Contestaţie la executare. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 9543/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 858/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător V. M.
Judecător S. R.
Grefier D. B. Mihailișca
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata . IFN SA, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., . prin mandatar . cu același sediu, împotriva sentinței civile nr.2118 din 5.07.2013, pronunțata de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul M. I., lipsă fiind recurenta și intimatul B. P. A. M. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care;
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in cadrul dezbaterilor.
Intimatul M. I. având cuvântul solicita respingerea recursului și mentinerea sentintei instantei de fond,arata ca a achitat toate sumele datorate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimații . IFN PRIN . București și B. P. A. M., a formulat contestație la executare.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că solicită în temeiul art 399 alin 1 Cod procedură Civilă anularea formelor de executare împotriva executării silite pornite de B. P. A. M. privind continuarea executări prin somarea achitării cu titlu de debit a sumei de_,24 lei, desființarea adresei de continuare a executării, emisă la data de 17 iulie 2012, anularea executării silite în dos. de executare 1622/2012, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. Prin procesul verbal de predare primire a autovehiculului din data de 12 octombrie 2012, s-a stabilit rezilierea contractului de leasing_. La cererea executorului judecătoresc S. C., executor în cadrul Corpului de Executori al . IFN, a achitat suma de 500 lei la data de 16.08.2010, iar la data de 16.08.2010 a achitat altă sumă de 500 lei. A fost somat să achite suma de_,24 lei prin adresa comunicată la data de 23.07.2012.
A solicitat proba cu acte și interogatoriu.
A depus la dosar adresa de continuare executare, contractul de leasing financiar, notificare, proces verbal de predare primire autovehicul, copie carte de identitate, taxa de timbru.
Legal citat intimatul . IFN a depus la dosar întâmpinare prin care a solicita respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. La data de 05.06.2007 s-a încheiat între părți contractul de leasing financiar nr._ care a avut ca obiect transmiterea către utilizator a dreptului de folosință asupra unui autoturism Dacia L. Preference 1.5 în schimbul achitării ratelor de leasing lunare pe o perioadă de 60 luni. Utilizatorul a încetat să mai achite ratele, motiv pentru care a fost reziliat contractul de leasing financiar. A fost deschis dosarul de executare nr. 899/2010 la B. S. S. executor în cadrul corpului de executori al . IFN. În urma încuviințării executării silite și în baza titlului executoriu- contractul nr._/05.06.2007, debitorul a fost somat să achite suma de 5300,21 lei care reprezintă contravaloare facturi fiscale emise de . IFN și neachitate de debitor. Valorificarea bunului recuperat de la debitor a fost posibilă la data de 28.07.2011, s-a trimis o cerere de continuare a executării silite în care s-a indicat suma pe care debitorul o avea de achitat la data de 08.06.2012, fiind în cuantum de_,39 lei și reprezintă contravaloarea celor 32 de rate de leasing pe care debitorul le mai avea de achitat de la data stopării contractului până la data ajungerii la maturitate a contractului de leasing. Suma de 1434 lei reprezintă dobânda calculată la cele 32 de rate neachitate.
Prin sentința civilă nr. 2118/2013 Judecătoria Focșani a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. A.. A admis contestația la executare și a anulat formele de executare din dosarul de executare nr. 1622/2012 al B. P. A..
Instanța a reținut că între contestatorul M. I. și intimata . IFN PRIN . București, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ pentru un autoturism Dacia L. Preference 1.5 cu un preț de achiziție de 7228,57 Euro, avans 722,86 Euro și o valoarea finanțată de 6505,71 Euro și valoarea reziduală de 1445 ,71 Euro, inclusă în rate. Perioada de leasing a fost stabilită la 60 de luni.
La data de 12 octombrie 2009 intimata a ridicat autoturismul la cererea contestatorului care nu mai putea să achite ratele din cauza crizei economice, iar la 07.07.2012 a fost notificat să achite suma de 5300 lei debit și penalități de întârziere, iar prin poprire s-a achitat acest debit.
În anul 2012 contestatorul a fost somat din nou să achite suma de 24.118,24 lei reprezentând rate restante leasing.
Consideră instanța că părțile au hotărât rezilierea de comun acord a contractului de leasing la data de 12.10.2009 și contestatorul a predat bunul și ratele de leasing restante.
