Plângere contravenţională. Decizia nr. 1476/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1476/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1476/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1476/A/2015
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant C. P., apelant C. P. P. prin mandatar C. P. în contradictoriu intimat I. DE P. AL J. V., împotriva sentinței civile nr. 464 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei - plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, apelantul C. P. nu a făcut dovada achitării timbrajului datorat pentru cererea de apel;
Tribunalul, având în vedere că apelanta nu a făcut dovada achitării timbrajului datorat pentru cererea de apel, din oficiu invocă excepția netimbrării cererii de apel și lasă cauza în pronunțare pe excepție, după care s-a trecut la deliberare conform art. 394 Cod proc. civ., dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 464 din 18.02.2015, Judecătoria V. a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent C. P.P. cu domiciliul în comuna Deleni, . Jud. V. prin mandatar C. C.P. cu același în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al Județului V. având ca obiect plângere contravențională - Revizuire.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 148/22 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională instanța reținând „Cu toate acestea, instanța atrage atenția asupra cazurilor în care ne aflăm în prezența unui caz fortuit, respectiv situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane care a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută. Ori, față de împrejurările cauzei, nu se poate concluziona că petentul nu a prevăzut rezultatul faptei sale și nici că ar fi existat o energie a cărei intervenție petentul să nu o fi putut prevedea”.
Este adevărat că instanța a reținut că înscrisul depus în dovedirea situației de fapt prezenta erori materiale cu privire la dată, însă a constat că chiar de ar fi avut data indicată de petent nu ar fi de natură să facă dovada îndeplinirii condițiilor forței majore. În apel revizuientul a prezentat acel înscris, însă Tribunalul a reținut că „În mod just, a arătat instanța de fond că, față de împrejurările cauzei, nu se poate concluziona că apelantul nu a prevăzut rezultatul faptei sale și nici că ar fi existat o energie a cărei intervenție să nu o fi putut prevedea. Nu se poate reține nici incidența forței majore”.
termenul pentru exercitarea revizuirii este de o luna, calculata astfel:
– de la comunicarea hotărârii, atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, astfel că cererea petentului a fost formulată în termen.
Revizuentul C. P. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 148/22 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ în temeiul art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă., invocând în susținerea acestui înscrisul emis de Spitalul Județean de Urgență V. care confirma eroarea
Potrivit art. art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. sunt supuse revizuirii hotărârile asupra fondului, sau care evocă fondul atunci când instanța de judecata s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;
Revizuirea reprezintă o cale extraordinara de atac, de retractare (cu excepția motivului de revizuire, reglementat de art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC) și se justifica, de regula, prin aceea ca, involuntar, instanța a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilita în hotărârea atacata, fie in raport cu materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie in raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunțării hotărârii.
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu trebuie criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acestei hotărâri, ci numai pe baza de împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării. Așadar în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
De asemenea, la analizarea admisibilității cererii de revizuire trebuie avută în vedere natura aceste căi extraordinare de atac, partea având deschisă această cale atunci când nu are la îndemână o altă cale procedurală de „corectare” a sentinței a cărei revizuire o solicită.
De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului autorității lucrului judecat, conform căruia nici o parte nu este îndreptățita să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o noua analiza a cauzei. O excepție de la aceasta regula se admite numai atunci când este justificata de circumstanțe riguroase și de substanța (cauza Ryabikh c. Rusiei).
Astfel, pronunțându-se in cauza M. vs. România, cererea nr._/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că în absenta unor circumstanțe excepționale – situații numite Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul unei cereri de revizuire exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură. Revizuirea trebuie să constituie un remediu procesual pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.
În ce privește motivul de revizuire invocat de petent, instanța de judecata este ținuta, in virtutea principiului disponibilității, sa se pronunțe exclusiv asupra celor solicitate de părți iar încălcarea acestei obligații, fie printr-o pronunțare extra petita, fie plus petita, este de natura sa prejudicieze părțile.
Astfel instanța constată că instanța de fond s-a pronunțat pe tot ceea ce s-a cerut, însă a apreciat că nu sunt întrunite condițiile forței majore, aspecte reținute de ambele instanțe, astfel că nu poate fi repusă în discuție această împrejurare.
Astfel, având în vedere că cele invocate de petent nu se încadrează în cazul de revizuire invocat, instanța va respinge cererea, ca inadmisibilă.
Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără să arate motivele pentru care a atacat sentința instanței de fond.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, excepția invocată, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, Tribunalul reține următoarele:
P. rezoluția judecătorului aplicată la momentul primirii cererii de apel în judecată s-a menționat în sarcina apelantei C. P. plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, mențiune cu care aceasta a fost citată în procedura prealabilă, prin adresa din data de 30 aprilie 2015 și cu citație pentru termenul din data de 10.11.2015.
Deși apelanta a fost înștiințată prin adresă și prin citație să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel, nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, motiv pentru care la termenul de judecată din data de 10.11.2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din OUG 80/2013 „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.
Apelantei C. P. i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, însă aceasta nu și-a îndeplinit această obligație până la primul termen de judecată stabilit de instanța de judecată, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită – fila 23 dosar.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar apelanta a beneficiat de un termen acordat în acest sens, instanța apreciază în baza art. 33 din OUG 80/2013, că excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu, este întemeiată și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării cererii de apel.
Anulează apelul formulat de C. P. împotriva sentinței civile nr. 464/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria V., ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 Noiembrie 2015.
Președinte, O. C. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red. C.O. 10.12.2015
Tehnored./C.A. 10 Decembrie 2015
4 ex./10.12.2015
Judecător fond: M. B.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1557/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
