Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 30-05-2013, Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 14477/231/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 550
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. J.
Judecător - R. S.
Judecător - V. - V. N.
Grefier - M. J.
La ordine pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul E. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 5785 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul personal, lipsind intimații B. I., P. C., T. M. și Danțiș T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că Primăria . relațiile solicitate, după care:
Av. C. A. susține că relațiile înaintate de Primăria . teren aflat în domeniul public, nu corespund coordonatele respectiv parcelele. Precizează că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. C. A. având cuvântul critică sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât nu s-au analizat corect probatoriile administrate în cauză și în mod greșit s –a dispus respingerea acțiunii. În recurs s-a depus la dosar copie de pe registrul agricol din anul 1983 din care rezultă că terenurile care fac obiectul convențiilor este înregistrat la rolul promitenților vânzători. Din raportul de expertiză efectuat la fond rezultă că terenurile în litigiu nu se suprapun cu terenuri aflate în domeniul public . Promitenților vânzători nu li s-au emis titluri de proprietate pentru că suprafețele respective nu au făcut obiectul legilor fondului funciar. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul perfectării celor două antecontracte de vânzare cumpărare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la nr._ la Judecătoria Focșani reclamantul E. C. în contradictoriu cu pârâții B. ion, P. C., T. M. și Danțiș T. a solicitat perfectarea antecontractelor de vânzare cumpărare din 17.01.1988 încheiat cu primii doi pârâți și din 28.06.1992 încheiat cu ultimii doi (pârâta T. M. ca moștenitoare a promitentului T. D. decedat ulterior).
Pârâții nu au depus întâmpinare dar prezenți la interogatoriu(mai puțin Danțiș T.) au fost de acord cu admiterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 5785/09.11.2012 Judecătoria Focșani a respins acțiunea ca neîntemeiată motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâților asupra terenurilor pe care s-au obligat să le vândă reclamantului, condiție esențială pentru a opera transferul dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că din toate probele administrate rezultă că promitenții vânzători au fost proprietarii terenurilor .
Recursul este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului pe linia criticilor formulate se rețin următoarele:
Din parte din relațiile furnizate de Primăria Negrilești răspunsurile la interogator ale pârâților B., P. și T., concluziile raportului de expertiză Ș. N.(pag. 15-18 82-22 dosar fond) rezultă că terenul a fost proprietatea promitenților-vânzători, că este împrejmuit de 15-20 ani și că nu face parte din domeniul public.
Față de poziția indecisă a primăriei la instanța de fond, planul și registrul cadastral al extravilanului Negrilești înainte de OCPI (pag. 23 dosar recurs) și însuși răspunsul primăriei exprimat prin adresa nr. 10/15.04.2013 (pag. 29 dosar recurs) susțin concluzia exprimată anterior.
Considerând cele expuse, conform art. 312 al.1-3 cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct.7 și art. 3041 cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul că se va admite acțiunea în temeiul art. 1669 cod civil.
Pe cale de consecință, având în vedere înscrisurile de la pag. 4-6 și schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză Ș. se vor perfecta convențiile constatându-se prețurile achitate integral.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și legala timbrare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul E. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 5785 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Perfectează antecontractul de vânzare - cumpărare din data de 17.01.1998 încheiat între B. I. și P. C., în calitate de promitenți - vânzători și reclamant în calitate de promitent - cumpărător, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de_ mp T72 P 2865,2866, corp A contur 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,1 - raport expertiză Ș. N. schița anexă nr. 1, contra prețului de_ lei ROL.
Constată achitat integral prețul.
Perfectează antecontractul de vânzare cumpărare din data de 28.06.1998 încheiat între def. T. D. ( moștenitori T. M.) și Danțiș T. în calitate de promitenți - vînzători și reclamant, în calitate de promitent - cumpărător având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 5107 mp T 72 P 2866 -2867, corp B contur 4,3,12,13,14,6,5,4,1 - raport expertiză Ș. N., schița anexă nr. 1, contra prețului de 15.000 lei ROL.
Constată achitat integral prețul.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2013
Judecător, R. S. | Judecător, V. V. N. | |
Grefier, M. J. |
Red:R.S.