Intimata a susținut că utilizatorul are dreptul la restituirea bunului și achitarea ratelor de leasing până la finalizarea contractului, utilizatorul fiind obligat și la plata cheltuielilor determinate de executare și a cheltuielilor cu titlu de daune interese până la epuizarea contractului conform art. 18 pct.8 al.2 și 3 din condițiile generale ale contractului de leasing financiar.
Această apărare a fost înlăturată deoarece potrivit dispozițiilor art. 12.6 din contract părțile au convenit la denunțarea unilaterală de către utilizator și predarea bunului precum și plata ratelor de leasing restante până în momentul predării bunului.
Că părțile au convenit ca în momentul în care utilizatorul nu achită două luni consecutiv ratele de leasing există posibilitatea rezilierii contractului li achitării sumelor restante până la data restituirii bunului utilizat. Iar practica judiciară a instanțelor din țară a stabilit că obligarea utilizatorului la plata ratelor de leasing ulterioare datei încetării contractului constituie o clauză abuzivă ce urmează a fi îndeplinită din contractele de leasing.
Intimata nu a prezentat o situație clară a sumelor ratelor de leasing încasate, dovada valorificării bunului care a făcut obiectul contractului de leasing și a prețului încasat, stabilind în mod unilateral obligația de plată a debitorului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică deoarece contractul nu a fost reziliat prin acordul părților ci ca urmare a faptului că intimatul avea restanță trei rate în sumă de 2466 lei.
Instanța de fond face trimitere la art. 12.6 din contractul de leasing dar care prevede și că ,,Orice pierdere a finanțatorului rezultată din revalorificarea în întregime în totalitate de către utilizator”.
În cauză nu s-a denunțat unilateral contractul de către utilizator, procesul verbal de predare primire a autoturismului nu este un act prin care a fost denunțat contractul, ci doar s-a constatat o stare de fapt.
Denunțarea unilaterală reprezintă in act de voință unilateral, nicidecum bilateral cum este procesul verbal de predare primire a autoturismului.
Sentința este nelegală deoarece instanța a ignorat teza a II-a a art. 12.6 din condițiile de leasing financiar referitor la suportarea pierderilor finanțatorului rezultate din nevalorificarea bunului către terțe persoane va fi suportată în întregime de către utilizator.
Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997 întinderea prejudiciului ce trebuie suportat de intimat în cazul rezilierii contractului din culpa sa, a fost lăsată la aprecierea părților contractante.
Prin urmare art. 12.6 reprezintă o derogare permisă de legiuitor și nu poate fi considerată abuzivă.
Prin sentință au fost anulate doar actele de executare, fără a se anula vreo clauză contractuală ceea ce înseamnă că acestea produc efecte juridice așa cum au fost stabilite, sens în care anularea actelor de executare este nelegală.
Instanța va putea să solicite modul de calcul al debitului, lucru pe care nu l-a făcut.
Creanța în sumă de 21.071,39 lei este compusă din:
-21.196,61 lei reprezentând diferența de capital finanțat de la data stopării (pct.1);
-1.434 lei dobânda calculată la diferența de capital finanțat (pct.2);
-834,03 lei reprezentând penalități la facturi neachitate (pct.3);
-3.254,36 lei reprezentând penalități la facturi achitate cu întârziere (pct.4);
-26,83 lei reprezentând diferențe de curs valutar (pct.5);
-4.326,39 lei reprezentând asigurări RCA și CASCO achitate de finanțator (pct.6);
-995,75 lei reprezentând comision de recuperare (pct.7).
Total 32.067,07 lei.
Din această sumă se scade_,57 lei, preț obținut din vânzarea autoturismului, rezultând o finanțare neacoperită de_,39 lei, la care se adaugă facturi neachitate de 638 lei.
Suma reprezintă ratele neplătite 29-60, dobânda de 7,90% prevăzută prin contract, penalitățile au fost prevăzute prin art. 10.9.1 iar comisionul de recuperare reprezintă prețul serviciilor plătite unei societăți de recuperare pentru recuperarea acestui debit.
Asigurările RCA și CASCO sunt datorate în baza art. 12 al.2 din contract și art. 5 din OG nr. 51/1997.
