Contestaţie la executare. Sentința nr. 51/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 51/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1005/173/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 318
Ședința publică de la 02 aprilie 2013
PREȘEDINTE: R. H.
Judecător: S. M. B.
Judecător: M. D.
Grefier: I. Albiței
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta M. F., cu domiciliul în mun. A. . 17 ., împotriva sentinței civile nr. 51 din 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . – prin Av. F. Ovanesian, cu sediul în mun. C. .-84 județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta M. F., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că astăzi 02.04.2013 intimata a transmis, prin fax, întâmpinare – un exemplar, după care:
Recurenta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depuse de intimată. Precizează că a achitat taxa judiciară de 872 lei, iar dovada a depus-o la dosar.
La apelul nominal făcut cauzei la a doua strigare în ședința publică a răspuns recurenta M. F., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta M. F., având cuvântul, precizează că în hotărârea de fond s-a spus că a invocat perimarea prea devreme, dar apreciază că nu este așa. Precizează că filele sunt schimbate cu totul, că suma de 700 lei sau cât a fost cu titlu de debit principal a achitat-o; că sentința civilă nr. 4578 nu are mențiunea irevocabilă cum, potrivit art. 374, toate hotărârile trebuie să aibă mențiunea irevocabilă; sentința conține o ștampilă cu mențiunea „anulat timbru” apreciind că ar fi anulată. Apreciază, de asemenea, că în mod corect era art. 7209 și nu 7208 cum au spus și cei de la A.. Ultimul act de executare a fost la 15.11.2011 și apreciază că actul nr. 1946 este fals. Depune actul de la Casa de Pensii, adresa nr. 88 – nu există – precizează că a rugat o doamnă de la Casa de Pensii și i s-a spus că nu există. De asemenea, mai precizează că există două rânduri de numerotare în dosar și apreciază că dosarul executorului trebuia numerotat de la nr. 1 și nu de la nr. 51 și sunt câte două rânduri de acte apreciind că toate actele executorului unt false. Mai precizează că a făcut acte de executare la Primărie, la I.T.M. B. și I.T.M. V. – deci sunt două rânduri de acte.
Cu privire la încheierea de ședință de la Judecătoria C. precizează că nu știe ce interes se avea de a se depune la C., dar acolo a crezut că poate depune acțiunea, care a fost declinată la A.. Depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata la aceasta instanța sub nr._, contestatoarea M. F., domiciliata in mun. A., ..17, ., a formulat in contradictoriu cu intimata S.C.”M. C. S.R.L. Constanta, contestatie la executare împotriva executării silite incepute in dosarul nr. 525/2011 al Biroului executorului judecatoresc Placinta A. M..
In motivarea cererii sale, contestatoarea a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Constanta care a pronuntat hotararea folosita ca titlu executoriu, exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste obligatiile de plata stabilite prin aceasta hotarare. A aratat ca a fost incuviintata executarea unei hotarari fara a fi investita cu formula executorie, desi nu este comerciala si nu s-a asteptat nici solutionarea recursului impotriva hotararii, astfel ca aceasta nu era irevocabila. A mai aratat ca a respectat hotararea primei instante care a judecat in procedura somatiei de plata – Judecatoria A., platind creditorului suma stabilita de instanta, prin acea hotarare fiind respinse ca nefondate penalitatile solicitate de creditoare. Cererea de chemare in judecata pentru penalitati, formulata de creditoare pe calea dreptului comun a fost judecata de o instanta necompetenta- Judecatoria Constanta si fiind vorba despre o competenta cu caracter imperativ, care poate fi invocata in orice faza a procesului, a solicitat casarea dosarului de executare. Totodata, pretentiile din sentintele celor doua judecatorii sunt aceleasi, ea achitand suma stabilita de Judecatoria A. integral si nu doar partial cum mentioneaza Judecatoria Constanta. Cum aceeasi cauza nu poate fi judecata de doua ori, opereaza autoritatea de lucru judecat. A solicitat sa se tina cont ca nu a fost citata pentru ziua in care s-a judecat recursul, motiv de contestatie in anulare si astfel nu a putut exercita caile extraordinare de atac corespunzatoare, fiindu-i incalcat dreptul la aparare.
A solicitat sa se constate si perimarea, sa se anuleze titlul executoriu si sa se caseze dosarul de executare.
Intimata nu a formulat intampinare, exprimandu-si punctul de vedere prin concluziile scrise, prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca nefondata. A invocat exceptia de netimbrare si exceptia tardivitatii contestatiei, fiind depasit termenul de formulare a contestatiei prevazut de lege, apreciind ca se contesta intreaga executare silita care a inceput in februarie 2011. Cu privire la apararile de fond invocate de contestataore a aratat ca sentinta nu este investita cu formula executorie fata de dec.nr. 38/2007 a ICCJ pronuntata in recurs in interesul legii, fiind evidenta natura comerciala a cauzei de fond. Referitor la necompetenta instantei de fond s-a aratat ca aceasta are caracter relativ putand fi invocata pana la primul termen de judecata, in cererea de chemare in judecata, moment care a fost depasit. Referitor la autoritatea de lucru judecat, nu exista identitate de obiect, fiind vorba in cele doua sentinte de doua sume diferite, ordinanta somatiei de plata neavand autoritate de lucru judecat.
