Contestaţie la executare. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 18131/231/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 111/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- V. M.
Judecător -S. R.
Grefier- D. B. Mihailișca
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra judecării apelului declarat de parata apelantă C. DE A. RECIPROC MOPAF FOCȘANI I.F.N.,cu sediul in Focșani . . . V. împotriva sentinței civile nr.6311 din data de 05.12.2013 pronunțata de Judecătoria Focșani in dosarul nr._ și in contradictoriu cu intimații M. L., A. C., având ca obiect contestație la executare partaj judiciar.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică de la 09 mai 2013,note consemnate în încheierea de la acea zi și care fac parte integranta din prezenta,când tribunalul ,in vederea deliberării,a amânat pronunțarea pentru data de 16 mai 2013,când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ la Judecătoria Focșani M. L. și A. Gh.C. au formulat contestație împotriva executării silite pornită în dosarul nr. 71/2011 de B. C. G. și C. C. C. la cererea creditoarei CAR Mopaf Focșani.
În motivarea cererii lor contestatorii au arătat că prin somația nr. 71/08 decembrie 2011 M. L. a fost somată să achite suma de 8001,01 lei reprezentând împrumut nerestituit acordat în baza contractului de împrumut nr. 278/21.11.2006 și cheltuieli de executare, sub sancțiunea vinderii la licitație publică a imobilului compus din 596 mp teren și o casă de locuit, întocmindu-se totodată și procesul verbal de situație. Întrucât bunul mobil nu aparține în totalitate debitoarei ci și contestatorului A. Gh. C. au solicitat admiterea contestației și anularea actelor de executare respectiv somația și procesul verbal de situație.
Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2012 CAR Mopaf Focșani a arătat că înțelege să solicite împărțirea bunului imobil între cei doi coproprietari.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 6311/05 decembrie 2012 Judecătoria Focșani a admis contestația la executare, a dispus anularea actelor de executare: somația și procesul verbal de situație și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că urmare a contestației formulate între părți a intervenit o tranzacție și că ulterior, prin chitanțele depuse la dosar contestatoarea a făcut dovada achitării integrale a debitului datorat intimatei condiții în care executarea silită este lovită de nulitate iar cererea reconvențională apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen intimata casa de A. Reciproc Mopaf Focșani IFN considerând că este nelegală și netemeinică prin aceea că: în mod greșit prima instanță a considerat că debitul datorat de contestatoare a fost achitat în întregime. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că suma datorată la momentul promovării apelului este de 6534,95 lei din care 1438,85 lei debit neachitat și 5096,1 lei cheltuieli de judecată. Consideră apelanta că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare și a lăsat nesoluționat capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7437,95 lei la plata cărora au fost siliți datorită introducerii contestației la executare.
Au mai arătat că intimații contestatori nu se află în situația prev.de art. 275 cod procedură civilă și în mod legal trebuiau obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Au mai invocat faptul că A. C. nu a cunoscut despre existența prezentei cauze, că în toată perioada s-a aflat internat într-un spital de boli mintale condiții în care acesta nu are capacitate de folosință actele de procedură astfel întocmite fiind lovite de nulitate.
Prin cererea depusă la 5 martie 2013 apelanta și-a completat motivele de apel și a invocat lipsa semnăturii contestatorului intimat de pe contestația la executare, condiții în care au solicitat aplicarea art. 133 al.2 cod procedură civilă.
Pârâții au depus înscrisuri iar apelanta a depus și precizări cu privire la debitul datorat de către contestatoare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate și a textelor de lege incidente pricinii, tribunalul constată că apelul nu este fondat.
1.Referitor la lipsa capacității de folosință a contestatorului A. Gh. C. se rețin următoarele:
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. În cazul persoanelor fizice capacitatea de folosință începe la nașterea lor și încetează la moartea lor. Nimeni nu poate fi lipsit total de această capacitate, însă, în cazuri și condițiile expres prevăzute de lege, capacitatea procesuală de folosință poate fi limitată. Capacitatea de exercițiu deplină se dobândește la împlinirea vârstei de 18 ani și încetează definitiv sau temporar, după caz, prin moarte, ori prin punere sub interdicție judecătorească.
În speța de față apelanta a făcut afirmații potrivit cărora contestatorul s-ar fi aflat internat, pe tot parcursul soluționării cauzei într-un spital de boli mintale. A depus la dosar un articol din Monitorul de V. din 09.10.2009 în care se face mențiune despre o persoană A. C. care este cunoscut ca având afecțiuni psihice. Alte dovezi nu au fost făcute iar o astfel de afirmație neprobată nu poate fi primită.