Solicită analizarea sentinței sub toate aspectele și admiterea recursului în baza art. 3041 și art. 304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
A depus în dovedire înscrisuri referitoare la situația ratelor, facturi, notă calcul penalități, factura de vânzare a autoturismului din 28.07.2011, situație plăți CASCO și RCA.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, recurenta nu poate invoca lipsa de rol activ a instanței de fond referitoare la lipsa solicitării relațiilor referitoare la cuantumul și componența debitului. Aceasta deoarece potrivit art. 129 al.5 cod procedură civilă ,,părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Nu este întemeiată nici susținerea că contractul nu ar fi fost denunțat unilateral de către utilizator deoarece s-a încheiat procesul verbal de predare-primire a autoturismului și acesta este un act bilateral.
Dacă ar fi fost așa nu se poate înțelege de ce recurenta s-a prezentat la intimat și a ridicat autoturismul cât timp contractul era în ființă și nu era vorba de denunțare unilaterală în lipsa unei notificări referitoare la contract din partea recurentei. Este clar că aceasta a preluat mașina, obiect al contractului, ca urmare a cererii utilizatorului. Ori preluarea bunului nu reprezintă decât i reziliere a contractului prin acordul părților.
Dispozițiile art. 12.6 din contractul de leasing ,,Utilizatorul persoană fizică are dreptul, pe care și-l poate manifesta față de finanțator, de a denunța unilateral contractul de leasing, caz în care este obligat să predea efectiv bunul în leasing și să ramburseze finanțatorului toate sumele datorate și neachitate până la momentul predării bunului.
Orice pierdere a finanțatorului rezultă din revalorificarea bunului către terțe persoane va fi suportată în întregime în totalitate de către utilizator”.
Art. 15 din OG nr. 51/1997 prevede că ,,dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul /utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatarul / finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul / utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
În fața instanței de fond au fost invocate și dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Potrivit art. 1 al.3 din această lege ,,se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.
Art.4 din Legea nr. 193/2000 prevede că ,,O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
O clauză contractuală va fi considerată ca fiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Iar alineatul al.3-lea prevede că ,,faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.
Față de aceste dispoziții legale instanța de fond a reținut corect că contractil de leasing cuprinde clauze abuzive urmând a se complini motivarea acesteia.
Din analiza condițiilor generale de leasing financiar – parte a contractului rezultă că finanțatorul are o multitudine de drepturi care exclud orice risc din partea acestuia și chiar dacă nu și-ar executa obligațiile nu i-ar reveni nici o pierdere.
Astfel, art. 4.1 dacă furnizorul nu-și execută obligația de predare a bunului sumele plătite de utilizator se recuperează de la finanțator (dacă i-au fost restituite de furnizor) pe baza unei cereri scrise, iar acesta își va reține sumele cheltuite.
Dacă suma nu este restituită finanțatorului, utilizatorul va cere suma de la furnizor, pe riscul și cheltuiala utilizatorului, fără vreo garanție de la utilizator,dar utilizatorul trebuie să achite finanțatorului cheltuielile efectuate de către acesta din urmă conform contractului.
Chiar dacă utilizatorul are un drept limitat de folosință toate riscurile rămân în sarcina acestuia. Utilizatorul este obligat să semneze procesul verbal de predare-primire a bunului chiar dacă are obiecțiuni cu privire la calitatea bunului și va ridica aceste obiecții doar către furnizor, finanțatorul este exonerat de orice obligație de garanție iar utilizatorul nu are dreptul să ceară rezilierea contractului sau să opună finanțatorului o excepție de neexecutare motivat de neîndeplinirea obligației de garanție pentru vicii ale furnizorului.
Sau utilizatorul renunță în mod irevocabil la dreptul de a ridica orice fel de excepții, apărări și /sau pretenții de orice fel față de finanțator (art. 5).
Și articolele următoare din condițiile generale cuprind numai obligații ale utilizatorului.
În art. 10 se prevede că utilizatorul nu va avea dreptul să pretindă dobânzi la avans pentru perioada cât timp avansul se afla la finanțator, iar bunul va fi comandat numai după depunerea avansului, a taxei de administrare, a celorlalte sume datorate precum și a tuturor obligațiilor conform contractului fără precizarea în concret a sumelor și obligațiilor.
Utilizatorul trebuie să plătească ratele de leasing în 14 zile de la emiterea facturii fără să-și asume finanțatorul vreo obligație de transmitere în vreun termen a facturii și art. 10.5 îi permite finanțatorului modificarea ratelor de leasing și a ratelor dobânzii dacă prețul de achiziție s-a modificat în intervalul dintre semnarea contractului și preluarea bunului, se modifică dobânda Euribor, unele modificări se pot produce lunar.
