Revendicare imobiliară. Decizia nr. 181/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 514/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 181/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -C. C.
Judecător -V. M.
Judecător -S. R.
Grefier- D. B. Mihailișca
Pe rol judecarea contestației in anulare formulata de contestatorii L. I. și L. M.,domiciliați in . împotriva deciziei civile nr.1115/04.14.2012 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ și in contradictoriu cu intimații V. D. și V. L., având ca obiect
revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea Labunt M. asistata de av.I. C. si intimata V. L. și procurator T. C. pentru intimați și intimata V. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinita,după care;
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in cadrul dezbaterilor.
Av.I. C. având cuvântul pentru contestatori solicita admiterea contestației așa cum a fost formulata si depune concluzii scrise.
Procurator T. C. depune concluzii scrise pentru intimații.
Intimata V. L. solicita respingerea contestației ca neîntemeiata.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ contestatorii L. I. și L. M. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1115/04.12.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații V. D. și V. L. în baza art. 317 al.2 cod procedură civilă, constând în faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor privind competența.
Au solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură, cu cheltuieli de judecată.
Arată contestatorii că prin decizia enunțată li s-a respins acțiunea în revendicare, hotărârea a fost luată de judecători cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competență eroare constând în faptul că prin decizia civilă nr. 669/03.07.2012 a fost admis recursul formulat de contestatori împotriva sentinței civile nr. 1592 bis /15.03.2012 reținând cauza spre rejudecare când în fapt, motivele de casare incidente necesitau trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Tribunalul a apreciat că recursul este întemeiat apreciind că era necesar ca instanța de fond să lămurească modalitatea punerii în posesie a numitului M. I. de la care contestatorii au cumpărat terenul și dacă au fost deposedați de o suprafață de teren.
Instanța de fond nu a arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa iar hotărârea nu cuprinde elementele obligatorii prev.de art. 261 al.1 pct. 5 cod procedură civilă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Mai arată contestatorii că potrivit art. 312 al.4 cod procedură civilă în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței.
Soluția casării cu trimitere este determinată de respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, drept ce le-a fost încălcat deși instanța de recurs a administrat totalitatea probelor pe fondul cauzei.
Prin concluzii scrise intimații au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
Susținerile contestatorilor referitoare la necompetența instanței de recurs sunt greșite.
Instanța de recurs este competentă să administreze orice probă admisibilă în cauză după casarea cu reținere spre rejudecare.
Lipsa competenței invocate de către contestatori nu poate fi reținută deoarece tribunalul era competent material, teritorial și funcțional să soluționeze recursul declarat iar casarea cu reținere spre rejudecare este una dintre soluțiile ce poate să le pronunțe instanța de recurs.
Practic contestatorii sunt nemulțumiți de decizia intermediară pronunțată în recurs dar pe aceea nu au contestat-o.
Casarea cu trimitere spre rejudecare nu este posibilă cât timp instanța de fond a administrat probe și s-a pronunțat pe fondul litigiului dintre părți pentru că s-ar încălca dispozițiile art. 312 al.5 cod procedură civilă care prevăd cele două situații în care se trimite cauza spre rejudecare.
Presupusa necercetare a fondului de către prima instanță nici măcar nu a fost invocată ca motiv de recurs de către contestatorii de astăzi în condițiile în care instanța de recurs este cea care verifică și constată dacă prima instanță a intrat în cercetarea fondului sau nu și procedează conform art. 312 cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente tribunalul constată că motivul formulat de contestatori nu este justificat în condițiile art. 317 al.1 pct. 2 cod procedură civilă astfel că urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Văzând contestația legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulata de contestatorii L. I. și L. M.,domiciliați in . împotriva deciziei civile nr.1115/04.14.2012 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ și in contradictoriu cu intimații V. D. și V. L., având ca obiect revendicare imobiliară.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2013.
Președinte, C. C. | Judecător, V. M. | Judecător, S. R. |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:C.C.
19.03.2013
N.S._20.03.2013
Ex 2.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul VRANCEA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 126/2013.... → |
|---|
