Vacanţă succesorală. Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Lipsa unei menţiuni în certificatul eliberat de notar. Efectul declarativ al certificatului. Neobli-gativitatea formulării în prealabil a unei cereri de anulare a acestuia
| Comentarii |
|
C. civ., art. 680, art. 970, art. 1070, art. 1073
Prin cererea introdusă la data de 26 iunie 2007 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul S.G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că a cumpărat imobilul situat în Bucureşti, str. I.A. nr. 31, bl. 1, ap. 74, sector 5, de la defunctul P.I., prin act sub semnătură privată şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Prima instanţă a reţinut că ceea ce deosebeşte promisiunea sina-lagmatică de vânzare-cumpărare de vânzarea obişnuită este obiectul celor două contracte şi, pe cale de consecinţă, efectele lor. în timp ce promisiunea are ca obiect principal obligaţia de a face tot ceea ce este necesar ca vânzarea să fie perfectă, reiterând în final în faţa notarului consimţământul la actul de vânzare previzionat prin acest contract, vânzarea are ca obiect principal transferul proprietăţii de la vânzător la cumpărător.
Chiar dacă, în temeiul promisiunii, părţile contractante, libere să o facă, îşi asumă şi dacă vor, şi execută cu anticipaţie unele prestaţii specifice vânzării, transferul proprietăţii nu se poate realiza totuşi decât la momentul reiterării consimţământului în formă autentică.
Promitentului-vânzător îi revin ca obligaţii principale: de a nu încheia cu terţii acte juridice susceptibile de a restrânge sau înlătura drepturile promitentului-vânzător şi obligaţia, comună promitentului-cumpărător, de a consimţi la autentificarea vânzării.
Această obligaţie decurgând pentru ambele părţi din promisiunea de a consimţi la autentificarea vânzării promise este una de a face, care se transmite în caz de deces al uneia din părţi prin succesiune la moştenitorii acesteia.
Indiferent de teoria adoptată cu privire la fundamentul vocaţiei statului la moştenirile vacante, acesta este un succesor universal care dobândeşte patrimoniu, conţinând atât elemente de activ, cât şi de pasiv, de la data deschiderii moştenirii, fiind fără relevanţă momentul constatării vacanţei succesorale.
în calitatea sa de titular al patrimoniului succesoral, statul are obligaţia de a îndeplinii obligaţiile făcând parte din pasivul succesiunii, ca şi defunctul însuşi (în limita activului succesoral).
în privinţa obligaţiei de a consimţi la autentificarea vânzării, deşi una strict personală, doctrina şi practica judiciară au îmbrăţişat opinia admisibilităţii executării silite a promisiunii prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, temeiul juridic fiind găsit în dispoziţiile art. 1073, art. 1070 şi art. 970 alin. (2) C. civ.
Tribunalul a reţinut că certificatul de vacanţă succesorală nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, dobândirea universalităţii patrimoniului defunctului operând ope legis retroactiv, de la data morţii celui care lasă moştenirea, astfel încât faptul că în acest certificat nu s-a precizat în mod expres faptul că statul are obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare nu are nicio relevanţă, ceea ce duce la concluzia că nu se impunea formularea de către intimatul-recla-mant, în prealabil, a unei cereri de anulare a certificatului de vacanţă succesorală, de altfel, în situaţia în care masa succesorală ar fi incompletă, nu este necesară anularea certificatului, ci este suficient să se elibereze un certificat suplimentar (care în cauză nu era necesar a se obţine prin raportare la considerentele anterioare).
C.A. Bucureşti, s. a iii-a civ., min. şi fam.,decizia nr. 358 din 23 februarie 2009, nepublicată
| ← Certificat emis în temeiul Legii nr. 36/1995. Calitatea... | Acţiune în constatarea vacanţei succesorale. Admisibilitate.... → |
|---|
