Plângere contravenţională. Decizia nr. 985/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 985/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 985/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 985/R
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent I. T. DE M. V. și pe intimat . împotriva sentinței civile nr.584 din 6 febr.2013 a Judecătoriei V., având ca obiect-plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata petentă . V., avocat I. O.- cu împuternicire avocațială, lipsă fiind recurentul pârât I.T.M.V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată; nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Apărătorul intimatei petente având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în recurs.
Av.I. pentru intimată, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare și trece la deliberare, când:
INSTANȚA:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.584 din 6 febr.2013 a Judecătoriei V. s-a dispus admiterea în parte a plângerii formulată de petenta ., cu sediul în mun. V., ., județul V., cu domiciliul procesual ales la C. av. I. O., din mun. V., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.05.2012, în contradictoriu cu intimata I. T. de M. V., cu sediul în mun. V., .. 274, județul V..
A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.05.2012 cu sancțiunea avertismentului.
A menținut celelalte dispoziții din procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.05.2012.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, avansate de petentă în prezenta cauză.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.06.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei V., sub nr._, plângerea contravențională formulată de petenta ., prin reprezentant legal împotriva procesului verbal . NR._ încheiat la data de 22.05.2012 de către intimata I.T.M V. prin care aceasta solicită anularea procesului verbal, exonerarea de plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii petenta a criticat pentru netemeinicie procesul verbal contravențional arătând că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa, întrucât numitul H. M. avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă fiind transmis în Registrul de Evidență a Salariaților la data efectuării controlului de către inspectorii ITM V..
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Petenta a depus la dosarul cauzei, în susținere, copie de următoarele înscrisuri: contract individual de muncă nr. 4/17.05.2012, actul de identitate, proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . NR._ încheiat la data de 22.05.2012.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție VS NR._ încheiat la data de 22.05.2012
In motivare, intimatul arată că la data de 17.05.2012, cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru aparținând societății petente, situat în mun. V., inspectorul de muncă au verificat modul în care se respectă prevederile legislației în domeniul relațiilor de muncă, ocazie cu care a fost găsita numitul H. M. care desfășurau activitate in serviciul societarii petente . Urmare acestui control s-a constatat că H. M. desfășura activitate în favoarea petentei, iar conform fișei de identificare dată pe propria răspundere, aceasta a recunoscut faptul ca lucrează pentru societatea petentă fără însă a poseda contract individual de muncă.
Agentul constatator a apreciat că fapta săvârșită de către petenta, întrunește elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr. 53/2003 fiind aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii, OG nr. 2/2001, Codul de procedura civilă, iar în susținere, intimatul a depus copie de pe procesul-verbal . nr._ din 22.05.2012 fișă de identificare, proces verbal de control . nr._ din data de 22.05.2012, anexa la procesul verbal de control, dovada de comunicare a procesului verbal contestat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, respectiv art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
Verificând din oficiu conform art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea este formulată în termenul de 15 zile de la data luării la cunoștință.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001: Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Sub aspectul temeinicie procesului verbal, contraventional instanța a reținut faptul că în perioada 17.05._12, cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru ( Fast food), aparținând societății petente, situat în mun. V., ., inspectorul de muncă a verificat modul în care se respectă prevederile legislației în domeniul relațiilor de muncă, ocazie cu care a fost găsit numitul H. M. care desfășurau activitate în serviciul societății petente.
Urmare acestui control s-a constatat că H. M. desfășura activitate pentru petentă fără a avea încheiat contract de muncă în formă scrisă, iar conform fișei de identificare acesta a declarat pe propria răspundere, faptul ca lucrează pentru societatea petentă fără contract individual de muncă.
Agentul constatator a apreciat că fapta săvârșită de către petentă, întrunește elementele constitutive ale faptei contravenționale prev de art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr. 53/2003 fiind aplicata sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de_ lei.
Dispoziții legale aplicabile:
Art. 16 alin 1 din Legea nr. 53/2003:”Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă”.
Art. 4 alin 1 și 5) din HG nr. 161/2006(1) Angajatorii au obligația de a transmite registrul în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat.