Nici aplicarea art. 133 al.2 cod procedură civilă nu poate fi primită. Din împuternicirea avocațială aflată la fila 12 din dosarul de fond rezultă că av. M. L. a fost împuternicit de către A. Gh. C. în baza contractului nr. 108/27.12.2011 să îi acorde asistență juridică, să îl asiste și să îl reprezinte în fața judecătoriei Focșani. În acest context în mod legal apărătorul a semnat contestația la executare, fiind împuternicit să o facă.
Pe de altă parte contestația la executare este formulată în interesul lui A. C., în apărarea dreptului său de proprietate asupra bunului imobil scos la licitație publică însă, cererea reconvențională, în condițiile în care s-ar admite excepția invocată de apelantă, apare ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de exercițiu a drepturilor procedurale, fiind astfel anulabilă în condițiile art. 42 cod procedură civilă.
2.Referitor la fondul cauzei, respectiv la contractul de împrumut se observă din conținutul acestuia că intimata contestatoare a primit cu titlu de împrumut suma de 5800 lei pe termen de 24 luni cu începere de la 21 decembrie 2006 cu o dobândă de 30% pe an care se calculează la soldul rămas de restituit pe perioada de la data acordării și până la plata integrală a debitului.
Deși în contractul de împrumut aflat la fila 4 din dosarul de executare, se prevede că nerambursarea împrumutului la termenul stabilit în contract atrage după sine plata de dobânzi penalizatoare, această clauză nu poate fi luată în considerare întrucât nu este prevăzut cuantumul acestor dobânzi penalizatoare, ceea ce înseamnă că o atare dobândă nu a fost negociată între părți și nici stabilită, astfel că plata unor dobânzi penalizatoare într-un cuantum stabilit unilateral nu este posibilă.
Raportat la această împrejurare tribunalul constată că nu rezultă nici din cererea de executare și nici din cererile ulterioare depuse de creditoare care este cuantumul creanței datorată de intimată. Poziția creditoarei este oscilantă de la un termen la altul, fiecare cerere depusă indicând un alt cuantum al creanței, fără a ține seama de sumele achitate conform tranzacției încheiată între părți și fără un calcul transparent al sumelor datorate. Mai mult, în sarcina intimatei sunt puse sume de bani ce nu sunt cuprinse în titlul executoriu.
Față de aceste împrejurări tribunalul constată că în mod corect prima instanță a admis contestația la executare, având în vedere totodată și dispozițiile art. 493 al.1 cod procedură civilă potrivit cărora ,,creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora”.
Nu poate fi primit nici motivul potrivit cărora în debitul datorat de intimată trebuie incluse și cheltuielile de judecată pretinse în prezenta cauză. Aceste cheltuieli nu sunt datorate de intimată întrucât nu este parte căzută în pretenții, astfel cum este ea definită de dispozițiile art. 274 cod procedură civilă. Pe de altă parte cererea reconvențională formulată de apelantă a fost respinsă ca nefondată, astfel că intimata contestatoare nu poate fi obligată nici la plata taxei de timbru achitată pentru această cerere și nici pentru onorariul de avocat.
3.De asemenea, în ce privește cererea reconvențională în mod corect a fost respinsă de prima instanță față de disproporția vădită între cuantumul debitului și de valoarea bunului imobil a cărui împărțeală se cere și față și de disponibilitatea și buna credință a intimatei de a achita debitul, obligație pe care și-a îndeplinit-o, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Rezultă și din concluziile scrise depuse de apelanta intimată la fondul cauzei (fila 83 dosar fond) că intimata debitoare a achitat în întregime debitul principal și că suma pe care o mai are aceasta de achitat este de 7437,97 lei ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de judecată, care, pentru motivele arătate mai sus, nu pot fi puse însă în sarcina acesteia față de soluția adoptată de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că apelul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 296 cod procedură civilă.
Văzând că apelul a fost legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de parata apelantă C. DE A. RECIPROC MOPAF FOCȘANI I.F.N.,cu sediul in Focșani . . . V. împotriva sentinței civile nr.6311 din data de 05.12.2013 pronunțata de Judecătoria Focșani in dosarul nr._ și in contradictoriu cu intimații M. L., A. C., având ca obiect contestație la executare partaj judiciar.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013.
Președinte, V. M. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:S.R.
31.05.2013
N.S._31.05.2013
Jud. Fond: B. E.
Ex 3.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 14-03-2013, Tribunalul VRANCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2013. Tribunalul... → |
|---|
