Plângere contravenţională. Decizia nr. 884/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 884/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 884/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 884/A/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant - intimat ., în contradictoriu cu intimat I. de S. pentru C. în T. R. ISCTR I. 3 Aiud C. RO_ înregistrată la ORC A. sub nr. J_ cu sediul în Aiud, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2755/2014 pronunțate la data de 11.11.2014 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 10.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, la 29 iunie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2755 din 11.11.2014 a Judecătoriei Bârlad a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . Aiud C. RO_ înregistrată la ORC A. sub nr. J_, împotriva procesului verbal . nr._ din data de 10.06.2014, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru C. în T. R. –ISCTR- I. Teritorial Nord-Est 3, ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.06.2014 de intimat, la controlul efectuat la data de 10.06.2014, ora 06,00 în punctul DN24 Km 89, localitatea S., asupra vehiculului cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_ deținut, utilizat de petentă și condus de S. S. și M. C. care efectuau un transport rutier contra cost de marfă, s-a constat că operatorul de transport nu respectă legislația socială și anume cea care reglementează timpii de conducere, pauză sau odihnă, astfel că în perioada 22.05.2014 ora 22:34-23.05.2014, ora 11:09 nu a fost respectată perioada de odihnă săptămânală redusă de 24 de ore cu 11 și 25 min mai puțin nu a fost respectată perioada de odihnă săptămânală neîntreruptă .
Fapta a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct.9 din OUG 37/2007 cu modificările și completările ulterioare și a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Petenta invocă faptul că, procesul verbal de contravenții este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost întocmit numai de un agent constatator, deși art. 7 pct. 4 din Ordinul MTI 995/2011 prevede obligația ca controlul în trafic să fie efectuată de echipaje formate din cel puțin inspectori.
Susținerea petentei nu este întemeiată.
Așa cum prevăd expres dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator conduce la nulitatea absolută procesului verbal.
În cauză, procesul verbal contestat cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, astfel că, în raport de motivul invocat nu poate fi vorba de o nulitatea absolută.
Pe de altă parte, așa cum a invocat și petenta, art.7 pct. 4 din Ordinul MTI 995/2011 prevede obligația ca, controlul în trafic să fie efectuat de echipaje formate din cel puțin inspectori, prin urmare, legea nu prevede obligația ca procesul verbal întocmit ca urmare a constatării vreunei abateri să fie întocmit de toți membrii echipajului care efectuează controlul.
Prin urmare, instanța a apreciat că motivul de nulitate invocat de petentă nu este întemeiat, iar procesul verbal este legal întocmit.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Așadar, întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 9 din Legea 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție, nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult;
Astfel, intimata impută petentei faptul că, în perioada 22.05.2014 ora 22:34 și 23.05.2014, ora 11:09 nu a fost respectată perioada de odihnă săptămânală redusă de 24 de ore cu 11 și 25 min mai puțin, respectiv nu a fost respectată perioada de odihnă săptămânală neîntreruptă.
Petenta susține că, din formularul ,,Activități pentru S. I." descărcat de pe cartela tahograf, depus la dosar de petentă (fila 7) reiese că la data de 22.05.2014 (joi) conducătorul auto nu a mai condus de la ora 19,00 până la data de 23.05.2014, ora 11,09 ( zi de vineri) pentru ca apoi desfășurându-și programul legal a luat perioada de repaus săptămânală normală în data de 25.05.2014, ora 06,17 ( zi de duminică) până marți 27.05.2014, ora 04,22 perioadă ce însumează 46 ore și 5 min., deci cu 1 oră și 5 min mai mult decât prevedea art. 4 lit. h din Regulamentul ( CE) nr. 561/2006.
Analizând formularul descărcat de pe cartela tahograf, depusă la dosar de petentă (fila 7), cât și de intimat (fila 26), conform simbolurile înscrise pe formulare, rezultă că, la data de 22.05.2014, conducătorul auto, a avut pauză în intervalul 19-20, a fost disponibil în intervalul 20-22:34, pentru ca, începând cu această ultimă oră -22:34 să beneficieze de odihnă săptămânală până la data de 23.05. ora 11:09 ( zi de vineri). Astfel, conducătorul auto a beneficiat de 12,75 ore reprezentând odihnă săptămânală.