(5) În cazurile menționate la art. 3 alin. (2^1) și (2^2), registrul se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își are sediul sau domiciliul angajatorul cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariat, respectiv la data încetării contractului individual de muncă al acestuia.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege citate, față de înscrisurile depuse de către petentă aflate la filele 4-7 și 11 respectiv contract individual de muncă nr. 4/17.05.2012 și dovada înregistrării la I.TM instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentei, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv.
Susținerile petentei în sensul că la data efectuării controlului de către reprezentanții intimatei, martorul H. M. avea încheiat contract de muncă transmis în baza de date REVISAL, in conformitate cu dispozițiile legale incidente, sunt contrazise de aspectele de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal contravențional,ce caracterizează conținutul faptei contravenționale, coroborate cu procesul verbal e control încheiat la data de 22.05.2012 și cu fișa de identificare a numitului H. M. care la data de 17.05.2012 fiind interpelat de către reprezentanții intimatei dacă prestează activitate pe baza unui contract individual de muncă, acesta a declarat că ,, nu am semnat contract de muncă,, .
Împrejurarea că martorul H. M. cu ocazia audierii în fața instanței a revenit asupra declarației anterioare, susținând că avea încheiat contract de muncă la data efectuării controlului însă nu a înțeles întrebarea adresată de către reprezentanții intimatei referitoare la existența contractului de muncă, nu poate crea instanței convingerea asupra sincerității depoziției martorului, considerent pentru care va înlătura ca nesinceră depoziția martorului apreciind că nu este de natură să contribuie la aflarea adevărului în cauză.
Sub aspectul legalitatii individualizarii sanctiunii amenzii contraventionale aplicată societății petente, instanța a apreciat că aceasta este disproporționată în raport de circumstanțele persoanele ce caracterizează persoana contravenientului, având în vedere și circumstanțele de fapt în care a fost săvârșită fapta contravențională, aspect ce reliefează un grad de pericol social redus al faptei contravenționale și o periculozitate redusă a persoanei contraveniente.
Instanța a apreciat totodată că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport de gradul de pericol social concret al faptei constatate, motivat de următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.(3):,, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșită de către contravenient, instanța a apreciat că, fapta prezintă un grad redus de pericol social, dedus din împrejurarea că, din probatoriul administrat în cauză, inacțiunea ce caracterizează latura obiectivă a contravenției a avut o durată redusă de timp de o zi, ce este de natură să diminueze în mod semnificativ consecințele negative specifice faptei. In acest sens, instanța a reținut că, susținerile petentei în sensul ca, numitul H. M. s-a aflat în prima zi de lucru la data la care a fost efectuat controlul de către reprezentanții ITM, corespund realității, nefiind dovedit de către intimata contrariul.
Modul și mijloacele folosite în săvârșirea faptei contravenționale nu depășesc sfera mijloacelor comune, nefiind susceptibile să confere faptei un grad sporit de pericol social.
Împrejurarea că, după efectuarea controlului, petenta a înțeles să perfecteze contractul individual de muncă în formă scrisă privitor la numitul H. M., înțelegând să își conformeze conduita în acord cu dispozițiile legale prev. de art. 16 din Lg. nr.53/2003, precum și circumstanțele personale ale acesteia, constând în faptul că petenta este la prima abatere de această natură, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată, în cuantum de_ lei, este disproporționată față de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G.2/2001, analizate mai sus.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea în sensul că va modifica sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei cu sancțiunea avertismentului, apreciind că această din urmă sancțiune este suficientă pentru ca petenta să se îndrepte și să nu comită noi fapte de aceeași natură.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, avansate de către petent în prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art.274 Cod pr.civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs organul constatator I.T.M.V., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, respectiv pentru eronata înlocuire a a sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul în condițiile în care nu s-a solicitat acest lucru, dar si pentru greșita individualizare a sancțiunii contravenționale a avertismentului, pe care o apreciază a fi prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, dar si raportat la persoana contravenientului.
S-a arătat faptul că, în urma unui control efectuat la un punct de lucru organizat de petentă, inspectorii de muncă au depistat la muncă pe numitul H. M., care, completând fișa de identificare, declară pe propria răspundere că lucrează pentru petentă fără a avea întocmit contract individual de muncă.
