la securitatea și sănătatea în muncă. Petenta a susținut că, la controlul efectuat, persoana depistată, I. M., se afla la societate pentru a fi pregătită profesional pentru activitatea pe care urma să o desfășoare. Persoana se afla în unitate pentru informare și pregătire, fiind demarate toate formele pentru angajarea acestora. A susținut petenta că, a asigurat materialele necesare informării și instruirii lucrătorilor cu privire la sănătatea și securitatea în muncă.
În drept, petenta nu a invocat nici o dispoziție legală.
Potrivit dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare (fila 11) solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că, la momentul controlului, a fost depistată numita I. M. care, completând fișa de identificare a declarat pe propria răspundere că lucrează la petentă din data de 16.08.2012, fără a fi semnat contract individual de muncă. A susținut petenta că, procesul verbal de contravenții a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de legislația în vigoare, faptelor li s-a dat o încadrarea juridică corectă, iar sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social la faptei.
În drept, intimatul a invocat Legea 53/2003 republicată, H.G. 500/2011, C.proc. civ., O.G. 2/2001.
În temeiul art. 242 C.proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petenta a depus la dosar înscrisuri, respectiv copie de pe procesul verbal contestat (filele 3-4), dovada de comunicare a procesului verbal (fila 5), contract individual de muncă nr. 12 din 15.08.2012 (filele 28-30).
Intimatul a depus la dosar înscrisuri în susținerea procesului verbal (filele 16-25).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul I. M. –pentru petentă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 34.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
P. procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.08.2012 de intimatul I. T. de Muncă V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 23.08. 2012, orele 11,00 la punctul de lucru organizat de societatea petentă în localitatea Blăgești a fost identificată I. M. care desfășura activitate în folosul angajatorului ca vânzător, începând cu data de 16.08.2012. În urma verificărilor în baza de date a inspecției muncii s-a constatat că persoana menționată nu figurează ca având încheiat contract individual de muncă în formă scrisă. S-a reținut în procesul verbal că, angajatorul nu a asigurat materiale necesare informării și instruirii lucrătorului în domeniul securității și sănătății în muncă.
Prima faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, potrivit aceluiași act normativ.
A doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 39 alin. 8 lit. a din Legea 319/2006, aplicându-se prin același proces verbal, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei conform art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 319/2006.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I.Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța a constatat că petenta nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că faptele au fost încadrate corect de către agentul constatator.
Instanța a avut în vedere O.G. nr. 2/2001 care nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultând că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Astfel, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
1.În ceea ce privește fapta referitoare la primirea la lucru a unei persoane fără contract individual de muncă, s-a reținut că, potrivit art.16 alin.1 din Legea 53/2003 cu modificări, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).
Referitor la această faptă, petenta nu recunoaște săvârșirea ei, susținând atât prin plângerea contravențională, cât și în fața instanței că, persoana depistată la muncă, I. M. se afla în incinta magazinului pentru instruire și informare, fiind demarate, la acel moment, formele de angajare.
Instanța a avut în vedere că actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
A constatat instanța că, la momentul întocmirii procesul verbal de contravenții a fost întocmită Anexa de constatare a neconformităților și măsurilor dispuse, prin care s-a stabilit ca petenta să întocmească contractul individual de muncă pentru persoana depistată, respectiv I. M.. Se constată că, petenta a semnat acest document fără obiecțiuni, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa.
S-a observat că, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în baza fișei de identificare a persoanei găsite prestând activitate I. M. (fila 23) și care, a declarat în fața agenților constatatori că se află în perioada de probă, că prestează activitate în funcția de vânzător de la data de 16.08.2012 și că, nu a semnat contractul individual de muncă.
Audiată în fața instanței, martorul a declarat că, la data controlului se afla la sediul societății, pentru a învăța meseria de vânzător, o asista pe vânzătoarea L. T.. A declarat martorul că, întrucât aceasta din urmă se simțea rău, a rămas în magazin în locul acesteia.
Instanța a apreciat că, declarația persoanei depistate I. M. dată la momentul controlului, reflectă realitatea, întrucât este dată din punct de vedere temporal mai aproape de momentul constatării faptei. S-a reținut că, prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act ,,pe propria răspundere" doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
S-a observat că petenta a încheiat contract individual de muncă cu persoana depistată, aspect care reprezintă o recunoaștere indirectă a împrejurării că, în fapt, această persoană a prestat activitate pentru societate.
A reținut instanța că potrivit art. 31 alin.1 din C.muncii pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție. A.. 4 prevede că pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.
Astfel, executarea perioadei de probă începe după încheierea contractului individual de muncă înregistrat la I. T. de Muncă, petenta având obligația să nu primească la muncă o persoană fără să fi încheiat, în prealabil, contractul individual de muncă.
A reținut instanța că, procesul verbal de contravenție are la bază înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul-verbal de control nr._/ 27.08.2012, măsurile dispuse ca urmare a neconformității celor constatate, toate semnate de către petentă, fără obiecțiuni concrete, declarația martorului consemnată în fișa de identificare, probe care sunt de natură să confirme săvârșirea faptei de către petentă.