Este adevărată susținerea petentei că șoferul S. S. nu a condus de la data de 22.05.2014 ( zi de joi), ora 19, însă de la această oră nu a beneficiat de ceea ce se numește perioadă de odihnă săptămânală, ci a beneficiat de pauză și a fost disponibil.
De la data de 23.05.2014, ora 11:09 (zi de vineri) conducătorul auto a desfășurat programul normal până la data de 25.05.2014 ora 06,17 (zi de duminică), moment de la care a beneficiat de odihnă săptămânală până la data de 27.05. 2014, ora 04:22, deci 46,05 ore.
Petenta susținut că, această perioadă de repaus săptămânal normală de 46,05 ore a fost precedată de o altă perioadă de repaus săptămânal normală de 48 ore și 16 minute de care a beneficiat același conducător auto între data de 18.05.2014 ora 02:57 ( zi de sâmbătă) și 19.05.2014, ora 03:13 (zi de luni).
Susținerile petentei nu sunt întemeiate.
Analizând formularul descărcat de pe cartela tahograf, depusă la dosar de petentă (fila 6), rezultă că conducătorul auto, a beneficiat de odihnă săptămânală la data de 17.05.2014 de la ora 15:00 (zi e sâmbătă) și până la data de 19.05.2014, ora 03:13 (zi de luni), deci 26,13 ore. La data de 17.05.2014, între orele 02:57 și orele 15, conducătorul auto nu a beneficiat de ceea ce se numește odihnă săptămânală, conform simbolurilor de pe formular.
Conform art. 4 lit. h din Regulamentul CE nr. 561/2006, "perioadă de repaus săptămânal" înseamnă o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o "perioadă de repaus săptămânal normală" sau o "perioadă de repaus săptămânal redusă":
- "perioadă de repaus săptămânal normală": orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore (45 ore);
- "perioadă de repaus săptămânal redusă": orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6);
Conform art. 8 pct. 6 din Regulament, pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător auto trebuie să efectueze cel puțin:
- două perioade de repaus săptămânal normale, ( deci două perioade de cel puțin 45 ore) sau
- o perioadă de repaus săptămânal normală ( cel puțin 45 ore) și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în . celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.
O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.
În raport de aceste dispoziții legale, pe parcursul a două săptămâni consecutive, conducătorul nu a beneficiat de odihnă săptămânală neîntreruptă, de două perioade de repaus săptămânal normale de cel puțin 45 ore) sau de o perioadă de repaus săptămânal normală (cel puțin 45 ore) și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Conducătorul auto a beneficiat de odihnă săptămânală normală de 46,05 ore și de odihnă săptămânală redusă de 12,75 ore, prin urmare, cu mai puțin de 11 ore și 25 minute (24 ore-12 ore și 75 minute).
Prin urmare, fapta există și în mod corect a fost reținută în procesul verbal de către agentul constatator.
În raport de aceste considerente, instanța a confirmat temeinicia procesului verbal . nr._ întocmit la data de 10.06.2014.
III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
P. fapta săvârșită, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 8.000 lei, în temeiul art. 9 alin. 1 lit. c din OUG 37/2007. Instanța a constatat că sancțiunea este stabilită conform legii, la limita maximă prevăzută de lege.
Instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii cu sancțiunea avertisment, având în vedere că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte, fiindu-i întocmite mai multe procese verbale de contravenții.
Deși petenta a invocat că o parte procesele verbale au fost anulate, nu a dovedit această împrejurare. Pe de altă parte, intimatul a invocat că a întocmit un număr de 6 procese verbale, iar petenta arătat că doar două procese verbale au fost anulare, iar cu privire la un proces verbal instanța a dispus înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
P. toate motivele de fapt și de drept mai sus invocate, reținând că fapta săvârșită este calificată de lege ca fiind foarte gravă, iar petenta nu este la prima abatere de la acest gen de fapte, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că, prin sentința apelată, instanța de fond a respins plângerea și a menținut procesul verbal contestat.
P. a ajunge la aceasta soluție instanța de fond a făcut o prezentare amplă a tuturor susținerilor părților, concluzionând cu privire la legalitate si temeinicia procesului verbal astfel:
Cu privire la legalitatea procesului verbal a apreciat că nulitatea invocată, nu este întemeiată deoarece "legea nu prevede obligația ca, procesul verbal întocmit ca urmare a constatării vreunei abateri, să fie întocmit de toți membri echipajului care efectuează controlul"
Cu privire la temeinicia procesului verbal s-a reținut că s-a beneficiat de către conducătorul auto de o "odihna săptămânală redusă de 12,75 ore, prin urmare, cu mai puțin de 11 ore si 25 minute ".
