Plângere contravenţională. Decizia nr. 567/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 567/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 567/A/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. A.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulat de apelanta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. IN T. R.- ISCTR I. 3, împotriva sentinței civile nr. 2815 din 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cauzei-plângere contravențională PV . nr._ DIN 29.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L. C. cu împuternicire avocațială la dosar pentru apelanta ., lipsă fiind intimatul I. de S. P. C. In T. R. - ISCTR I. 3.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul a fost declarat și motivat în termen, s-a achitat timbrajul datorat pentru cererea de apel.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, instanța dă cuvântul pe probe.
Avocat L. C., având cuvântul arată că prin motivele de apel a solicitat reaprecierea probelor administrate la fondul cauzei, în apel nu are alte probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și potrivit dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul intimatului, pentru ca să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Avocat L. C., având cuvântul solicită admiterea apelului, iar în rejudecare să se dispună schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și desființării procesului-verbal atacat.
Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2815 din 17.11.2014, Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C. E. S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.05.2014 în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru C. în T. R. – I.S.C.T.R.
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.05.2014.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.05.2014, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 25.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997. În sarcina petentei s-a reținut că, la aceeași dată a fost oprit și verificat în trafic autotractorul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca_, condus de către A. L., deținut și utilizat de către S.C. C. E. S.R.L. care efectua transport rutier de mărfuri contra cost, iar în urma cântăririi electronice a vehiculului și în baza tichetului de cântar nr. 75/29.05.2014 emis la ora 13:16 s-a constatat că operatorul de transport efectua transportul de mărfuri indivizibile cu depășirea masei totale maxime admise și maselor maxime admise pe axe, astfel: în urma cântăririi ansamblului A2S3 s-a constat depășirea masei totale admise cu 750 kg, adică în loc de 40.000 kg, 40.750 kg, pe axa triplă a semiremorcii, 25.450 kg în loc de 24.000 kg, fiind depășită masa admisă cu 1.450 kg.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat petentei la data de 02.06.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 13.06.2014.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că motivele de netemeinicie invocate în plângere, sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță,.
Instanța a reținut și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 a rezultat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
A reținut prima instanță că probele administrate confirmă starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție .Astfel, din analiza tichetului de cântărire nr. 75/2014 (fila 8), a rezultat cu certitudine că masa totală a autovehiculului a fost, la data efectuării controlului de 40.750 kg, în loc de 40.000 kg, iar masa pe axa triplă a semiremorcii a fost de 25.450 kg în loc de 24.000 kg, fiind depășită masa admisă cu 1.450 kg.
Față de apărarea petentei în sensul că Raportul nr. 37 din data de 06.11.2012 avea valabilitatea expirată, instanța a reținut că, dovada valabilității aparatului cu care s-a realizat operațiunea de cântărire se face cu Buletin de Verificare Metrologică nr._ din data de 10.12.2013 (fila 37), din care rezultă că la data efectuării controlului, respectiv 29.05.2014, aparatul cu care s-a realizat măsurătoarea era verificat metrologic.
De asemenea, referitor la susținerile petentei în sensul că operațiunea de cântărire s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale, prima instanță le-a considerat neîntemeiate întru-cât petenta nu a făcut dovada că procedura de cântărire efectuată la punctul situat pe DN 24 km 55, localitatea Tutova, nu îndeplinește condițiile pentru utilizarea instalațiilor de cântărire și nu respectă panta longitudinală, panta transversală, structura care susține sarcina, asigură orizontalitatea, planeitatea și duritatea zonelor de cântărire, planșele depuse la dosarul cauzei filele 46-53 nefăcând dovada în acest sens.
În ceea ce privește erorile maxime prevăzute de norme de 5% și 8%,, prin aplicarea cărora a rezultat că greutatea probabilă a vehiculului este de 38.712,50 kg, sub limita maximă legală de 40.000 kg, iar masa pe osia triplă cântărită este de 23.414 kg, sub limita legală de 24.400 kg. Reține prima instanță, că acestea nu se aplică în această situație în condițiile în care Norma de Metrologie Legală NML 056-05, se aplică, conform dispozițiilor art. 1 din respectivul act normativ, doar în cadrul verificărilor metrologice periodice și după reparare sau modificare, efectuate asupra aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată, nu și în situația în care se efectuează cântărirea cu un aparat a cărui verificare metrologică este efectuată.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 25.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997. Instanța a constatat că aceasta a fost stabilită în limitele legii, amenda chiar la limita minimă.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a constatat că nerespectarea prevederilor legale privind masa maximă admisă sunt grave, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte fiind aceea de protejare a siguranței pe drumurile publice, dar și a infrastructurii, iar petenta prin fapta sa a pus în pericol valorile ocrotite.
Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat, respectiv 25.000 lei, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentei nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța a menținut-o așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentei.