2. În ceea ce privește fapta privind nerespectarea obligației angajatorului de a asigura materialele necesare informării și instruirii lucrătorilor cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, s-a reținut că, potrivit art. 13 lit. g din Legea 319/2006, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor, cum ar fi afișe, pliante, filme și diafilme cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție, potrivit art. 39 alin. 6 lit. a din același act normativ.
Petenta nu a recunoscut fapta, susținând că a îndeplinit această obligație, însă nu a produs nici o probă în acest sens.
Așa cum s-a reținut, actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
Petenta, la momentul întocmirii procesului verbal de control și Anexei de constatare, a semnat aceste documente, fără obiecțiuni pentru fapta reținută, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptei reținute în sarcina sa.
Față de concluzia la care a ajuns instanța, în urma administrării probatoriului, în ceea ce privește fapta de referitoare la primirea la lucru a unei persoane fără contract individual de muncă, reținând că, I. M. presta activitate în cadrul petentei, în calitate de vânzător, aflat în perioada de probă, luând în considerare recunoașterea efectuată, instanța apreciază că, fapta reținută a fost în mod corect reținută în procesul verbal.
Pe de altă parte, declarația martorului audiat în cauză nu aduce elemente cu privire la această faptă care să convingă instanța că, petenta și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege.
P. urmare, instanța a reținut în sarcina petentei contravenția privind nerespectarea obligației petentei de a asigura materialele necesare informării și instruirii lucrătorilor cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.
P. urmare, instanța a confirmat temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
P. procesul verbal de contravenții pentru fapta privind primirea la muncă a unei persoane fără a avea încheiat contract individual de muncă, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată. Instanța constată că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire, însă, la proporționalitatea sancțiunii, având în vedere urmările produse, circumstanțele personale ale petentei și în raport cu fapta săvârșită, s-a apreciat că, fapta prezintă un grad de pericol social redus, iar sancțiunea aplicată nu este justificată.
S-a reținut că, la controlului efectuat a fost găsită o singură persoană lucrând fără contract de muncă și de puțin timp - așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în cauză, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare care să dovedească perseverență și rea - credință în săvârșirea aceluiași tip de contravenții.
În urma constatării faptei petenta a încheiat contrat individual de muncă cu angajata, dând dovadă de o preocupare pentru a intra în legalitate, astfel că scopul educativ, preventiv al sancțiunii contravenționale s-a realizat.
Instanța a mai reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001 și că, în funcție de gradul de pericol social concret al faptei, poate fi aplicat chiar în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune sau când prevede limite ridicate.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă, prin procesul verbal de contravenții pentru fapta constând în nerespectarea obligației de a asigura materialele necesare informării și instruirii lucrătorilor cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 4.000 lei, în temeiul art.39 alin. 8 lit. a din Legea 319/2006. Instanța constată că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Față de criteriile mai sus menționate, instanța a apreciat că, nu se relevă nici un motiv pentru a înlocui amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei cu avertisment.
Fapta este gravă, având în vedere că putea avea ca rezultat vătămarea sănătății. Instanța mai constată că, petenta nu a înțeles importanța respectării dispozițiilor legale referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, astfel că, aplicarea amenzii la limita minimă prevăzută de lege ar avea efect de prevenție.
Față de aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța, a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 27.08.2012 și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Totodată, instanța a atenționat petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs intimata Inspecția Teritorială de Muncă V., criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta . Blăgești, întrucât fapta săvârșită de către aceasta prezintă un grad de pericol social sporit, în condițiile în care folosirea muncii la negru are consecințe negative atât pentru persoanele care prestează muncă fără a avea contract individual de muncă, neputând beneficia de vechime în muncă, de asigurări de sănătate, de concediu de odihnă plătit, cât și pentru bugetul de stat.
Petenta nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente.
P. procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 27.01.2012 petenta . Blăgești, a fost sancționată cu o amendă contravențională în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută la art.260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanță a reținut, în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit legal, agentul constatator consemnând toate elementele prevăzute de dispozițiile art. 17 al.1 din OG 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție Tribunalul reține că, în mod corect s-a reținut de către prima instanță săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 al.1 lit. e sin Legea 53/2003 de către petentă.
S-a făcut dovada cu probele administrate în cauză că la data controlului efectuat de agentul constatator, petenta a primit la lucru o persoană fără a avea contract individual de muncă.
Conform art. 16 din legea nr.53/2003, angajatorul trebuia să încheie contract individual de muncă numitei I. M. până cel târziu în preziua lucrătoare începerii activității.
În mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 al. 3 din OG 2/2001, raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit art. 5 al.5 din OG 2/2001 instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Din actele dosarului, nu reiese că petenta ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea aceluiași gen de fapte.
Conform art. 21 al.3 din OG 2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege.
Apoi, scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate.
Față de aceste considerente, Tribunalul va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr.3550 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat, recursul declarat de intimatul I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr.3550 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2013.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, T. B. |
Redactat-S.E.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2-02 Aprilie 2013
Judecătoria Bîrlad-judecător fond: G. B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 169/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 414/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
