Grăniţuire. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 2197/275/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - D. J.
GREFIER - C. D.
La ordine pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții-reclamanți P. N. I., P. N. N., B. N. C., H. I., P. R., domiciliați în ., și B. A., domiciliat în mun. Focșani, .. S3, ., împotriva sentinței civile nr. 1775 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. N. și P. N., domiciliați în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul P. N. I., personal și asistat de avocat C. C. care răspunde și pentru ceilalți apelanți, și intimații V. N. și P. N. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul nu este timbrat, după care:
Apărătorul apelanților depune la dosar: împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 104 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Precizează că a lecturat întâmpinarea.
Tribunalul, nefiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Apărătorul apelanților, având cuvântul, arată că apelul privește capătul de cerere în pretenții și modul greșit în care instanța nu a luat în calcul cheltuielile de judecată.
Susține că instanța de fond a avut o atitudine contradictorie în raport de modul în care a soluționat capetele de cerere privind grănițuirea și revendicare.
Arată că apelanții au dovedit cu titlul de proprietate eliberat în 2004 că sunt proprietarii suprafeței de 5000 m.p. teren pădure, că au fost puși în posesie și că amplasamentul nu a suferit nici o modificare, chiar expertul C. V. consemnând că linia de hotar a fost marcată prin cioplirea a doi arbori, respectiv în pct. B pe un fag era înscrisă cifra 16, iar în pct C. pe un stejar era înscrisă cifra 1. Mai arată că punerea în posesie a moștenitorilor def. D. D. cu suprafața de 3100 m.p. s-a făcut la 21.12.2010 și că nu pot fi reținute apărările părților adverse întrucât nu au dovedit că au avut teren pe acel amplasament
Consideră că în mod greșit instanța de fond nu l-a obligat pe pârât la plata sumei de 785,11 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos, valoare stabilită de expert, și în mod greșit a arătat că nu poate fi reținută culpa pârâtului pentru că a fost în eroare cu privire la apartenența lor. Solicită a se avea în vedere că pârâtul s-a folosit de materialul lemnos și că acesta a arătat că a văzut că arborii erau marcați, deci nu se poate susține că a fost în eroare atâta timp cât nu a făcut nici o cerere de marcare a arborilor din proprietatea sa, arborii fiind marcați la cererea apelanților.
Referitor la cheltuielile de judecată, solicită obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor efectuate de reclamanți, inclusiv a onorariului pentru expertul silvic.
Solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul criticilor formulate, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la întâmpinare, arată că în conținutul acesteia intimații spun că au tăiat 4 arbori, recunoaștere ce apare ca o mărturisire.
Intimatul P. N., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Susține că nu s-a dovedit că au fost megieși. Arată că între proprietatea lor și cea a reclamanților rămăsese o suprafață de 40 de ari și, urmare unei hotărâri judecătorești, reclamanții au fost puși în posesie acolo cu suprafața de 51 ari, ocazie cu care s-a intrat peste suprafața lor.
Mai susține că expertul C. V. nu a respectat punerea în posesie și nu a indicat care este suprafața de 51 ari.
Intimata V. N., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apărătorul apelanților, în replică, arată că în anul 2008, urmare cererii apelanților, s-au marcat cei 12 arbori și că la acel moment partea adversă nici nu avea proces-verbal de punere în posesie.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
1. Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei P. în data de 11.08.2011 sub numărul_, reclamanții P. N. I., P. N. N., B. N. C., H. I., P. R., B. A. au chemat în judecată pe pârâții V. N. și P. N. pentru ca pârâții sa fie obligați la grănițuirea proprietăților - pădure situata in pct. „Gleznes”, obligarea paraților sa respecte dreptul de proprietate si posesie asupra suprafeței de 3200 mp. pădure si obligarea paraților la plata sumei de 1200 lei reprezentând contravaloarea a 6 arbori fag tăiați de pe proprietatea lor.