De asemenea, prin procesul-verbal s-a aplicat și tariful de despăgubire de 69,96 euro, tarif pe care instanța l-a menținut având în vedere că acesta este în mod legal datorat conform dispozițiilor art. 61 alin. 3 din O.G. nr. 43/1997 și că a fost calculat în mod legal în raport de criteriile menționate în Anexa nr. 5 a aceluiași act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In practicaua sentinței s-a inserat mult prea succint susținerile orale ale apelantei, aceasta arătând că înțelege să se folosească în apărare și de:
1.Susținerile din întâmpinarea și completarea la întâmpinare depuse de intimat;
2.înscrisurile depuse de intimat la dosarul cauzei;
3.Declarația martorului asistent.
Arată apelanta că a contestat legalitatea cântăririi, respectiv a invocat că s-a făcut operațiunea "încălcându-se prevederile din NORMA DE METROLOGIE LEGALA NML 059-05 din 23 noiembrie 2005 "Instalații portabile pentru determinarea sarcinii pe axa la vehicule rutiere") aprobată prin Ordinul nr. 291 din 23.11.2005 emis de Biroul Român de Metrologie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.102 din 7"decembrie2005" .
Cum prin întâmpinare, completarea la întâmpinare și actele anexate acestora intimatul a confirmat fără de echivoc vicierea procedurii de cântărire, implicit și cea de constatare a contravenției, apelanta a renunțat la audierea martorului propus inițial.
Motivarea sentinței apelate, de către prima instanță, este greșită, sub următoarele aspecte:
1. Prezumția de legalitate a procesului-verbal
Din perspectiva dreptului, prezumțiile juridice sunt artificii create în construcția legislativă, prin care se acceptă sau se impune ceva ca fiind existent și adevărat fără a fi necesară întotdeauna demonstrarea sau proba lor.
Astfel, art. 327 NCPC explică prezumțiile ca fiind „consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut". Cu alte cuvinte, prezumțiile sunt opinii întemeiate pe aparențe, ipoteze sau deducții, cu privire la o anume situație de fapt. Prezumția este însă numai una dintre probele ce pot fi administrate într-o cauză, aceasta trebuind să fie coroborată cu toate celelalte probe.
Pe de altă parte, prin Decizie nr. 70 din 21 februarie 2013 (publicată în M. Of. nr. 204 din 10 aprilie 2013), Curtea Constituțională a României a subliniat, din nou, faptul că, "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. In acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului."
2. înlăturarea susținerii apelantei că "efectuarea cântăririi s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale".
a)Raportul 37/06.11.2012 este (era la data cântăririi contestate) cu valabilitate expirată. Da, s-a făcut cu buletinul de verificare metrologică_ din 13.12.2013 dovada verificării periodice de laborator, dar în baza acestei verificări trebuia să fie emis un alt raport de verificare pentru etapa A.
b)Ceea ce apelanta a contestat oral în fața primei instanțe a fost LIPSA ORICĂREI DOVEZI privind verificarea în ETAPA B (pe teren) a mijlocului tehnic de măsurare, pe de o parte, respectiv alegerea de către agentul constatator a locului de efectuare a măsurării (cântăririi) în loc să se procedeze legal - în sensul de a se face cântărirea pe unul dintre "locurile de montare" pentru care s-a făcut verificarea în etapa B, conform art. 5.2 din NORMA DE METROLOGIE LEGALA NML 059-05 din 23 noiembrie 2005.
Or, Rezultând fără de dubiu, din chiar susținerile intimatului și actele depuse, că s-a efectuat cântărirea în un alt loc decât unul dintre cele pentru care s-a emis (dacă se va fi emis) buletine de verificare în etapa B, operațiunea este nelegală, iar pe cale de consecință și constatarea contravenției este nelegală, de natură să oblige instanța de judecată să desființeze procesul-verbal de contravenție.
Intimatul I. de S. P. C. în T. R.- ISCTR I. 3, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu următoarea motivare:
Instanța de fond a apreciat in mod just respingerea plângerii contravenționale având in vedere ca sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicata de agentul constatator pentru ca in urma cântăririi electronice a vehiculului si in baza tichetului de cântar emis la ora 13:16 si având numărul 75 /29.05.2014 s-a constatat ca operatorul de transport efectua transportul de mărfuri indivizibile cu depășirea masei totale maxime admise si maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admis prevăzute in anexele nr.2 si 3 la ordonanță astfel: conform tichetului de cântărire nr. 75/29.05.2014 obținut in urma cântăririi ansamblului A2S3 s-a constatat depășirea masei totale maxime admise pentru ansamblul menționat mai sus cu 750 kg adică in loc de 40000kg masa admisa, iar masa cântărită respectiv de_ kg pe axa tripla a semiremorcii_ kg in loc de_ a depășit cu 1450 kg .
Fapta reținuta in sarcina petentei constituie contravenție potrivit art. 61, alin. 1, pct. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor si se sancționează cu amenda contravenționala de la 25.000 Lei la 35. 000 Lei.
Răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale ii revine operatorului de transport si nu conducătorului auto, persoana juridica poate sa-si sancționeze șoferul daca, contravenția a fost săvârșita din vina acestuia, sau se poate întoarce cu acțiune împotriva acestuia pentru a-si recupera prejudiciul creat, insa acest fapt nu o exonerează de răspundere deoarece răspunderea pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcției ce le revine vor fi săvârșit o fapta ilicita. Răspunderea unității de transport este una legala derivata din prerogativele de diriguire si control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, revine persoanei juridice angajatoare, care in consecința răspunde contravențional. Art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 republicata prevede: Persoana juridica răspunde contravențional in cazurile si in condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc si se sancționează contravenții.
Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect, a existat, a fost constata si sancționată in mod just, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului si deci petenta nu poate fi exonerata de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata in mod clar de art. 61, alin. 1, pct. p din O.G. nr. 43/1997, respectiv pentru ca in urma cântăririi electronice a vehiculului si in baza tichetului de cântar emis la ora 13:16 si având numărul 75 /29.05.2014 s-a constatat ca operatorul de transport efectua transportul de mărfuri indivizibile cu depășirea masei totale maxime admise si maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute in anexele nr.2 si 3 din OG nr. 43/1997.
Arată intimatul ca nu se impunea înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment, întrucât potrivit art. 21 alin (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplica având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și, abia ulterior, în acele limite stabilite de acest act normativ se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
per a contrario, daca legiuitorul care a conceput dispozițiile O.G. nr. 43/1997, ar fi apreciat ca gradul de pericol social al faptei este redus în raport cu condițiile de fapt și de gravitatea faptei ce constituie contravenție, ar fi avut în vedere aplicarea sancțiunii „Avertismentului" ceea ce nu s-a întâmplat.
Avertismentul se aplica când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 25.000 lei, cea maximă fiind de 35. 000 lei. "
Sancțiunile reprezintă consecințele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte persoana care a încălcat regulile juridice. Sancțiunile contravenționale sunt o categorie a sancțiunilor juridice care se aplică în cazul săvârșirii abaterilor contravenționale.
Mai arată intimatul că în cazul săvârșirii acestei contravenții depășirea de greutate are ca valoarea de referința masa totala maxima autorizata, adică cea înscrisa in certificatul de înmatriculare al autovehiculului in discuție si stabilita de producător cu luarea in considerare doar a configurației autovehiculului: reprezintă, practic, o garanție a producătorului ca respectivul autovehicul, daca este încărcat pana la limita prevăzuta de certificatul de înmatriculare, va funcționa in mod corespunzător; prin urmare, legiuitorul înțelege sa ocrotească valori sociale de o alta natura care vizează in principal siguranța circulației (si implicit, protecția vieții, integrității corporale si sănătății a participanților la trafic), siguranța ce este in mod grav pusa in pericol prin depășirea masei maxime autorizate a autovehiculului (știut fiind faptul ca, in condițiile depășirii masei indicate de producător, centrul de greutate al autovehiculului se modifica, distanta necesara opririi autovehiculului in cazul frânării creste considerabil, iar autovehiculul nu mai poate fi controlat, răspunzând mult mai greu la manevrele conducătorului auto).
Se mai arată de către intimat ca, apelanta nu se afla la prima abatere in ceea ce privește sancțiunile aplicate pe linia transporturilor rutiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție, instanța are dreptul și obligația deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității actului sancționator, se constată că prima instanță a reținut în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator, consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin.1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr.2/2001.
În raport de acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal de contravenție se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt.
Probele administrate în cauză confirmă starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție .
Tribunalul reține analizând tichetului de cântărire nr. 75/2014 (fila 8 dosar de fond ), că rezultă cu certitudine că masa totală a autovehiculului cântărit a fost, la data efectuării controlului de 40.750 kg, în loc de 40.000 kg, iar masa pe axa triplă a semiremorcii a fost de 25.450 kg în loc de 24.000 kg, fiind depășită masa admisă cu 1.450 kg.
De asemenea Tribunalul mai reține potrivit documentelor anexate, Biroul Român de Metrologie legală a eliberat Raportul nr. 37 din 06.11.2012, pentru etapa A a verificării metrologice privind aparatul de cântărire cu funcționare neautomată pentru determinarea sarcinii pe axa la vehiculele rutiere tip PW -10 și Buletinul de verificare metrologică nr._ care reprezintă etapa B a verificării metrologice.
Aceste documente au fost eliberate conform Normelor de Metrologie Legală NML 059-05 care atestă în art. 5.2, 5.3 că buletinul de verificare metrologică este documentul emis de către laboratorul în etapa B, deci la locul de montare.
P. considerentele expuse, apreciind soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta . împotriva . 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta . împotriva . 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2015.
Președinte, C. M. | Judecător, A. A. | |
Grefier, C. A. |
Red. MC 28.05.2015
Tehnored. CA 29.05.2015
4 ex./29.05.2015
Judecător de fond: C. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 672/2015. Tribunalul VASLUI | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1435/2015.... → |
|---|