28.06.2013
N.S._30.06.2013
Jud. Fond: M. P.
Ex 2.
Opinia separată a judecătorului D. J.
în sensul respingerii recursului ca neîntemeiat
Respectând opinia majoritară adoptată de completul de judecată și însușindu-mi situația faptică prezentată de prima instanță, apreciez că soluția ce se impunea a fi adoptată era cea de respingere ca neîntemeiat a recursului pentru rațiunile ce vor fi expuse în paragrafele subsecvente.
Dispozițiile art. 82 și 112din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.) prevăd condițiile de conținut ale cererii de chemare în judecată în general, relevante fiind n acest caz dispozițiile art. 112 art. 1 pct. 5 C.p.c. conform cărora: „cererea de chemare în judecată va cuprinde arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere”.
Elementele de conținut ale cererii de chemare în judecată sunt determinate de principiul disponibilității procesului civil, conform art. 129 alin. 1 teza finală C.p.c. „părțile au îndatorirea (…) să-și probeze pretențiile și apărările”, principiu în strânsă legătură cu cel înscris în art. 1169 Cod civil conform căruia „cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească”.
Pornind de la aceste scurte considerații teoretice și având în vedere că mijloacele de probă admise în procesul civil sunt în mod exhaustiv enumerate de art. 1170 Cod civil, notez că în pofida intervalului de timp îndelungat avut la îndemână de reclamant inclusiv pentru a proba existența dreptului de proprietate al promitenților vânzători asupra bunurilor indicate în cererea de chemare în judecată și care ar constitui conform alegațiilor reclamantului obiectul precontractelor de vânzare-cumpărare, dar și a rolului activ manifestat de prima instanță în acest sens, reclamantul nu a probat în niciun fel existența dreptului de proprietate al promitenților înstrăinători asupra imobilelor arătate în cererea de chemare în judecată.
Prin actul sub semnătură privată încheiat între reclamant si pârâții B. I.I. si P. C. la data de 17.01.1988, pârâții au vândut reclamantului suprafața de teren fâneață de 68 prăjini (_ mp) situată în ., cu vecinii: E. C., L. P, N. D., pentru prețul de_ lei.
Prin actul sub semnătură privată încheiat între reclamant si pârâtul Danțiș T. si numitul T. D. la data de 28.06.1992, aceștia din urmă au vândut reclamantului suprafața de teren pășune de 30 prăjini, situată în ., cu vecinii: E. C., L. P, N. D., pentru prețul de_ lei.
Adoptând aceeași linie de analiză oferită de prima instanță, Tribunalul subliniază că prin raportare la textele legale enunțate în paragrafele anterioare de natura contractului de vânzare - cumpărare este principiul consensualismului, principiu de la care Legea nr. 247/2005 (și anterior acesteia Legea nr. 54/1998 în art. 2 (în prezent abrogată) și Legea nr. 18/1991 în art. 46 alin. 1 (abrogat)) a derogat cu privire la terenuri, indiferent de locul situării acestora, cerând de o manieră imperativă ca încheierea convenției de vânzare-cumpărare a unui teren să fie realizată exclusiv în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute.
Tribunalul amintește că legiuitorul nu a exclus posibilitatea pentru părțile contractante de a întocmi convenții preliminare, antecontracte, indiferent de modalitatea de exprimare a voinței comune a părților (la data încheierii acestora) iar în situația în care după încheierea antecontractului cu privire la teren una dintre părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Instanța mai reține că dispozițiile Legii nr. 247/2005 cuprind mențiuni cu privire la una dintre condițiile de validitate pe care trebuie să le îndeplinească un act de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren, și anume condiția formei autentice.
Aceste dispoziții se completează cu prevederile Codului civil (în speță, Codul de la 1864 în respectarea regulii tempus regit actum) care impun între cerințele de validitate ale oricărei convenții: capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza (art. 948 Cod civil).
Cu privire la obiect, instanța subliniază că acesta reprezintă în această materie lucrul vândut: terenul, care trebuie să fie în comerț, să existe, să fie determinat sau determinabil, să fie licit și posibil și să fie proprietatea vânzătorului.
