Contestaţie la executare. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 333/R/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Grefier R. A.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenții – contestatori C. E. și C. M. ambii cu domiciliul în V., .. 231, ., ., în contradictoriu cu intimata B. M. L., cu domiciliul în ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2866 din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul C. E. personal și asistat de avocat B. E., recurenta C. M. prin av. B. E. cu delegație de reprezentare la dosar, iar pentru intimata B. M. a răspuns avocat C. C., cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al cincilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța învederează părților prezente că la dosarul cauzei s-a atașat referatul în sensul menționat la termenul anterior.
Av. B. E. consideră că trebuia să se verifice dacă la data de 09.09.2010, când s-a efectuat actul de procedură ce face obiectul prezentului litigiu, erau aceleași date, având în vedere că fiica recurenților locuiește într-o altă țară de ani de zile.
Instanța apreciază că nu se impune efectuarea de noi verificări, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Av. B. E. depune la dosar copia CI de identitate a recurentului C. E., ., nr._.
Av. C. C. depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, respectiv chitanța nr. 49/21.01.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate, cât și în apărare.
Având cuvântul, recurenții – contestatori prin av. B. E. menționează că a înțeles să critice hotărârea primei instanțe apreciind că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare motivat de faptul că ar fi tardiv formulată.
Instanța a calculat termenul de promovare a contestației în raport de dovada de comunicare a somației existente la fila nr. 32 din dosar, apreciind că data comunicării acesteia ar fi 09.09.2010.
Apreciază că această dovadă de comunicare nu respectă cerințele prevăzute de art. 88 cod proc.civ. și următoarele, întrucât comunicarea s-a făcut la o altă adresă decât adresa de domiciliu. Consideră că efectuarea comunicării la o adresă greșită echivalează cu o nulitate a actului.
Menționează că prin intermediul recursului a invocat o nulitate a dovezii de comunicare a actului, nu motivat de faptul că ar fi fost înmânată altei persoane ci motivat de faptul că a fost comunicată la alt domiciliu, respectiv în V., .. 321, ., deși corect era la nr. 231.
Invocă disp. art. 88 alin. 4 cod proc.civ., potrivit cărora citația și respectiv comunicările trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, domiciliul părții. De asemenea, invocă disp. art. 90 și 100 cod proc.civ, potrivit cărora neindicarea corectă a domiciliului se sancționează cu nulitatea comunicării actului.
Solicită ca instanța să observe că din analiza dovezii de comunicare a somației către recurenta C. M., de la fila nr. 32 din dosarul de fond, se poate observa că inițial agentul a subliniat aspectul legat de afișarea actului de procedură, după care ulterior, a tăiat această mențiune și a completat cu mențiunea că ar fi înmânat actul unei rude pe nume C. Ema.
Având în vedere că s-au făcut de două ori mențiuni pe actul de procedură privind –o pe recurentă, în ceea ce privește înmânarea acestuia, se poate concluziona că actul este nul. Consideră că dovada nu poate conține mențiuni contrare, pe de o parte faptul că s-ar fi afișat, iar pe de altă parte că ar fi fost înmânat actul.
De asemenea, solicită să se observe că legea prevede posibilitatea înmânării actului unei alte persoane decât destinatarul, însă numai în situația în care destinatarul nu este găsit la domiciliu. Or, în cazul de față agentul procedural nu s-a deplasat la domiciliul recurenților, ci la o adresă greșită.
Consideră că faptul că agentul procedural nu a realizat comunicarea somației în mod legal, atrage nulitatea comunicării și subsecvent imposibilitatea de a se calcula termenul de promovare a contestației raportat datei trecute pe această dovadă de comunicare.
Susține că instanța de fond trebuia să verifice inițial dacă acea somație a fost comunicată legal și ulterior să procedeze la calcularea termenului în raport de data trecută pe acea comunicare. Simpla existență a acelor dovezi de comunicare nu atrăgea automat și legalitatea efectuării comunicării.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea continuării judecării. Cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimata prin av. C. C. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că fiind vorba de o cauză aflată în calea de atac a recursului, instanța de control judiciar trebuie să verifice în primul rând dacă obiectul criticilor din prezenta cauză a fost susținut și în fața instanței de fond, având în vedere că în recurs nu se poate schimba calitatea părților, obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula cereri noi.