Totodată arată că sentința apelată nu este legală și temeinică sub următoarele aspecte;
Motivarea instanței de fond citează: "legea nu prevede obligația ca procesul verbal întocmit ca urmare a constatării vreunei abateri sa fie întocmit de toți membri echipajului care efectuează controlul ", nu subzistă atât timp cât art. 17 din OG nr. 2/2001 "Lipsa mențiunilor privind . . . calitatea agentului constatator... sau a semnăturii agentului constatator ..atrage nulitatea procesului-verbal. "
De asemenea, cere calitatea de agent constatator, text care coroborat cu cerința Ordinului MTI nr. 995/2011, art. 7 pct. 4 " C. în trafic se efectuează de către echipaje formate din 2 sau 3 inspectori, în funcție de tematica și complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie atestat potrivit dispozițiilor art. 26 alin.(6)." Se completează reciproc, pentru astfel de constatări, în sensul că, astfel de fapte se constată de echipaj format din cel puțin 2 inspectori.
În atare condiții, procesul verbal la rubrica numele si prenumele agentului constatator, este obligatoriu să se înscrie numele si prenumele membrilor echipajului de control și atestatul cerut de ordin, urmând ca la semnătură să fie semnat de toți membrii echipajului.
În sensul ordinului citat, arată că calitatea de agent constatator o are echipajul nu un inspector ISCTR.
Atestatul respectiv se referă la aplicarea în totalitate a prevederilor RNTR 1 reglementate de Ordinul MTCT nr. 2133/2005. Din conținutul actului contestat nu rezultă;
-echipajul de control
-atestarea pentru aplicabilitatea RNTR 1
Lipsa echipajului si a atestatului prevăzut de ordin în opinia sa, echivalează cu lipsa calității de agent constatator, pentru următoarele considerente ;
-nu toți inspectorii pot efectua control în trafic, ci numai daca sunt într-un echipaj cu un inspector care are atestatul prevăzut în ordin;
-inspectorul P. O. I. nu rezultă că ar avea atestarea cerută de ordinul citat;
-controlul nu poate fi executat numai de un singur inspector (P. O. I.) cum reiese din procesul verbal contestat ci, dintru echipaj format din cel puțin doi inspectori.
F. de reglementările mai sus citate, solicită a se constata lipsa calității de agent constatator a d-lui inspector P. O. I. si să se dea astfel eficiență art. 17 din OG 2/2001 " Lipsa mențiunilor privind ... calitatea agentului constatator... atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu" în sensul, de a se dispune anularea procesului verbal pe acest temei de drept, nulitate care arată că este una absolută și care se constată și din oficiu.
Motivarea instanței de fond cu privire la temeinicia procesului verbal prin care se reține că s-a beneficiat de către conducătorul auto de o "odihna săptămânala redusa de 12,75 ore, prin urmare, cu mai puțin de 11 ore si 25 minute " arată că nu subzistă pentru următoarele aspecte;
Daca s-ar menține concluzia instanței de fond ", cu mai puțin de 11 ore si 25 minute " atunci ar fi vorba de o alta fapta respectiv cea prevăzuta de art. 8 alin 1 pct. 10 respectiv "10, nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală normală cu 9 ore sau mai mult;" si nu fapta reținuta in procesul verbal contestat, cea prevăzuta de art. 8 alin. 1 pct. 9 din OUG 37/2007, deci instanța de fond, în motivare, a schimbat fapta din "9.nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult;" în "10.nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală normală cu 9 ore sau mai mult;".
Instanța de fond din analiza formularului "Activități pentru S. S. "descărcat de pe cartela tahograf a acestuia, arată că a reținut trei perioade de odihnă săptămânală normală neîntreruptă, după cum urmează:
1.prima perioada de " 46,05 or " cuprinsa intre datele de 23.05.2014 ora 11:09 (zi de vineri) si 25.05.2014 ora 06: ,17 (zi de duminica)
2.a doua perioada " 48 ore si 16 minute " cuprinsa intre 17.05.2014 ora 02:57 zi de sâmbăta) si 19.05.2014 ora 03:13 ( zi de luni)
3.a treia perioadă " 12,75 ore " cuprinsa intre datele de 22.058.2014 ora 22:34 (zi de joi) si 23.05.2014 ora 11:09 ( zi de vineri).