Și restul articolelor din aceste condiții generale nu cuprind decât obligații ale utilizatorului referitoare la plățile anticipate doar cu acordul finanțatorului și cu plata unei taxe de modificare a contractului calculată în procente din valoarea achitată.
Orice întârziere la plată este penalizată cu 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere putând depăși cuantumul debitului chiar dacă facturile modificate nu sunt primite iar finanțatorul(art. 12,4 lit.ii) poate rezilia contractul fără nici o formalitate, cu plata de daune interese, în cazul în care intervine un caz de culpă fără a se indica, în concret gravitatea acesteia, ci doar anumite cazuri cu caracter enumerativ.
În art. 18.5 se arată că ,,Finanțatorul a dat Utilizatorului posibilitatea de a influența conținutul și natura fiecărei clauze”.
Toate aceste condiții generale conduc la concluzia că deși intimatul a semnat contractul de leasing financiar nu a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul aceste clauze, la care a aderat fără a le negocia în mod direct cu finanțatorul.
Faptul că aceste clauze ar fi fost negociate trebuia dovedit de către recurentă și nu cu o propoziție înserată la sfârșitul condițiilor generale. Recurenta avea posibilitatea să dovedească negocierea prin depunerea altor contracte din care să rezulte diferențe de clauze între ele rezultate în urma negocieri. Ori condițiile generale nu reprezintă decât formulare întocmite de către finanțator cu scopul de a elimina toate riscurile în evoluția contractului acestea revenind doar utilizatorului.
Potrivit art. 1170 NCC ,,părțile trebuie să acționeze cu bună-credință la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale” iar contractul trebuie să aibe o cauză licită și morală.
Ori clauza din art. 12.6 prin care orice pierdere a finanțatorului rezultată din revalorificarea bunului către terți va fi suportată în întregime de utilizator reprezintă o sarcină disproporționată ducând la crearea unui dezechilibru contractual nejustificat, mai ales în condițiile în care, cu ocazia desființării convenției intimatul este obligat la plata ratelor scadente, restituirea bunurilor, plata comisioanelor, taxelor, penalităților.
Clauza este și abuzivă cât timp după restituirea bunului și până la vânzarea către un terț nu se prevede în contract condițiile de păstrare ale bunului, măsurile pe care finanțatorul trebuie să le ia în vederea vânzării, faptul dacă are voie sau nu să îl folosească sau să-l încredințeze spre folosire altei persoane, ci doar obligațiile utilizatorului de a plăti orice diferență.
În cauză se constată că autoturismul a fost vândut de către recurentă la aproape doi ani după predare-primire, adică la 28.07.2011, cu prețul de_ lei (inclusiv ZVA), din factură nerezultând situația tehnică și fizică a bunului față de data preluării de la intimat ca să se poată aprecia dacă recurenta s-a îngrijit cu bună credință de bun în condițiile în care prețul total al autoturismului era de_ Euro.
Față de toate aceste considerente se constată că instanța de fond a apreciat corect caracterul abuziv al clauzelor în speță, cea referitoare la plata oricărei pierderi a finanțatorului rezultată din nevalorificarea bunului va fi suportată în întregime de către utilizator.
Pentru aceste motive intimatul nu datorează sumele solicitate deoarece exced restanțelor existente la data predării bunului, acestea fiind plătite în cadrul executării silite din cursul anului 2010 prin executorul propriu al recurentei.
Faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței asupra anulării clauzei nu înseamnă că hotărârea este lipsită de temei legal. Instanța s-a pronunțat doar pe cererea investitoare prin care se solicită anularea formelor de executare pe motiv că titlu nu este valabil cuprinzând clauze abuzive.
Ori instanța a analizat aceste clauze ale căror efecte le-a înlăturat prin anularea formelor de executare așa cum, a fost investită.
Potrivit art. 129 al.6 cod procedură civilă ,, În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății” ceea ce a făcut și instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, și cum sentința este legală și temeinică urmează ca în baza art. 312 cod procedură civilă a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând recursul legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata . IFN SA, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., . prin mandatar . cu același sediu, împotriva sentinței civile nr.2118 din 5.07.2013, pronunțata de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Președinte, C. C. | Judecător, V. M. | Judecător, S. R. |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:C.C.
19.11.2013
N.S._20.11.2013
Jud. Fond: S. L.
Ex 2.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 797/2013. Tribunalul VRANCEA | Pretenţii. Decizia nr. 964/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