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca sunt proprietarii suprafeței totale de 1,5 teren pădure situată pe raza comunei R., in calitate de moștenitori ai def. P. I.N. in baza titlului de proprietate 7972/iulie 2004 si titlului de proprietate_/iunie 1998. Conform titlului de proprietate 7971/iulie 2004 suprafața de 5.000 mp. teren pădure se învecina pe una din laturi, in partea de nord, cu numitul H. C.. Inițial, Primăria . in posesie pe moștenitorii def. H. C. dar nu s-a emis titlul de proprietate, astfel incat acesta a stăpânit terenul pana la decesul sau. Dincolo de proprietatea numitului H. C., tot in partea de nord fusese proprietar numitul Mastahac V.. După decesul moștenitorilor def. H. C., Primăria Racoasa a pus in posesie pe soacra paratului P. N., respectiv parata Vladoiu N., pe terenul fost al lui H. C. si pe jumătate din terenul lui Mastahac V., motivat de faptul ca bunicul soției paratului P. N. deținea un act de vânzare-cumpărare de la numitul Mastahac V.. După ce a fost pus in posesie paratul P. N., in calitate de reprezentant legal al lui Vladoiu N., s-a deplasat cu hotarul spre proprietatea reclamanților, acaparând aproximativ 3200 mp. pădure. Paratul P. N. a tăiat si si-a însușit un număr de 6 arbori din cei marcați de reclamanți de pe terenul lor. Reclamanții au mai arătat ca intre proprietatea lor si cea a proprietarului din partea de nord (fosta H. C.), actualmente Vladoiu N., a existat o linie de hotar fixata prin semne exterioare si vizibile făcute cu ocazia punerii in posesie a reclamanților conform procesului verbal nr.363/11.05.2004, prin cioplaje pe copaci. La momentul punerii in posesie a paratei Vladoiu N. pe terenul vecin, aceasta, prin reprezentantul sau legal P. N., a modificat semnele de hotar si a făcut alte cioplaje și prin aceasta a acaparat din terenul reclamanților o suprafața de aproximativ 3200 mp. Având in vedere faptul ca linia de hotar stabilita cu ocazia punerii in posesie a reclamanților unea in linie dreapta arborele pe care era înscrisa cifra 1 in partea dinspre Poiana Salcâmilor, punct ce figurează si in harta ca fiind punct reper al proprietății reclamanților cu arborele fag pe care este înscrisa cu vopsea portocalie, br.16, dinspre poteca, înseamnă ca suprafața de teren acaparata de parați este înscrisa in poligonul 1-2-15-16 conform schiței depusa la dosar. In prezent exista divergente cu privire la traseul liniei de hotar, astfel incat reclamanții solicita stabilirea liniei de hotar, obligarea paraților sa lase in deplina proprietate suprafața de teren acaparata si obligarea paraților la plata contravalorii a 6 arbori tăiați de pe proprietatea lor.
La dosarul cauzei reclamanții au depus titlul de proprietate 7972/iulie 2004, titlul de proprietate_/iunie 1998, sentința civila nr.233/2010 a Judecătoriei P., contract de prestări servicii nr.1222/6.09.2006 - Ocolul Silvic P.,cerere marcare arbori, act de punere in valoare nr.1119/4.03.2006, proces verbal de cercetare la fata locului, act de vânzare, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale nr.212/P/2011 din 27.05.2011, referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale,planuri parcelare, titlul de proprietate_.
Acțiunea a fost timbrata cu taxa timbru in cuantum total de 200 lei, conform chitanței aflata la fila 8 din dosarul cauzei.
2. Parații, prezenți in instanță, nu au fost de acord cu acțiunea si au solicitat administrarea probei cu martorii D. Gigel si Ș. N..
3. S-au administrat în fața primei instanțe probele cu interogatoriul paraților si martorii Mastahac A., Alenicu G., la cererea reclamanților si cu martorii D. Gigel si S. N. ,la cererea paraților.
4. Parații au depus la dosar adresa nr.491/20.03.2012 a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, copie titlu proprietate nr._/iunie 1998, proces verbal de punere in posesie P. N. ; paratii au epus copie dupa proces verbal de punere in posesie 183/21.12.2010 pentru D. Ghe.D. cu schita aferenta, dupa depunerea raportului de expertiza C. V..
5. In cauza s-a dispus efectuarea unui raport de expertiza topo, fiind desemnat aleatoriu expert C. V. si un expert silvic, in persoana expertului E. M..
6. Reclamanții si-au micșorat câtimea obiectului pentru capătul al doilea de cerere de la suprafața de 3200 mp. la suprafața de 1376 mp. conform raportului de expertiza C. V.
7. Prin sentința civilă nr. 1775/11.12.2012 Judecătoria P. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. N. I., P. N. N., B. N. C., H. I., P. R., B. A. în contradictoriu cu pârâții V. N., P. N., a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și a pârâților V. N. și P. N. pe aliniamentul A-B-C conform raportului de expertiză C. V. ce face parte integrantă din prezenta sentință, a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1376 mp, suprafață identificată de expert în poligonul A-C-D-E, în raportul de expertiză C. V., a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 785,11 lei, a obligat pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 lei reprezentând taxa judiciară de timbru -200 lei,800 lei onorariu avocat,și 600 lei onorariu expert.
8. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs (calificat ca fiind apel) apelanții P. N. I., P. N. N., B. N. C., H. I., P. R., înregistrat pe rolul Tribunalului V. în data de 14.02.2013, solicitând admiterea căii de atac, modificarea sentinței, iar pe fond, admiterea inclusiv a capătului III de cerere, cu cheltuieli.
În motivare, au arătat în esență că sentința atacată este nelegală, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.p.c., cuprinde motive contradictorii cu cauza, este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cererea de apel a fost legal timbrată (chitanță - fila 18).
9. Intimații au formulat punct e vedere în scris.
Analizând probatoriul administrat în cauză în lumina legislației aplicabile în speță, Tribunalul reține următoarele:
10.Cu titlu preliminar, Tribunalul subliniază că procesul civil este guvernat, inclusiv în faza procesuală a apelului, de principiul disponibilității, aceasta însemnând că instanța de apel este ținută și are posibilitatea a se pronunța exclusiv în limitele trasate de partea care a înțeles să atace sentința primei instanțe.
11. Pornind de la această premisă și fără a neglija limitele învestirii sale, Tribunalul subliniază justețea, de principiu, a argumentării în fapt propusă de prima instanță.
Păstrând linia oferită de prima instanță, Tribunalul reține că în lumina probatoriului administrat în prima fază de judecată rezultă că limita de hotar dintre proprietatea reclamanților si cea a pârâților este cea indicată în raportul de expertiza efectuat de expertul C. V. conform căruia, in punctul „Gleznes” reclamantul a fost pus inițial in posesie cu suprafața de 5000 mp. conform titlului de proprietate nr.7972/iulie 2004 si, in partea de nord are înscris ca vecin pe H. C..
De asemenea, limita din partea de nord a fost marcata prin cioplirea unor arbori, cioplaje care existau si la momentul desfășurării fazei de teren a expertizei in cauza (punctul B si C din schița anexata la raportul de expertiza).
Ulterior au fost executate alte măsurători cu punctele de inflexiune ale parcelelor marcate cu vopsea iar pe cei doi arbori cu cioplaje erau înscrise cifrele 1 si 16. După aceste măsurători Comisia comunala de fond funciar Racoasa, după aproximativ 6 ani de la emiterea titlului de proprietate 7972/iulie 2004 pentru reclamanți a pus in posesie in locul lui H. C. pe moștenitorii defunctului D. V. G. cu suprafața de 0,50 ha, din care o parte peste terenul pe care a fost pus in posesie inițial reclamantul (proces-verbal nr.183/21.12.2010).
Pe fondul disensiunilor apărute intre părți, Comisia comunala R. a mutat hotarul spre nord si a pus in posesie pe moștenitorii def. D. G. doar cu suprafața de 0,31 ha din care o parte peste terenul pe care inițial au fost puși in posesie reclamanții.
Conform celor reținute de expert rezultă că moștenitorii def. D. V. G. nu au prezentat un act de proprietate pentru terenul cu care au fost puși in posesie din care sa rezulte amplasamentul si mărimea terenului pe care pretind ca l-ar fi deținut in punctul respectiv si ca D. V. G. apare ca vecin . priveste pe proprietarul terenului din Poiana Salcamilor. De asemenea, expertul a stabilit ca limita dintre proprietăți este cea care a fost la punerea in posesie din anul 2005 adică pe traseul A-B-C din raport, linie care cuprinde si cei doi arbori marcați cu cioplajele inițiale si ulterior cu vopsea.
În atari condiții, apare concluzia primei instanțe conform căreia pârâții au acaparat suprafața de 1376 mp. suprafață identificata de expert in poligonul A-C-D-E in raportul de expertiza C. V., concluzie ce este intrată în putere de lucru judecat.