Prin concluzii scrise, contestatoarea a solicitat respingerea exceptiei de tardivitate ca nefondata, avand in vedere ca a depus contestatia pentru a se constata perimarea executarii silite, care in cauzele comerciale opereaza in termen de 6 luni de la ultimul act de executare, acest ultim act avand loc in august 2011. A mai aratat ca potrivit art. 399 se pot invoca aparari de fond in legatura cu titlul executoriu. A reiterat in mod dezvoltat motivul contestatie constand in neinvestirea cu formula executorie, Judecatoria Constanta respingand cererea de investire cu formula executorie, fara ca sa fie atacata solutia cu recurs, astfel ca incuviintarea executarii silite fara ca hotararea sa fie investita cu formula executorie este ilegala.
Contestatoarea a depus si raspuns la intampinare in care a reiterat apararile invocate.
Prin sentința civilă nr. 51/23.01.2013 s-a respins ca nefondată excepția de tardivitate invocată de intimată și totodată s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea M. F..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că referitor la perimarea executarii silite se constata ca potrivit disp. art. 389 alin. 1 C.pr.civ. daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei.
Conform actelor din dosarul de executare, executorul judecatoresc a efectuat un ultim acte de executare in ianuarie 2012, cand a trimis o . adrese la CNAS-Casa de Asigurari de Sanatate V. in vederea identificarii calitatii de salariati a unor debitori, printre care si contestatoarea, fiind emis catre B. Placinta A. M. adresa de raspuns nr. 1946/26.01.2012.
Termenul de 6 luni luni pentru perimarea executarii silite a inceput sa curga astfel de la data de 26.01.2012.
Cele 6 luni s-ar fi implinit la data de 26.07.2012, insa acest termen a fost intrerupt prin formularea prezentei contestatii- inregistrata la 29.05.2012 la instanta, trimisa prin posta la data de 28.05.2012 conform stampilei de pe plic.
A mai reținut că perimarea executării prin contestatie a fost invocata prematur de catre contestatoare, la data la care s-a depus contestatia nefiind implinit termenul de 6 luni, iar prin contestatie a fost intrerupt termenul de perimare, termen care poate fi intrerupt prin indeplinirea oricarui act de procedura, indiferent daca provine de la creditor, debitor sau un tert.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești contestatoarea M. F. a declarat recurs susținând, în esență, următoarele critici și argumente:
1.din extrasele de conturi din 30.09.2011 și 30.11.2011, rezultă că în data de 24.11.2011 executorul judecătoresc a exercitat ultimul act de executare, când a extras din contul deschis la Banca Transilvania, suma de 835 lei astfel că termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit la data de 24.05.2012 iar contestația la executare a depus-o la data de 28.05.2012.
A mai susținut că adresa de răspuns nr.1946/26.01.2012 despre care face vorbire instanța în sentința recurată, nu reprezintă act de executare.
2.încuviințarea silită prin sentința nr. 147/15.03.2011 este ilegală.
3.instanța de fond nu a ținut cont de probele depuse la dosar.
4.debitul principal l-a plătit integral ca urmare a somației de plată sentința nr. 506/14.06.2007.
5.nereguli în dosarul nr._ pe perioada judecării contestației la executare.
6.instanța de fond nu a spus de ce a fost necesară aplicarea ștampilei dreptunghiulare cu mențiunea ,,anulat”.
7.instanța s-a pronunțat asupra unui lucru pe care nu l-a cerut.
8. există o . inegalități în dosarul de executare.
9.au fost șterse datele în legătură cu dosarul nr._ de pe portalul instanțelor.
În combaterea motivelor de recurs, intimata . a formulat întâmpinare prin care arată că din punctul său de vedere creanța constând din debit principal și penalități îndeplinește condiții caracterului cert, lichid și exigibil potrivit art. 379 cod procedură civilă.
Recursul este fondat pentru considerentele și în limitele care vor fi expuse în continuare:
Din dosarul execuțional nr. 525/2011 al B. A. P. reiese că procedura executării silite de față a demarat ca urmare a cererii formulată în acest sens de către creditorul . C., fără a se indica în concret, o anumită modalitate de urmărire prevazute de codul de procedura civila ( mobiliara, imobiliară sau prin poprire).
Astfel, în baza încheierii de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc a emis somația nr. 525/2011/06.04.2011 (fila 69) privind pe debitoarea M. F..
