Acţiune în constatarea vacanţei succesorale. Admisibilitate. Dreptul de acces la instanţă
| Comentarii |
|
Legea nr. 36/1995, art. 85
I. Constatând că termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală a expirat, fără ca un eventual moştenitor al lui V.M. să fi făcut acte de acceptare a succesiunii acestuia, în absenţa fizică şi juridică a moştenitorilor legali sau testamentari, prima instanţă a admis cererea, astfel cum a fost modificată, şi a constatat vacantă succesiunea de pe urma defunctului V.M., decedat la data de 23 septembrie 1993, în localitatea Râmnicu Vâlcea, judeţ Vâlcea.
în raport de opinia că statul culege succesiunea vacantă în calitate de moştenitor legal, având în vedere că acesta dobândeşte moştenirea vacantă nu cu titlu particular, ca în situaţia bunurilor abandonate sau părăsite, ci cu caracter universal, bunurile fiind privite ca elemente ale unui patrimoniu, cuprinzând nu numai activul, dar şi pasivul, ceea ce este specific transmisiunii succesorale, instanţa a considerat că pârâtul are calitate procesuală pasivă pe capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor şi a calităţii de moştenitori legali ai defunctei V.G.
Referitor la excepţia de inadmisibilitate, Tribunalul a apreciat că prima instanţă în mod corect a respins această excepţie, deoarece procedura prevăzută de Legea nr. 36/1995 este obligatorie numai în situaţia în care nu există litigiu, situaţie de fapt ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
De altfel, potrivit practicii instanţelor de judecată, constatarea existenţei unei succesiuni vacante şi a componenţei acesteia se poate face şi de către instanţa judecătorească, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notariatul de stat.
II. împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin care a reiterat excepţia lipsei
calităţii de reprezentant în raport cu Statul Român, arătând că în certificatul de vacanţă a cărui nulitate s-a solicitat, calitate de moştenitor o are Administraţia Financiară a S.A.I., care aparţinea în 1986, ca şi în prezent, primăriei comunei V.
De asemenea, a arătat că Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială prevede, în art. 85, o procedură specială privind constatarea vacanţei succesorale, la iniţiativa reprezentantului statului, după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, procedură ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanţă succesorală de către notarul public.
Simplul fapt că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, cu faptul că această succesiune este vacantă, de vreme ce, în virtutea legii, această stare de fapt se constată printr-un certificat de vacanţă succesorală, care, într-adevăr, nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, cu consecinţa că statul a dobândit moştenirea chiar de la data deschiderii succesiunii defunctei.
Deşi statul ar dobândi moştenirea, ope legis, de la deschiderea succesiunii defunctului V.M., pentru a se produce un asemenea efect este obligatorie eliberarea unui certificat de vacanţă succesorală de către notarul public, în procedura strict reglementată de lege, care să constate lipsa oricăror moştenitori legali sau testamentari.
Având în vedere cele menţionate anterior, precum şi faptul că Legea nr. 36/1995 prevede o procedură specială pentru constatarea şi declararea vacanţiei succesorale, acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile actului normativ menţionat mai sus instituie o procedură administrativă prealabilă şi obligatorie.
Curtea a apreciat că în mod corect au soluţionat instanţele de fond excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Instanţa, chiar în lipsa unui certificat de vacanţă succesorală, eliberat de notarul public, poate constata vacanţa succesorală pe cale incidentală, pornind de la interpretarea art. 85 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, chiar dacă art. 2 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 128/1998 prevede că bunurile imobile care provin din succesiuni fără moştenitori legali sau testamentari intră, potrivit legii, în proprietatea statului după emiterea certificatului de vacanţă succesorală de către birourile notarilor publici, statul dobândeşte proprietatea asupra acestor bunuri imobile din momentul deschiderii succesiunii. Nu se poate reţine că legiuitorul a instituit o competenţă absolută şi exclusivă în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacanţei succesorale. Prin admiterea unei astfel de soluţii, recla-mântui ar fi pus în imposibilitatea de a-şi valorifica şi proba drepturile pe care le are asupra bunurilor ce au aparţinut celui ce a decedat fără moştenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situaţia de a nu exista pârât în cauză, Statul Român neavând interes să solicite certificat de vacanţă succesorală.
Prin aceasta s-ar aduce un prejudiciu reclamantului căruia nu i se va putea judeca cererea în fond.
Şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost corect soluţionată, întrucât recurentul, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 56 din H.G. nr. 208/2005, reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
Cum art. 85 din Legea nr. 36/1995 nu indică în mod expres că la culegerea vacanţei succesorale statul este reprezentat de un alt organ, în virtutea competenţelor sale de mandatar general al statului, Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitate procesuală pasivă în această cauză.
C.A. Bucureşti, s. a iii-a civ., min. şifam., decizia nr. 912 din 27 mai 2009, nepublicată
| ← Vacanţă succesorală. Promisiune bilaterală de... | Constatarea prescrierii dreptului la sultă. Vacanţă... → |
|---|