12. Văzând elementele de ordin faptic expuse mai sus, necesare de altfel pentru a soluționa criticile aduse de apelanți sentinței primei instanțe, Tribunalul reține că din raportul de expertiza întocmit de expertul E. M. rezultă că cei șase arbori au fost in interiorul celor doua limite, respectiv cea trasata cu ocazia punerii in posesie si cea stabilita de expert. Această limita apare a fi fost greșit stabilita anterior însă, față de materialul probator administrat în cauză nu se poate reține fără dubiu că părțile nu ar fi cunoscut întinderea exacta a proprietăților și chiar dacă nu ar fi cunoscut-o, Tribunalul, îndepărtându-se în această privință de linia de analiză oferită de prima instanță, reține că în mod eronat s-a apreciat că o atare împrejurare echivalează cu lipsa oricărei culpe, chiar cea mai ușoară, și, implicit, cu neangajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
De asemenea, față de starea de fapt expusă mai sus, nu poate fi reținută nici incidența unei cauze exoneratoare de răspundere în persoana pârâților, respectiv eroarea.
13. În concret, Tribunalul găsește relevante în argumentarea soluției sale următoarele elemente de fapt și de drept, care conduc în mod clar la soluția opusă celei dată de prima instanță cu privire desigur la chestiunile ridicate de apelanți prin cererea de apel.
În primul rând, Tribunalul constată, reținând inclusiv susținerile apelanților necontestate de către intimați, că pornind de la actul de punere în valoare nr. 1119/04.03.2008 rezultă marcarea de Ocolul Silvic P. a 12 arbori, dintre care șase au fost tăiați de P. I. iar restul de șase au rămas în picioare, fiind sesizabilă de către pârât marcarea acestora. Implicit, manifestând diligența unui bun proprietar și vecin, partea pârâtă putea să afle persoana care i-a marcat și, pentru cine s-a realizat marcajul și, de a tranșa eventualele divergențe de opinie anterior tăierii arborilor. Ultima concluzie se impune și în considerarea faptului că pârâții apar a fi început să stăpânească imobilul teren la o dată ulterioară apelanților, deci la momentul de început al posesiei lor aceștia aveau sau, cel puțin, ar fi trebuit să aibă prefigurarea vecinătăților.
În al doilea rând, Tribunalul reține că în conformitate cu art. 998 Cod civil: „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”. De asemenea, conform art. 999 Cod civil: „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Instanța va porni în analiza temeiniciei susținerilor apelanților de la principiile răspunderii civile delictuale, notând îndeplinirea cerințelor cumulative ale angajării acestei forme de răspundere juridică cu privire la pârâți:
existența unui prejudiciu cert;
prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită a pârâților;
fapta ilicită să fi fost săvârșită cu vinovăție;
între prejudiciu și fapta ilicită să existe un raport de cauzalitate.
Aceste elemente rezultă în mod neîndoielnic din probatoriul administrat în fața primei instanțe.
În concret, prejudiciul probat în patrimoniul apelanților constă în pierderea dreptului de proprietate cu privire la cei șase arbori ce apar a fi fost tăiați de pârâți iar acest element rezultă din coroborarea pozițiilor procesuale adoptate de părți cu raportul de expertiză în specialitatea silvicultură dar și cu depoziția martorului D. Gigel. Acesta este cert, conform evaluării realizate de expert dar și nereparat în prezent.
Fapta ilicită a pârâților rezultă din tăierea arborilor în cauză deși aceștia se aflau pe proprietatea apelanților și, implicit, sunt proprietatea acestora.
Vinovăția pârâților îmbracă, chiar admițând teza propusă de aceștia, forma neglijenței, pârâții, deși neurmărind și neprevăzând urmarea faptei lor trebuiau totuși să prevadă consecințele tăierii arborilor.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă ex re.
14. D. consecință a reținerii temeiniciei inclusiv a acestui capăt de cerere introductivă de instanță, Tribunalul reține că implicit cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâți pentru faza de judecată în primă instanță va fi diferit, pârâții urmând a fi ținuți de plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de apelanți în primă instanță, deci inclusiv a sumei de 600 lei, onorariu de expert în specialitatea silvicultură (chitanță - fila 91 dosar de primă instanță).
15. Cu privire la cheltuielile de judecată aferente fazei procesuale a apelului, Tribunalul reține că în conformitate cu art. 274 alin. 1 C.p.c.: „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. De asemenea, conform art. 274 alin. 2 C.p.c.: „Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit propoțional (...) precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut” iar conform art. 274 alin. 3 C.p.c.: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Instanța va porni în analiza temeiniciei susținerilor apelantei de la constatarea dreptului părții învingătoare într-un proces de a solicita de la adversarul procesual cheltuielile efectuate și ocazionate de cauza respectivă. Acest drept poate fi exercitat atât pe cale accesorie, alăturat pretențiilor „lato sensu” din pricina respectivă, cât și separat, pe cale principală, dreptul la acțiune luând naștere ca efect al admiterii cererii anterioare și putând fi exercitat într-un interval de timp de trei ani de la soluționarea irevocabilă a respectivei pricini.