Față de acest aspect solicită să se observe că recursul de față vizează un act de executare silită, respectiv prima somație emisă de executor, în timp ce la instanța de fond, contestația a vizat executarea silită însăși, astfel cum rezultă din precizările de la termenul din data de 28.08.2012, aspect consemnat în încheierea de ședință.
Față de acest motiv de nelegalitate, apreciază că se impune respingerea recursului.
Trecând peste acest motiv de nelegalitate, solicită apărătorul intimatei ca instanța să verifice dacă la momentul la care a fost introdusă contestația la executare, se mai puteau formula critici împotriva somației comunicate la data de 09.09.2010.
Susține apărătorul intimatei că inclusiv în situația în care nu s-ar fi realizat o comunicare valabilă a respectivului act de executare, astfel cum susțin recurenții, raportat disp. art. 401 alin. 1 lit. c cod proc.civ, aceștia trebuiau să formuleze contestație împotriva somației în termen de 15 zile de la data la care au luat cunoștință de următorul act de executare.
Menționează că din actele dosarului de executare silită reiese că actele de executare ce au succedat somației din data de 09.09.2010 au fost primite sub semnătură de unul din recurenți personal.
Faptul că recurenții au avut cunoștință de procedura executării silite reiese implicit din împrejurarea că au depus un memoriu la executorul judecătoresc prin care arată că au primit publicația de vânzare imobiliară însă înțeleg să conteste prețul și faptul că nu s-ar fi prezentat nici un evaluator.
Mai mult, împotriva prețului stabilit de executor, recurenții au formulat o contestație la executare. Apreciază că în aceste condiții nu pot fi primite susținerile recurenților în sensul că nu au avut cunoștință de somație și de întreaga executare silită.
Consideră că scopul urmărit prin comunicarea somației a fost îndeplinit întrucât destinatarul a primit în final actul ce trebuia comunicat, indiferent de locul unde s-a realizat această comunicare sau de modalitatea în care s-a făcut. Dovada în acest sens este faptul că somația a fost primită de o rudă, fiica lor, care locuia în acel moment cu părțile.
Solicită să se țină cont de faptul că acea comunicare s-a făcut nu printr-un angajat la poștei ci prin intermediul unui agent procedural care era angajat al biroului executorului judecătoresc, care cunoștea foarte bine acea adresă, întrucât litigiul cu recurenții durau de mai mulți ani.
Consideră că faptul că s-a inversat acel număr, respectiv s-a menționat 321 în loc de 231, reprezintă o simplă eroare materială care nu poate conduce la nulitatea somației.
Apreciază că ceea ce interesează este faptul că somația a ajuns la destinatar, o dovadă în plus în acest sens fiind faptul că recurenții au formulat o contestație împotriva acesteia, în anul 2011, contestație la care au atașat originalul dovezii de comunicare și a somației din data de 09.09.2010.
În consecință, acest act de executare a mai făcut obiectul controlului judecătoresc, soluționându-se prin admiterea excepției de insuficientă timbrare.
Față de aceste aspecte, apreciază că nu pot fi analizate criticile legate de primul act de executare, din moment ce acesta a fost comunicat la data de 09.09.2010, a fost primit de recurenți care au avut cunoștință de acesta, iar primele critici împotriva acestuia au fost formulate abia în anul 2012.
Cu privire la motivul de recurs privitor la cheltuielile de judecată, consideră că din moment ce contestația a fost respinsă, în mod corect prima instanța i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, av. B. E. pentru recurenți precizează că nu a criticat pentru prima dată somația cu ocazia judecării acestui recurs, ci a înțeles să invoce prin această contestație nulitatea comunicării somației, întrucât îi lipsește un element esențial, respectiv locul unde trebuie să se facă comunicarea, ceea ce o face ineficientă.