Ulterior acestei somații s-au emis adrese de înființare a popririi la diverse instituții de stat și unități bancare.
Pe linia acestei modalități de executare silită se constată că ultimul act de executare îl reprezintă adresa nr. 88/10.01.2012 al B. P. A. prin care solicită CAS V. informații privind locul de muncă al debitorilor din lista atașată printre care și contestatoarea de față.
În acest sens autoritatea locală amintită a raspuns prin adresa nr. 1946/26.01.2012 (fila 123) despre care prima instanță a relevat că reprezintă ultimul act de executare.
Sub acest ultim aspect, este corect raționamentul primei instanțe și de asemenea și în ceea ce privește calculul termenului de 6 luni pentru perimarea executării silite fiind stabilit că acesta s-ar fi împlinit la data de 26.07.2012.
Nu poate fi primită susținerea recurentei că acest demers al executorului judecătoresc reprezentat de adresa nr. 88/10.01.2012 și răspunsul la aceasta, nu ar constitui act de executare, observând că acestea au fost efectuate pentru identificarea de surse financiare și venituri bănești ale recurentei.
Însă, susținerile recurentei este întemeiată cu privire la împlinirea termenului de perimare a executării silite de 6 luni dar concretizat pentru o altă perioadă, respectiv cea despre care și prima instanță a făcut referire respectiv 26.01._12.
De constatat că în toată această perioadă pentru contestatoarea . s-a efectuat niciun act de executare silită în dosarul nr. 525/2011 și deși creditoarea de mai sus a formulat o cerere de continuare a executării silite (fila 25) aceasta apare ca fiind depusă cu mult timp după împlinirea termenului de perimare, respectiv la data de 10.08.2012.
Este greșit considerentul instanței de fond că termenul de perimare mai sus reținut ar fi fost întrerupt prin formularea contestației la executare formulata de recurenta debitoare, având în vedere că nicio dispoziție legală nu reglementează această posibilitate, dar și pentru raționamentul că un eventual act de întrerupere ar fi trebuit îndeplinit de către cel împotriva căruia curge termenul de perimare, în speță, creditoarea . nu de cel în folosul căruia curge, cum este contestatoarea M. F..
De asemenea, nici concluziile scrise( cu valoare de întâmpinare) depuse de intimata . pot avea caracter întreruptiv observând că acestea au fost depuse după împlinirea termenului de perimare respectiv la 05.11.2012 (fila 13).
De remarcat este și faptul că pe perioada soluționării contestației la executare nu s-a dispus suspendarea executării silite pentru a fi aplicabile prevederile art. 389 al.2 cod procedură civilă sau prevederile art. 300 al.1 cod procedură civilă.
Rămâne pe deplin stabilit că în dosarul execuțional în discuție nu a mai fost efectuat niciun act de executare până la data de 26.07.2012 iar executarea silită a fost reluată la data de 10.08.2012 când executorul judecătoresc a înregistrat o cerere de stăruință a creditoarei.
În speță, nu sunt incidente nici prevederile art. 390 al.1 cod procedură civilă raportat la art. 387 și art. 389 cod procedură civilă, având în vedere prevederile art. 454 al.1 din același cod care încuviințează executarea fără somație în cazul popririi, deoarece instanța de control reține că executarea silită în litigiu a fost începută printr-o somație, act de executare imperativ pentru declanșarea executării silite în mod legal, întrucât creditorul a solicitat executarea în toate formele de executare, iar nu exclusiv prin poprire, astfel că dispozițiile art. 389 cod procedură civilă sunt aplicabile în speță.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanța de control va primi favorabil susținerile recurentei notate la pct.1, lăsând neanalizate celelalte motive ca fiind rămase de prisos.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii fiind incident cazul de modificare prev.de art. 304 pct.8 cod procedură civilă și admițând recursul cu consecința modificării sentinței civile, va admite contestația la executare ca urmare a intervenirii perimării de drept a executării silite din dosarul de executare iar în temeiul art. 389 al.1 cod procedură civilă va desființa executarea silită pornită împotriva reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta M. F., cu domiciliul în mun. A. . 17 ., împotriva sentinței civile nr. 51 din 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . – prin Av. F. Ovanesian, cu sediul în mun. C. .-84 județul C..
Modifică în parte sentința civilă.
Admite contestația la executarea silită.
Constată intervenită perimarea executării silite la data de 26.07.2012 în dosarul de executare silită nr. 525/2011 al B. P. A. M. și în consecință:
Desființează executarea silită după această dată.
Dispune restituirea în favoarea contestatoarei recurente a taxei judiciare de timbru în sumă de 194 lei (fond) și 97 lei (recurs).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
Președinte, R. H. | Judecător, S. M. B. | Judecător, M. D. |
Grefier, I. A. |
Red:H.R.
12.04.2013
N.S._13.04.2013
Jud. Fond: C. C.
Ex 2.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2217/2013. Tribunalul VRANCEA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
