Act fără valoare de acceptare tacită. Luarea unei icoane. Vacanţă succesorală
| Comentarii |
|
C. civ., art. 680, art. 700
I. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamanţii D.E., T.G. şi N.N., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de vacanţă succesorală nr. 9/98/8 ianuarie 1998; a respins cererea formulată de reclamanţii D.E., T.G. şi N.N., având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei E.A., a calităţii de moştenitor de pe urma acesteia şi stabilirea masei succesorale, îndreptată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor T.M., T.G., B.N.C. şi T.M., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de vacanţă succesorală nr. 9/8 ianuarie 1998 eliberat de BNP M., constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei E.A., decedată la data de
8 octombrie 1980, constatarea calităţii de moştenitori de pe urma acestei defuncte şi a masei succesorale, formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 5 februarie 1921, cu actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, E.A., împreună cu soţul său, E.G. au cumpărat una dintre cele două clădiri situate în Bucureşti, F.C. nr. 52. Din declaraţiile de impozit de la dosar reiese că ulterior adresa imobilului a fost str. E.Ş.Ş. nr. 78, sector 2.
E.A. a decedat la data de 28 octombrie 1980, iar soţul său, E.G., decedase înaintea acesteia, la data de 20 mai 1943, conform certificatului de deces ataşat la dosar.
La data de 8 ianuarie 1998 a fost eliberat de BNP M. certificatul de vacanţă succesorală nr. 9/98 din care reiese că, în urma verificărilor efectuate, defuncta E.A. nu a lăsat moştenitori, astfel că succesiunea a fost declarată vacantă, bunurile cuvenindu-se Statului Român.
Prima instanţă a reţinut că, din cuprinsul dosarului notarial în care a fost emis certificatul de vacanţă succesorală, reiese că notarul a citat eventualii moştenitori legali şi testamentari ai defunctei prin afişare la adresa imobilului din Bucureşti, str. E.Ş.Ş. nr. 78, sector 2, precum şi la sediul Administraţiei Financiare Sector 2, Consiliul Local Sector 2 şi a dispus verificări cu privire la patrimoniul defunctei.
Având în vedere că acestor citaţii nu a dat curs niciun moştenitor legal ori testamentar, notarul public a emis certificatul de vacanţă succesorală, în condiţii de legalitate.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a reţinut că certificatul de vacanţă succesorală a fost în mod legal întocmit, cu respectarea prevederilor Legii nr. 36/1995 şi ale art. 680, art. 700 C. civ.
Prima instanţă a mai reţinut că vocaţia succesorală însă nu este suficientă pentru a culege efectiv succesiunea, fiind necesară dovedirea unei vocaţii succesorale concrete pentru a veni la succesiune, astfel că în cauză s-a administrat proba testimonială pe aspectul acceptării tacite a succesiunii de către defunctul T.M., în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ.
Coroborând toate declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa de fond a reţinut că, imediat după decesul defunctei E.A. la adresa din Bucureşti, str. E.Ş.Ş. nr. 78, sector 2 au continuat să locuiască persoanele care au avut calitatea de chiriaşi ai defunctei în timpul vieţii acesteia, dar în calitate de toleraţi, nu de chiriaşi, neexistând la dosar niciun act doveditor al perceperii unei chirii pentru folosinţa imobilului, ce ar reprezenta un act de administrare efectuat de T.M.
Prima instanţă a mai reţinut că luarea unei icoane din imobil de către T.M. nu reprezintă act de acceptare tacită a succesiunii, cu atât mai mult cu cât declaraţia martorului G.V. în acest sens nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar.
în aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada acceptării, în termen de 6 luni de la data decesului defunctei E.A., a succesiunii de pe urma acesteia de către defunctul T.M. şi, faţă de aceea că la dosar nu a fost ataşată o declaraţie de acceptare expresă, în raport de prevederile art. 700 şi art. 689, art. 690 C. civ., s-a constatat că acesta nu a dobândit vocaţie succesorală concretă, astfel că la data emiterii certificatului de vacanţă succesorală nu avea calitatea de moştenitor.
în ceea ce priveşte eroarea obstacol, ca motiv de nulitate absolută, instanţa de fond a reţinut că nu a fost indicată cu certitudine în ce măsură aceasta este incidenţă în cauză, calificatul de vacanţă succesorală nereprezentând un act juridic bilateral între biroul notarial şi Statul Român, de natură a da naştere unor drepturi sau obligaţii în patrimoniul acestora.
II. Tribunalul a reţinut următoarele:
în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii, în mod corect, din coroborarea probelor administrate, prima instanţă a reţinut că nu a fost
dovedită. Astfel, luarea unei icoane nu poate constitui un element concret pentru a considera că s-a acceptat tacit succesiunea, fiind nevoie de acte care să denote în mod efectiv voinţa de a se comporta ca un adevărat proprietar. Mai mult, martorul audiat în apel învederează că tablourile şi icoanele pe care le-a luat soţia lui T.M. îi fuseseră promise din timpul vieţii de către defunctă, deci nu pot fi luate în calcul la verificarea acceptării tacite.
în apel se susţine drept dovadă a acceptării tacite a succesiunii faptul că s-a permis familiei C. să locuiască în imobil în schimbul reparării şi întreţinerii acestuia, martorul audiat în apel relevând acest aspect.
Dar în condiţiile în care niciunul din cei patru martori nu relevă acest aspect deosebit de important, mai mult martorul I.I. a declarat că abia în 2008 „nişte nepoate” s-au interesat de imobil, şi declaraţia dată în apel nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate în cauză, nu este de natură a forma convingerea fermă a instanţei că, într-adevăr, o astfel de înţelegere a existat după deces şi chiriaşii nu ar fi rămas în casă din cauza pasivităţii autorului apelanţilor.
III. Curtea a reţinut următoarele:
Nu poate fi primită critica referitoare la necesitatea acceptării succesiunii de către stat în cuprinsul termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru acceptarea succesiunii de către moştenitori. Astfel, din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 şi ale dispoziţiilor Codului civil rezultă cu certitudine că putem vorbi despre succesiune vacantă numai în situaţia în care nu există moştenitori cunoscuţi sau dacă cei existenţi nu au acceptat succesiunea. Prin urmare, succesiunea devine vacantă, în situaţia de faţă când există persoane cu vocaţie succesorală, numai după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru ca aceştia să accepte succesiunea, expres sau tacit.
Dispoziţiile art. 700 C. civ. se referă la acceptarea succesiunii în termen de 6 luni, exclusiv pentru persoanele cu vocaţie succesorală, nu şi pentru stat, care poate culege succesiunile vacante numai după expirarea acestui termen prevăzut de lege în favoarea moştenitorilor.
| ← Calitatea de moştenitor a statului. Act de acceptare a... | Certificat emis în temeiul Decretului nr. 40/1953 privind... → |
|---|