Cu privire la susținerile apărătorului intimatei în sensul că s-a mai formulat o contestație împotriva acestei somații, ce a format obiectul dosarului nr._, solicită să se observe că are calitate de contestator în acea cauză doar C. E. nu și C. M..
În temeiul art. 150 Cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2866 din 25.09.2012 a Judecătoriei V., a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare.
A fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorii C. E. și C. M. cu domiciliul în V., .. 231, ., . în contradictoriu cu intimata BANCEANU M.-L. cu domiciliul în V., ., ., jud. V., ca fiind tardiv introdusă.
Au fost obligați contestatorii să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 1000 de lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a analizat, cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Instanța a reținut că împotriva contestatoarei s-a pornit executarea silită prin cererea nr. 288 din 23.08.2010 (fila 20) în baza titlului executoriu sentința judecătorească nr. 625/17.02.2010 a Judecătoriei V. pentru suma de_ lei. La data de 09.09.2010 debitorii au primit somație în vederea achitării creanței (fila 32) in dosarul de executare nr. 288/2010 la care se adaugă cheltuieli de executare. Deoarece debitorii nu și-au executat de bunăvoie obligațiile expertul a procedat la scoaterea la licitației a imobilului apartament situat în V., ., .. Anterior, acest imobil a mai făcut obiectul unei executări silite, fiind adjudecat în cadrul procedurii de licitație de către intimata B. M. L. pentru suma de_ lei suma care a fost consemnată la dispoziția debitorilor la CEC, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 625/2010. Ulterior, prin sentința civilă nr. 4250/2007 s-a dispus anularea executării silite și întoarcerea executării.
Deoarece prin sentința civilă nr. 625/2010 s-au stabilit obligații de plată a contestatorilor către intimată, la cererea acesteia a început o nouă executare silită înregistrată cu nr. 288/2010, executare care face obiectul prezentei contestații. Inițial, debitul calculat de către executor era de_ lei cu tot cu cheltuielile de executare. In urma corespondentei cu B. A. L., cel care a instrumentat prima executare silită asupra imobilului debitorilor, acesta a eliberat executorului M. B. suma de_ lei, pusă la dispoziție la CEC de intimată în momentul în care a adjudecat imobilul prima dată. Această sumă a fost scăzută din debitul urmărit inițial de_ lei astfel încât în publicația de vânzare imobiliara debitorii apar cu un debit diminuat de_,41 lei (fila 76) comunicat la data de 16.03.2011 (fila 77).
Instanța a constatat că prin acțiunea introductivă debitoarea a formulat contestație la executare îndreptată împotriva executării silite însăși. Insă, potrivit art. 401 alin. 1 lit. c. C. pr. civ. contestația se putea face în doar termen de 15 zile de la data când debitorul care contesta executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Instanța a constatat că, prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25.06.2012, peste termenul de 15 zile de la comunicarea somației (09.09.2010). Termenul în care se putea formula contestația la executare a expirat la data de 26.09.2010. In ceea ce privește procesul verbal de adjudecare a licitației
Mai mult, dacă s-ar considera că debitorii contestau doar modul de calcul al debitului instanța a constatat că prin publicația de vânzare imobiliară din 11.03.2011 a fost adusă la cunoștința contestatorilor cuantumul debitului datorat de_ lei în mod evident diminuat față de cel pretins prin somația de plată. Cum această publicație a fost comunicată contestatorilor la data de 16.03.2011 și sub acest aspect rezulta ca acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare.
In ceea ce privește procesul verbal de licitație imobiliară din 08.06.2012 comunicat la 13.06.2012 instanța a reținut că acesta nu conține nicio somație de plata pentru contestatori, obligația achitării unor sume de bani aparținând intimatei pentru suma de_,08 lei pe care de altfel aceasta a pus-o la dispoziția B. M. B. prin ordin de plata și recipisa CEC (fila 201 si 202). Â
Suma la care făceau referire contestatorii, reprezentând debitul neachitat actualizat pentru care s-a procedat la executarea silita, care a fost adus la cunoștința debitorilor anterior, așa cum s-a arata mai sus. Nu puteau pretinde contestatorii că au aflat despre debit pentru întâia data la momentul comunicării procesului verbal de licitație.