Această a treia perioadă, instanța de fond o consideră, in mod cu totul nelegal, ca "odihna săptămânala"".
Deși face trimitere la prevederile art. 8 pct. 6 din Regulamentul CEE nr. 561/2006 " O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă ", instanța de fond nu observă că intre datele de 19.05.2014 ora 03:13 ( zi de luni) si 22.058.2014 ora 22:34 (zi de joi ) nu sunt " șase perioade de douăzeci și patru de ore ", de luni pana joi sunt trei zile, marți, miercuri si joi si nu 6 zile cum reține instanța de fond.
În drept, invocă dispozițiile art. 466 si urm. Cod proc. civilă .
A depus, în copie - sentința civilă nr. nr. 2755 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 11.11.2014 în dosarul nr._ .
Intimatul I. de S. pentru C. în T. R. ISCTR I. 3 Aiud, legal citat, a formulat și depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de . Aiud, ca nefondat.
Consideră că sentința civilă nr.2755/11.11.2014 pronunțată de prima instanța este temeinică si legală întrucât instanța a motivat sentința pentru fiecare motiv in parte invocat de petentă in plângere si a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001.
Solicită respingerea apelului deoarece instanța de fond a apreciat in mod just respingerea plângerii contravenționale, având in vedere ca sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicata de agentul constatator pentru ca in urma analizării datelor descărcate din cârdul tahograf al șoferilor S. S. (nr. card tahograf RO 1XNY001) si M. C. (nr. card tahograf RO 4GIG000) cu ultimile 29 de inregistrari, aceștia circulând in echipaj s-a constatat ca operatorul de transport nu respecta legislația sociala si anume acea care reglementează timpii de conducere ,pauza sau odihna, astefel in perioada 22.05.2014 ora 22:34-23.05.2014 ora 11:09 nu a fost respectata perioada de odihna săptămânala redusa de 24 de ore cu 11 ore si 25 min mai puțin fiind efectuata doar 12 ore si 35 min de odihna săptămânala neîntrerupta, abatere ce constituie contravenție in conformitate cu dispozițiile art.8 alin. l pct.9 din OG nr.37/2007 modif. prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. Art.8 din OG nr.37/2007 modif. prin OG nr.21/2009+Legea nr.52/2010 Constituie contravenții următoarele fapte: alin. l Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: pct.9 nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult;
Menționează că tahograful este un echipament care se instalează la bordul vehiculelor rutiere si are drept scop indicarea, inregistrarea si stocarea, in mod automat sau semiautomat, a datelor privind deplasarea acestor vehicule si a anumitor perioade de lucru ale conducătorilor care le conduc. Necesitatea instalării lui se reflecta in respectarea timpilor de conducere si prevenirea producerilor de accidente auto datorate oboselii la volan, fiind un martor sigur in caz de accident deoarece se apreciază viteza autovehiculului, care permite stabilirea vinovăției.
C. ISCTR s-a realizat in baza art.8 alin. l si alin.2 din Ordinul MTI nr.995/2011 de asemenea va rugam Onorata Instanța sa observați ca aplicabile in speța noastră sunt prevederile OG nr.37/2007+ OG nr.21/2009+Legea nr.52/2010, Regulamentul (CE) nr.561/15.03.2006 al Parlamentului European si al Consiliului, Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3821/85, sunt acte normative aplicabile tarilor care fac parte din Comunitatea Europeana. Si va rugam in acest sens, Onorata Instanța sa aveți in vedere faptul ca fapta contravenționala reținuta in sarcina petentului are ca element material încălcarea dispozițiilor referitoare la utilizarea aparatului tahograf si agentul constatator in mod corect a reținut in sarcina petentului incalcarea obligației de a respecta legislația transporturilor .
Față de cele precizate, solicită respingerea capătului de cerere cu privire la preschimbarea sancțiunii pecuniare în sancțiunea avertisment, să se aibă in vedere ca sancțiunea avertismentului, nu se impune, deoarece o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art.7 al.2 din OG 2/2001. Avertismentul se aplica atunci când fapta are gravitate redusă, ori nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 4000 lei, cea maximă fiind de 8000 lei scopul legii neputând fi atins prin înlocuirea acestei amenzi atât de ridicate cu o sancțiune atât de ușoara cum este avertismentul.