Ultima cerință poate fi extrasă din interpretarea logică a prevederilor art. 954 raportat la art. 1336 și următoarele Cod civil, izvorând din principiul „nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet” (nimeni nu poate înstrăina ceea ce nu este al lui).
Pornind de la aceste aspecte rezultă că părțile (sau cel puțin reclamantul față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil și pornind de la „onus probandi incumbit eius qui dicit, non eius qui negat” – art. 1169 Cod civil) în cadrul unui procesul civil având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” sunt obligate să probeze calitatea de proprietar a înstrăinătorului, aspect esențial ce se impune a fi verificat de către instanță împreună cu celelalte condiții de validitate ale antecontractului pentru a se putea face aplicarea art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005.
Fără a relua expunerea faptică oferită de prima instanță și care este suficientă pentru concluzia la care s-a ajuns, Tribunalul reține că nu rezultă dobândirea proprietății de către pârâți (sau autori ai acestora) asupra terenurilor în cauză în vreuna dintre formele de dobândire a drepturilor reale prevăzute de art. 644 și art. 645 cod civil și, implicit, îndeplinirea condiției cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorilor.
În egală măsură, Tribunalul amintește că eventuala înscrierea a terenului în certificatul de moștenitor sau în evidențele agricole nu are natura de a proba dreptul de proprietate al pârâților cu privire la terenuri ci eventual, prin coroborare cu alte mijloace de probă, exercitarea unei posesii utile de către aceștia, aptă eventual să producă efectele acestei stări de fapt.
În concret, se constată că la dosar nu s-a depus un titlu de proprietate pentru terenurile în litigiu, adică un act juridic, jurisdicțional sau administrativ constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate.
Din relațiile comunicate de Primăria . nr. 93/24.11.2011 rezultă că pârâții T. M., D. T. si P. C. nu posedă în proprietate teren agricol în punctul L., la adresa comunicată fiind atașate si copii de pe registrul agricol 2010-2014. S-a mai menționat în cuprinsul adresei că Primăria . în domeniul public suprafața de 8,42 ha teren în punctul Dealul Lozei, identificat în T 71,72 si P 2852,2853,2855,2868/1 si că pârâtul B. I. I. posedă suprafața de 0,70 ha teren agricol în punctul L..
Înscrierea în Registrul agricol nu face însă dovada dreptului de proprietate, ci cel mult a posesiei, care reprezintă însă o stare de fapt care creează doar prezumția de proprietate. Pentru ca această posesie să poată conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, trebuie îndeplinite condițiile impuse de art. 1847 si urm. din Codul Civil, inclusiv sub aspectul termenului. Or, în cauză, înregistrarea pârâtului B. I. I. în registrul agricol cu suprafața de 0,70 ha teren agricol în punctul L. nu este atestată decât începând cu anul 2010.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic Soldea N. rezultă că în urma măsurătorii a rezultat suprafața corp A – proprietar B. I. I. si P. C. de_ mp în T 72, P 2865, 2866 si suprafața corp B – proprietar T. M. de 5107 mp IN T72, P 2866,2867. A arătat expertul că între terenul în litigiu si cel din actul sub semnătură privată există identitate din punctul său de vedere, deși părțile – reclamantul nu cunoștea cu exactitate limitele, că raportarea a făcut-o si în urma analizei cu planul cadastral si registrul parcelelor, atașate la raport si că terenul în litigiu așa cum este prezentat în raportul de expertiză nu face parte din domeniul public al .> Planul cadastral si registrul parcelelor atașate la raportul de expertiză nu cuprind nicio mențiune cu privire la data întocmirii si acestea nu fac oricum dovada proprietății, ci cel mult dovada posesiei, similar registrului agricol.
În aceste împrejurări, asemenea primei instanțe concluzia ce se impune a fi trasă este că în speță nu s-a făcut dovada calității de proprietari a pârâților asupra terenurilor pe care s-au obligat să le vândă reclamantului, condiție esențială pentru a opera transferul dreptului de proprietate de la pârâți la reclamant, motiv pentru care nu se poate pronunța o hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Judecător
D. J.,
| ← Pretenţii. Decizia nr. 903/2013. Tribunalul VRANCEA | Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul... → |
|---|