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare.
Fiind întrunite condițiile de la art. 274 C. pr. civ. instanța a admis cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 14 din 29.06.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenții C. E. și C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Prin sentința menționata, a fost admisa excepția tardivității formulării contestației la executare, promovata împotriva executării însăși, pornita de executorul judecătoresc in dosar nr. 288/ 23 aug. 2010, pentru suma de 37.485 lei .
Instanța de fond a apreciat că debitorii au primit somația in vederea achitării sumei menționate, la data de 9 sept. 2010 ( fila 32 dosar fond) si ca, raportat acestei date, termenul în care ar fi putut promova contestație ar fi data de 26 sept. 2010
Instanța de fond a aplicat greșit legea când a apreciat ca somația le-a fost comunicata legal.
Potrivit art. 86 raportat la art. 90 C. pr. civila, comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura, se face la domiciliul celui citat. Potrivit art. 387 C.pr.civila, executarea poate începe, numai după ce i se va comunica debitorului o somație . Somația la care face trimitere instanța de fond ( f. 32 dosar fond), a fost afișată, in V., . 321. Ori, contestatorii niciodată nu au locuit la blocul 321, ci, așa cum rezulta din actele de stare civila, locuiesc la blocul 231. În atare situație, nu le este opozabil actul de executare din data de 9 sept. 2010, avut in vedere de instanța când a calculate împlinirea termenului pentru promovarea contestației la executare, așa încât instanța a aplicat greșit legea când a admis excepția .
Au mai arătat recurenții că instanța a soluționat greșit si capătul de cerere referitoare la cheltuieli de judecata in fond.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru următoarele motive
Critica din calea de atac vizează prima somație (fila 32 din dosarul instanței de fond), în timp ce la instanța de fond contestația la executare a fost îndreptată împotriva executării silite însăși; ori, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Chiar dacă respectiva somație nu ar fi fost legal comunicată, debitorii aveau posibilitatea să o conteste, precum și executarea însăși, în termen de 15 zile de la data la care au luat cunoștință de primul act de executare, conform art. 401 alin. 1 lit. c C.pr.civ., ceea ce nu s-a întâmplat, deși actele de executare subsecvente au fost primite personal de debitori.
Mai mult, la data de 05.04.2011 debitorii au depus un memoriu la executorul judecătoresc prin care au precizat că au primit publicația de vânzare la 17.03.2011, dar nu sunt de acord cu vânzarea.
Împotriva stabilirii prețului de vânzare la licitație imobiliară debitoarea C. M. a formulat la data de 23.03.2011 contestație la executare la Judecătoria V. – dosar nr._, în care s-a constatat perimarea la data de 15.05.2012.
Somația a fost comunicată debitorilor, fiind primită de fiica acestora, persoană care a fost identificată pe baza cărții de identitate . nr._, astfel încât inversarea cifrelor ce indică blocul – 321 în loc de 231 – constituie o simplă eroare materială care nu poate atrage nulitatea actului de executare, mai ales în condițiile în care somația a fost primită de o rudă de gradul I.
Dovada cea mai relevantă că debitorii au primit somația nr. 288/06.09.2010 la data din dovada de comunicare o constituie contestația împotriva ei formulată la Judecătoria V. la data de 20.09.2010, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat la 12.10.2010 prin anularea cererii ca insuficient timbrată, recursul împotriva sentinței pronunțate în respectivul dosar fiind respins la data de 26.01.2011.
Recurenții nu indică vreo „greșeală” a instanței de fond în acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care cererea lor de chemare în judecată a fost respinsă.
În recurs a fost administrată proba cu acte.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei V..
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenții au înțeles să critice sentința primei instanțe exclusiv în ceea ce privește admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare, raportat la dovada de comunicare existentă la fila 32 din dosarul instanței de fond, și cu privire la cheltuielile de judecată.