Pentru aceasta fapta, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda prevăzuta de dispozițiile art. 260 alin. 1 lit e) din Codul Muncii, inspectorii de munca orientând cuantumul amenzii spre minimul prevăzut de lege.
Împotriva procesului verbal, petenta a formulat plângere contravenționala pe care instanța a admis-o dispunând înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate.
Soluția instanței de fond este netemeinica din următoarele considerente: Petenta nu a solicitat inlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate ci a solicitat o cenzura a procesului verbal in sensul anularii acestuia. Desi toate probele administrate in cauza au arătat ca petenta nu a recunoscut fapta si ca a depus diligente dolosive pentru a răsturna constatările inspectorilor de munca, instanța a apreciat ca fapta nu prezintă pericolul social care sa justifice aplicarea unei amenzi de 10.000 lei. Desi instanța este ținuta sa sa aprecieze si asupra sancțiunii aplicate, aceasta analiza trebuie făcuta sub imperiul dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care prevăd: Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Folosirea muncii nedeclarate prezintă un pericol social deosebit de ridicat ceea ce justifica si cuantumul mare al amenzilor stabilite de legiuitor pentru aceasta fapta. Modul concret de săvârșire al faptei precum si urmările periculoase ale acestei fapte sunt evidente. Daca inspectorii de munca nu ar fi descoperit aceasta fapta, petenta ar fi continuat folosirea muncii nedeclarate. Petenta nu a recunoscut fapta si a incercat sa răstoarne constatările inspectorilor de munca prin folosirea probei testimoniale informe.
Munca nedeclarată este (alături de evaziunea fiscală, pe care o și compune) una dintre cele mai grave forme de manifestare a economiei subterane. De aceea, legiuitorul a intervenit pe plan legislativ aproape în fiecare an, impunând măsuri normative care să facă eficientă lupta împotriva acestui fenomen. Inspecția Muncii, împreună cu alte instituții cu atribuții de control, alocă resurse umane și financiare considerabile pentru controlul acestui fenomen, iar cuantumul ridicat al amenzii pentru aceste fapte, ne obligă să considerăm că munca nedeclarată prezintă un grad de pericol social foarte ridicat.
Procesul verbal este corect întocmit, faptelor li s-a dat o corectă încadrare iar amenzile au fost orientate spre minim, ținându-se seama de circumstanțele contravenientului precum și de gravitatea faptelor reținute.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul s-a prezentat în fața instanței de judecată și a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind legală și temeinică.
- În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv cel potrivit căruia sentința civilă recurată este nelegală deoarece instanța de fond a dispus admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei, cu sancțiunea avertismentului, deși petenta nu solicitat acest lucru, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat deoarece, conform prevederilor art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin simpla formulare a unei plângeri contravenționale, instanța de judecată este îndreptățită să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal și să hotărască asupra sancțiunii contravenționale.
- În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale de către instanța de fond, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana intimatei, Tribunalul reține că acesta este neîntemeiat, sancțiunea principală a avertismentului fiind corect individualizată raportat la gradul de pericol social concret relativ scăzut al faptei săvârșite de către intimată, dar și raportat la persoana intimatei cu privire la care nu s-a mai făcut dovada faptului că a fost sancționată contravențional, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul verbal ., nr._, emis la data de 22.05.2012, intimata a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei, sub aspectul săvârșirii contravenției prev. de art.260al.1)lit.e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că, l-a primit la muncă pe numitul H. M., fără a-i încheia contract individual de muncă.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că societatea intimată a primit la muncă o singură persoană, respectiv pe numitul H. M., fără a încheia cu acesta anterior un contract individual de muncă în formă scrisă.
Totodată, recurentul ITM V. nu a făcut dovada că societatea intimată a mai fost sancționată contravențional anterior .
Raportat la cele expuse mai sus, raportat și la împrejurarea că, ulterior controlului efectuat de către inspectorii de muncă, societatea intimată a încheiat cu numitul H. M. un contract individual de muncă în formă scrisă, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către societatea intimată are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale societății intimate, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală și temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul declarat de către I. T. de M. V., împotriva sentinței civile nr.584 din 6.02.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de I. T. de M. V., împotriva sentinței civile nr.584 din 6.02.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red.L.M.B.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./23.09.2013
Jud.fond: E.-M.D.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul... → |
|---|
