Plângere contravenţională. Decizia nr. 684/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 684/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 684/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant pe petentul Ț. A. B., domiciliat în Bârlad, .. 1, jud. V. și pe intimat I. POLIȚIEI JUDEȚENE V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., persoană implicata in accident R. C., domiciliat în Iași, .. 55 B, ., jud. Iași împotriva sentinței civile 48 din 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect-plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: dosarul se află la primul termen de judecată, apelul este legal timbrat, apelul a fost declarat și motivat în termen, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, instanța constată că apelul este legal timbrat cu suma de 20 Ron potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În baza art. 255, art. 258 și art.479 alin.2 Cod proc. civilă, C.pr.civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelant prin cererea de apel ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, instanta retine urmatoarele
Prin sentința civilă nr. 48 din 13.01.2014, Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul Ț. A. B., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.06.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., societățile de asigurare A. R.-A. S.A. B., și S. de A. ȘI R. C. I. S.A. București și conducătorul auto implicat în accident R. C..
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.06.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, s-a reținut că, la data de 21.06.2013, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei și aplicarea măsurii complementară a trei puncte de penalizare în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 1 lit. b, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar.
Instanța reține și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Nu sunt de acord ca despăgubirea să se facă cu polița RCA”, petentul refuzând să semneze procesul-verbal.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat petentului la data de 14.07.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 27.08.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a retinut că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice coroborat cu art. 100 alin. 2 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a aplicării a trei puncte de penalizare nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Instanța a retinut și faptul că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele. Și Curtea Europeană a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a aratat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează atât cu cea a petentului cât și a celuilalt conducător auto implicat în accident cu privire la situația de fapt, stabilindu-se cu certitudine că petentul a intrat de pe prima bandă de mers pe banda a doua pe care celălalt conducător auto implicat în accident circula în mod regulamentar.
Față de apărarea petentului în sensul că acesta a semnalizat în momentul în care a schimbat banda de circulație, instanța a constatat că îndeplinirea acestei obligații nu înlătură caracterul contravențional al faptei săvârșite în condițiile în care nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar.
În ceea ce privește susținerile martorului Ț. F. O. conform cărora petentul a semnalizat și s-a asigurat, celălalt conducător auto, respectiv R. C., fiind cel care probabil a accelerat, sunt subiective având în vedere că martorul este tatăl petentului. În plus, petentului îi revenea oricum obligația, conform dispozițiilor legale, de a se asigura corespunzător până la a evita orice pericol la schimbarea benzii de circulație.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța a reținut că fapta petentului Ț. A. B. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 300 lei (echivalentul a patru puncte amendă) și sancțiunea complementară a aplicării a trei puncte de penalizare. Instanța, a constata că aceasta a fost aplicată în mod legal, conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată coroborat cu art. 100 alin. 2 și art. 98 alin. 4 lit. b) din același act normativ.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a constatat că fapta petentului (a nu se asigura la schimbarea benzii de circulație, faptă de a avut ca urmare producerea unui accident de circulație) este destul de gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. De asemenea, pericolul social ridicat al faptei este susținut și de împrejurarea că petentul nu a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptei. În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul Ț. A. B. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.06.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., societățile de asigurare A. R.-A. S.A. și S. de A. ȘI R. C. I. S.A. și conducătorul auto implicat în accident R. C., ca neîntemeiată .
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel petentul Ț. A. B., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv pentru retinerea unei stari de fapt gresite.
Astfel, in esenta, apelantul a sustinut faptul ca el nu este vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa.
A aratat petentul faptul ca, la data de 21.06.2014, a fost sancționat contravențional, cu amenda motivat de faptul ca nu s-ar fi asigurat la schimbarea direcției de mers, respectiv de pe banda 1 pe banda 2.
In fapt, a data mai sus aratata a oprit, pe banda 1, pentr a-si lua tatăl in mașina. Acest fapt 1-a deranjat pe celalalt conducător auto - R. C., deoarece a trebuit sa frâneze si sa schimba banda de mers.T. martorii audiați au confirmat ca R. C. 1-a claxonat pe petent si era nervos.
Ulterior, mașina petentului s-a pus in mișcare si a semnalizat schimbarea direcției de mers de pe banda 1 pe banda 2.
Dupa cum rezulta din declarația martorului T. F. O., in momentul cand petentul a dorit sa intre pe banda 2, R. C., supărat fiind, pentru incidentul anterior, a accelerat pentru a-l șicana pe petent si a nu-i permite trecerea pe banda 2.
In acest context mașina lui R. C., a acrosat mașina petentului in partea din spate.
In concluzie, avand in vedere ca prezumtia de nevinovatie nu a fost inlaturata intrucat nu a semnat procesu verbal de contreaventie, a aratat ca, culpa in producerea accidentului a aparținut lui R. C., care a accelerat si nu i-a permis petentului sa se încadreze pe banda 2 de mers.
In drept, si-a întemeiat plângerea pe disp. art. 466-482 NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum si hotararea atacata prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar a constatat că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 21.06.2013, apelantul T. A. B. a savarsit contravenția prev. de art. 101a.1it.b) pct.3 din OUG nr. 195/2002 republicata, constând in aceea ca, la data mai sus arătata, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar.
Conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice coroborat cu art. 100 alin. 2 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a aplicării a trei puncte de penalizare nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională coroborate cu depozițiile martorilor I. M. G. si C. D., avand in vedere si celelalte înscrisuri depuse de către agentul constatator, constând in procesul-verbal de preluare a evenimentului din data de 31.06.2013, precum si declarațiile date in fata organului constatator de persoanele implicate in accident reiese că, realmente, apelantul în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar.
Susținerile apelantului potrivit cărora nu poate fi reținuta in sarcina sa contravenția mai sus arătata nu pot fi primite deoarece a semnalizat trecerea pe alta banda de mers iar cealaltă persoana implicata in accident a accelerat in momentul in care a schimbat direcția de mers nu pot fi primite deoarece sunt infirmate de depozițiile martorilor I. M. G. si C. D..
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, amenda in cuantum de 300 lei si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o durata de 30 de zile, Tribunalul reține că acesta este neîntemeiat, sancțiunea principală a amenzii fiind corect individualizata raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite de către apelant, sancțiunea avertismentului fiind insuficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._, apelantul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei și aplicarea măsurii complementare a trei puncte de penalizare în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 1 lit. b, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea benzii de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către apelant are un grad de pericol social semnificativ, sancțiunea amenzii fiind corect individualizata raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale apelantului, care a părăsit locul accidentului.
Pentru aceste considerente, instanța de apel constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 C., se va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiat, apelul declarat de Ț. A. B. împotriva sentinței civile 48 din 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, C. A. |
RED.B.L.M/.02.10.2014
Tehnored./C.A. 02.10. 2014
7 ex./02.10.2014/.>
Judecător fond C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 683/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 290/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