Referitor la soluționarea excepției tardivității, va reține tribunalul că, așa cum a precizat apărătorul ales al recurenților contestatori la termenul din data de 28.08.2012, aceștia au înțeles să formuleze contestație la executare îndreptată împotriva executării silite însăși, astfel încât în mod corect prima instanță a verificat introducerea în termen a contestației prin prisma dispozițiilor art.401 alin.1 lit.c) Cod proc.civ., potrivit cărora contestația împotriva executării însăși poate fi formulată în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
În prezenta cauză, termenul de 15 zile a început să curgă de data de 09.09.2010, dată la care, potrivit dovezilor existente la fila 32 din dosarul instanței de fond, acestora le-a fost comunicată somația nr. 288/06.09.2010 în dosarul de executare silită nr. 288/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. B..
În consecință, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 C.pr.civ., termenul de 15 zile s-a împlinit la data de 27.09.2010, astfel încât contestația la executare formulată în prezenta cauză la data de 25.06.2012 era tardivă.
Este adevărat că în dovada de îndeplinite a procedurii de comunicare a somației s-a menționat adresa recurenților în mun. V., .. 321, în loc de mun. V., .. 231.
Această neregularitate reprezintă însă o eroare materială care nu a produs recurenților contestatori vreo vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea respectivului act de procedură, pentru următoarele considerente.
Astfel, vătămarea ce putea fi cauzată recurenților prin menționarea greșită a blocului în care aceștia locuiesc viza imposibilitatea primirii respectivului act de executare și implicit imposibilitatea formulării contestației la executare în termenul prevăzut de lege.
Ori, din cuprinsul respectivelor dovezi de comunicare rezultă că somația a fost comunicată unei rude de gradul I a recurenților, anume fiica acestora, mențiune care, fiind rezultatul constatărilor personale ale agentului procedural, face dovada până la înscrierea în fals.
Mai mult decât atât, faptul că recurenții au avut cunoștință de respectiva somație rezultă și din actele dosarului nr._ al Judecătoriei V., atașat prezentei cauză.
În respectiva cauză, la data de 20.09.2010, recurentul C. E. a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare din dosarul de executare nr. 288/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. B., la care a anexat, în copie, somația de executare nr. 288/2010 din 06.09.2010 și dovada comunicării acesteia. În consecință, cel mai târziu la data d 20.09.2010, recurenții intraseră în posesia recurenților somații și, mai mult decât atât, au avut și posibilitatea de a formula contestație la executare (recurentul C. E.) care a fost anulată ca insuficient timbrată prin sentința civilă nr. 3454 din 12.10.2010 a Judecătoriei V., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 162/R/26.01.2011 a Tribunalului V..
Reținând așadar că recurenții nu au fost vătămați prin eroarea materială din cuprinsul dovezii de comunicare, în condițiile în care au luat cunoștință efectiv de actul de procedură comunicat, va reține tribunalul că în mod corect prima instanță s-a raportat la data de 09.09.2010 ca dată a comunicării somației 288/06.09.2010 și a reținut în mod legal și temeinic, față de considerentele mai sus arătate, tardivitatea formulării contestației la executare.
Urmare a respingerii contestației la executare, recurenții au căzut în pretenții astfel încât în mod temeinic și cu respectarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. a dispus prima instanță obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata B. M. L. în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței existenței la fila 221 din dosarul instanței de fond.
De altfel recurenții nu au arătat motivele pentru care critică obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, tribunalul va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Urmare a respingerii recursului și văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., va fi respinsă cererea recurenților privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, urmând a fi obligați aceștia, în solidar, să plătească intimatei B. M. L. suma de 750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, anume onorariu avocat ales, conform chitanței nr. 49 din 21.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții C. E. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 2866/25.09.2012 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Respinge, ca nefondată, cererea recurenților privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă in solidar pe recurenții C. E. și C. M. să plătească intimatei B. M. L. suma de 750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată –onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 12 martie 2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, M.-C. Ț. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, R. A. |
Red: Ț.M.C./12.04.2013
Tehnored: R.A./14.04.2013
2ex./14.04.2013
Judecătoria V.: judecător O. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 414/2013. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Sentința nr. 245/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