Sancțiunile reprezintă consecințele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte persoana care a încălcat regulile juridice. Sancțiunile contravenționale sunt o categorie a sancțiunilor juridice care se aplică în cazul săvârșirii abaterilor contravenționale.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului, nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând n-ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia. Pe de altă parte, solicităm recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal, acesta fiind un act autentic întocmit de un agent constatator al statului aflat în exercițiul funcțiunii care constată starea de fapt, specializat și autorizat în domeniul controlului privind siguranța transportului rutier, beneficiind de prezumțiile de legelitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în formă "ad validitatem" cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Cert este ca contravenția a existat cu adevărat, fapt indubitabil demonstrat instanței de apel si de înscrisurile la care a făcut referire mai sus (si aflate la dosarul de fond ca probe), fapt indubitabil recunoscut si de prima instanța de judecata in cuprinsul sentinței sale, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința conform O. G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) ce face dovada pana la proba contrarie si creează prezumția de adevăr, iar in aceasta speța contravenienta nu a adus nici o proba in dovedirea inexistentei contravenției, ci se rezuma umil la simple scuze puerile fara nici o valoare d.p.d.v. juridic.
Ceea ce a dus la întocmirea procesului verbal, consideră ca este expresia unei contravenții, iar petenta nu poate invoca in apărarea sa, propria culpa sau necunoașterea legii, iar motivația petentei nu este in măsura sa o exonereze de răspundere.
Solicită a se avea in vedere faptul că, petenta nu se afla la prima abatere contravenționala săvârșita, in ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată, pana in acest moment in alte 14 situații, de către inspectorii ISCTR.
Solicită a se avea în vedere apărările formulate la prima instanța si probatoriul administrat, să se observe că apelanta nu face dovada contrară celor consemnate in procesul verbal de contravenție, iar instanța de fond a apreciat in mod corect faptul că procesul verbal, contestat de apelant, este temeinic si legal întocmit.
Având in vedere cele de mai sus, solicită respingerea apelului ca netemeinic si nelegal si să se mențină sentința civila nr.2755 pronunțata de prima instanța in data de 11.11.2014 ca temeinica si legala, iar pe fond, respingerea plângerii ca nelegala si nefondata și să se mențină procesul verbal . nr._/10.06.2014 ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum acesta a fost stabilit in actul de control.
În drept: invocă prevederile art. 299-316 Codului de procedura civilă, OG nr.2/2001, OG nr.37/2007 modif. prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, si a încălcărilor Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internaționala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 si ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sancțiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatării acestor încălcări, Ordinul MTI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, Ordinul MTI nr.995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire si perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto si a activității instructorilor auto autorizați si pentru modificarea Ordinului MT nr. 1.058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducătorilor auto si al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora.
În temeiul art. 411 art. 1 alin. 2 si 223 alin 3 Cod de procedura civila, a solicitat judecata prezentei cauze in lipsă.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu motivele de apel, cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Tribunalul va înlătura ca nefondate criticile apelantei și fără a relua motivarea instanței de fond, constată că prima instanța a reținut, în mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, nefiind cauze de nulitate absolută a acestuia.
În mod corect aprecierile primei instanțe asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, răspund la criticile aduse de contravenientă procesului verbal contestat, indicând temeiurile de fapt și de drept care au condus la soluția dată în cauză.
Tribunalul reține că și sancțiunea aplicată pentru abaterea contravențională săvârșită de către apelant, de organul constatator, este una legală și temeinică.
Sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, având în vedere numărul contravențiilor de acest gen, care la noi în țară este în creștere.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Corect s-a avut în vedere de către instanța de fond că apelanta petentă nu este la primul conflict cu legea contravențională, ea fiind o adevărată „recidivistă” în comiterea acestora.
P. aceste considerente, în baza art. 480 C., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de . Aiud împotriva sentinței civile nr. 2755 din 11.11.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de . Aiud împotriva sentinței civile nr. 2755 din 11.11.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: A.E.G.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/ 30.06.2015
.>
Judecătoria Bârlad - judecător fond G. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 497/2014. Tribunalul... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