Tribunalul reține că prin pierderea procesului de către intimați aceștia pot fi asimilați părții căzută în pretenții, existând la data sesizării instanței de apel și solicitarea părții adverse de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Rațiunea prevederilor citate mai sus provine din ideea de culpă procesuală a celui ce a pierdut procesul, aceasta rezultând „ex re”, din simplul fapt al pierderii procesului și constituind o formă atipică de răspundere delictuală.
Văzând și cele reținute în paragrafele de mai sus, Tribunalul constată întrunirea cerințelor legale de acordare a cheltuielilor de judecată de către partea ce a pierdut procesul.
Tribunalul subliniază însă că are abilitarea legală de a interveni pentru a analiza cuantumul cheltuielilor efectuate de apelanți, găsindu-și aplicarea dispozițiile art. 274 alin. 3 C.p.c.
În egală măsură, Tribunalul apreciază că se impune a fi realizată o distincție, pe de o parte, între raportul de drept material dintre apelanți și reprezentantul lor procesual, raport în care convenția părților are valoare de lege în măsura respectării regulilor în materie de valabilitate a convențiilor („pacta sunt servanda”) și în care părțile sunt în principiu libere în stabilirea drepturilor și a obligațiilor corelative, și pe de altă parte, raportul procesual dintre apelanți și intimați, cei de-ai doilea în calitatea lor de parte căzută în pretenții, raport în care cu privire la cheltuielile de judecată devin incidente prevederile art. 274 C.p.c. D. cel de-al doilea raport juridic poate fi cenzurat în cadrul acestei proceduri de către instanță, în contextul procedural dat.
Cu toate acestea, văzând prevederile art. 274 alin. 3 C.p.c., mai sus citate, instanța de apel apreciază că se impune o dozare a cheltuielilor de judecată ce trebuie suportate de pârâți intimați în faza procesuală a apelului.
În acest sens, instanța constată că onorariul, în cuantumul solicitat de partea apelantă, este disproporționat de mare în contextul complexității reale și a duratei procedurilor în faza procesuală a apelului.
Instanța apreciază că o atare măsură se justifică cu luarea în considerare a gradului concret de dificultate al speței dedusă judecății, toate acestea reprezentând elemente care conduc la concluzia instanței că se impune reducerea cuantumului onorariului de avocat la care are a fi obligată pârâta intimată.
Respectând activitatea depusă de avocat în cursul procedurilor în fața acestei instanțe și neafectând prin prezenta dreptul avocatului de a fi remunerat conform convenției încheiată cu reclamantul intimat, instanța apreciază ca rezonabilă reducerea onorariului la suma de 500 lei.
Față de considerentele expuse instanța va reține incidența art. 295 alin. 1 C.p.c. raportat la art. 296 C.p.c., va admite cererea de apel, va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va admite și capătul de cerere privind despăgubirile, va obliga pe pârâți către reclamanți la plata sumei de 785,11 lei - contravaloare daune și a sumei de 600 lei . onorariu de expert, va menține restul dispozițiilor sentinței, va obliga intimații către apelanți la plata sumei de 546,5 lei (onorariu de avocat total în apel - 1.300 lei, redus la suma de 500 lei, la care se adaugă suma de 36,5 lei - taxa de timbru achitată și datorată de apelanți, cu privire la restul achitat dar nedatorat având posibilitatea de a uza de prevederile Legii nr. 146/1997).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți P. N. I., P. N. N., B. N. C., H. I., P. R., domiciliați în ., și B. A., domiciliat în mun. Focșani, .. S3, ., împotriva sentinței civile nr. 1775 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. N. și P. N., domiciliați în ..
Schimbă în parte sentința în sensul că admite și capătul de cerere privind despăgubirile.
Obligă pârâții către reclamanți la plata sumei de 785,11 lei contravaloare arbori și la plata sumei de 600 lei onorariu expert.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații către apelanți la plata sumei de 536,5 lei cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului de apărător de la suma de 1.000 lei la suma de 500 lei.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013.
Președinte, C. C. | Judecător, D. J. | |
Grefier, C. D. |
Red. DJ
20.04.2013
9 ex.
Judecător fond – I. Ș.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 602/2013. Tribunalul VRANCEA | Legea 10/2001. Sentința nr. 224/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
